28 matches
-
în Europa!... Credeam, în timp ce ne înțelegeam mutește că îmi făcea semn să îngenunchi; dar era mai mult un semn, un gest de potolire,... să fiu calm, adică, să-mi vin în fire; cum naiba să-ți vii în fire?... De nemîncare, pe semne, mă apucase amețeala și mă țineam cît mai drept în fața cabinei de nuc ori de abanos privind ca prin ceață figura călugărului cu ochelari, grăsuț; cum te-ai uita la o icoană, la un sfînt cu ochelari, dacă
Tabachera de tinichea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16084_a_17409]
-
cîntec comunist, Tînăra Gardă? Iată cum suna acesta în varianta inițială, cea a stîngii: "Noi sîntem în primul rînd, / Noi mergem direct la țintă, / Noi sîntem Tînăra Gardă, / Noi atacăm, atacăm. // Cu fruntea scăldată de sudoarea muncii, / Stomacul gol de nemîncare / Și mîna plină de funingine și bătături / Cuprinde arma."xvi. Iată și marșul, nazist acum, intonat de SA din Silezia: "Noi sîntem trupele de asalt, mergem direct la țintă, / Noi sîntem în primele rînduri, atacăm curajoși! / Cu fruntea scăldată în
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
și bătături / Cuprinde arma."xvi. Iată și marșul, nazist acum, intonat de SA din Silezia: "Noi sîntem trupele de asalt, mergem direct la țintă, / Noi sîntem în primele rînduri, atacăm curajoși! / Cu fruntea scăldată în sudoarea muncii, stomacul gol de nemîncare, / Mîna plină de funingine și de bătături cuprinde arma."xvii. Sînt recuperate întocmai, de la comuniști, tema asaltului, cea a mîinii aspre care se înarmează hotărît, a înfrățirii muncitorului cu țăranul. Iar portretul luptătorilor, indiferent de cauză, etalează aceleași însemne ale
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
-se efectiv la citirea afirmațiilor filosofului cu privire la românii anilor ’80, care „se tot vaită «de ceea ce nu au» și pe care un Calvin i-ar duce în piață (...) și i-ar flagela”. Ironizându-i, încă din tinerețe, așanumitul concept de „nemâncare” și parodiind presupusa intransigență cu care filosoful ar fi plănuit să devină „un triunghi echilateral”, Steinhardt revine, la bătrânețe, asupra chestiunii privațiunilor de hrană în cazul concetățenilor săi, contraatacând cu o îndârjire care ridică, într-adevăr, un semn de întrebare
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]
-
care trebuie înțeles în contextul evoluției noastre personale. Animalele experimentează aceste șocuri biologice în urmă pierderii bruște a cuibului sau teritoriului, a pierderii unui pui, a separării de partener sau de grup, a unei amenințări nesteptate, a unei perioade de nemâncare sau a unei amenințări de moarte. Un bărbat, de exemplu, poate suferi un șoc conflictual de „pierdere a teritoriului” , când își pierde casă sau locul de muncă, pe neașteptate; pentru o femeie, un șoc conflictual „în cămin” poate fi o
Descoperiri uluitoare despre adevaratele cauze ale CANCERULUI. Corpul se vindeca singur, daca bolnavul intelege CAUZA BOLII [Corola-blog/BlogPost/92906_a_94198]
-
nu cred că poate exista un răspuns categoric și unilateral la problema împărtășirii copiilor, mai ales că deja există mai multe tradiții locale foarte diferite în această privință. Deci, vorbim de participarea la toată Liturghia (+ alte Laude bisericești?) și ajunarea (nemâncarea) înainte de împărtășire, dar cu referire la copii, nu la adulți. Încerc să formulez un răspuns sistematic: 1. Romano - Catolicii nu au această problemă a împărtășirii copiilor, pentru că ei dau prima împărtășanie abia pe la 7 ani, după care-i împărtășesc pe
DIALOG DUHOVNICESC FOARTE ZIDITOR, DESPRE POSTUL ORTODOX ŞI ÎMPĂRTĂŞIREA COPIILOR, CU PĂRINTELE IEROMONAH DR. PETRU PRUTEANU… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354518_a_355847]
-
douăzeci și șapte de ani. Tot de atunci am fost pe rând „huligani”, „golani”, „elemente destabilizatoare”. Am mai fost „măi, animalule”, ba chiar și „vite adăpate”. Am mai fost „fasciști”, „legionari”, „vânzători de țară”. Famelici, după zile în șir de nemâncare ni se recomanda să mâncăm o friptură în sânge. Acum beciul ne zice „naziști”, iar alții mai grețoși ne numesc din înălțimea ironiei lor „tineri frumoși și liberi”. Cum ar trebui să răspundem acestor vorbe grele? Ce-ar trebui să
Beciul gândirii () [Corola-blog/BlogPost/337978_a_339307]
-
mai des și scurt pe durata zilei, iar când te ocupi cu orice altă lucrare să ai mintea la Dumnezeu. Prin post, trupul se supune, mintea se curăță, inima se înmoaie, patimile se îndepărtează, dar nu trebuie întrecuta măsură cu nemâncarea, ci alimentarea trebuie să corespundă nevoilor fizice, olganismul să nu sufere și să se vlăguiască, luând în considerare că pe parcursul Postului Sfintelor Paști sunt doar două zile cu „dezlegare la pește": pe 25 martie - Bună Vestire și de Florii - Intrarea
BUNĂ CUVIINȚĂ ȘI SMERENIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375448_a_376777]
-
acuta lor lipsă de apetit, indiferent de mâncărurile care se ofereau și de cât de mult a încercat bucătăreasa colegiului să gătească neofensator pentru ele. Porcul dispăruse din meniu, nici o tristețe pentru mine, mare tristețe pentru Kristina. Tot căutând rațiunile nemâncării, după ce epuizasem împreună problema interdicțiilor religioase și speriată de ideea că or să se întoarcă scheletice la Kabul, Kathy a vrut să le rezolve și problema dinților. Timp de șapte ani compacți (bașca pauzele între regimurile de putere), femeile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
simtă cum sulițele urmăritorilor Îi străpunseră pântecul, pricinuindu-i dureri de moarte. Părăsi scurt visul și se trezi zvârcolindu-se În chinuri de neîndurat. Îl duseră la spital, unde medicii Îi cârpiră cât se putu de bine stomacul găurit de nemâncare și alcool. El zâmbise blând tot timpul cât i se umblase prin burtă și după aceea. Nu-l mai Încercase durerea, copleșită și alungată fiind de luminoasa fericire ce i se Înstăpânise pe suflet și pe cuget. Când izbuti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
altceva, tot moarte se cheamă! ― Barem dacă muncim de ne zdrobim oasele, s-avem cu ce să ne ținem zilele! ― Nici așa nu-i drept ca unii să plesnească de prea sătui, iar altora să li se usuce mațele de nemîncare! Prefectului i se păru favorabilă evoluția atmosferei. Când omul furios începe să discute, e semn că a ajuns pe calea cumințirii, începu deci din nou și mai băbește să explice oamenilor că a venit pentru împăciuire, căci pacea cea mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
un vânt năprasnic. Începu să urle ca o fiară scoasă din minți, mișcîndu-se de ici-colo, parcă ar fi călcat cu tălpile goale pe jăratic, gângăvind și spumegînd: ― Da ce-i dacă a murit?... Dar muierea mea cum a murit de nemâncare cu zilele și că nici n-am putut-o duce la doftor? Sărit-a vreun ciocoi că de ce-a murit nevasta lui Toader Strîmbu? Că și azi mai sunt dator și la oameni, și la popa pentru înmormîntare, și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dânsul câțiva saci de porumb, dar grija cea mare îi era să apuce oarecare lucruri mai bune de mâncare, să-și poată ospăta o dată boierește muierea și copilașii, că prea mult au flămânzit. Era convins că biata femeie numai de nemâncare a căzut la pat și zace de atâta amar de vreme și că, hrănită zdravăn măcar câteva zile, s-ar împiciorongi mai bine decât cu orice leacuri. Apoi, văzând că oamenii numai prin hambare scotocesc, s-a repezit el singur
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
socializmul ăsta? Ce să aibă el cu mine și cu bieții mei căișori? Ce rău i-am făcut noi dumnealui?” și-a mai zis, în gând, nenea Fănică și-a plecat amărât spre casă. După vreo patru-cinci zile de neastâmpăr, nemâncare, nesomn și neviață și-a luat inima-n dinți și s-a dus la regiune. A întrebat acolo de Victor al lui Costică Dîrlea, un flăcău de la ei din sat, ajuns șoferul unui șef foarte mare. A avut noroc: Victor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că e un țăran simplu de la coada sapei, cine-ar putea crede că el e capabil să spioneze, pentru asta... Dar, n-apuca să-și ducă gândul până la capăt, că... Și-apoi, din nou, la izolare!... Adică la umezeală, frig, nemâncare, coșmaruri și, din nou, interogatorii nesfârșite, nespus de crude, ucigătoare. Cinci ani. Pe urmă... Ușa celulei s a deschis (minune mare!, nemaiîntâmplată!) și doi gardieni i-au făcut semn cu pistoalele-mitralieră ce le purtau la piept să se ridice și
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de pe ei. Trecură. - Și ce soare! zise pungașul. Urât e la pârnaie, Treanță! Ridică un bolovan și-l aruncă după ceată. Codoșul se scarpină după ceafă și începu să fluiere. Îi era cald și bine. Se mișcau alene, slăbiți de nemâncare. - Tare-i dibaci să umbli așa, de capul tău! Priviră pomii prăfuit} și cerul în care zburau păsările. - Acu, că am trecut prin astea, spuse cel tânăr, pot să mă numesc și eu hoț ca lumea. Ce zici? - Ce să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
norocul care a dat peste casa lor. Și, doar în urmă cu puțină vreme îi spusese feciorului său, holtei convins... „ - Măi Antoane... așa, nu mai merge, măi! La casa asta, trebuie o mână de femeie, mai, al‟feli murim de nemâncare și necurăție...!“ ... Acum, Anton a înțeles totul, sau aproape totul și se cutremură din nou. Dar, sub puterea jurământului l-a luat pe Dumnezeu de martor, că va ține taina într-însul, până va intra cu ea în groapă... * ...Lângă
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
l-ai ajutat împingând un dărăb dublu de pâine, cu care magazinerul cantinei ți-a astupat gura asta mare și mereu nesătulă Atunci m-a furnicat prin mădulare, simțind că în echipa noastră, se stârnește primejdie aprigă, asmuțită de suferința nemâncării și de hâda nălucă a înfometării Ci, în adevăr, Pamfil Duran, năimit de bănuiala că Enea Căpută ar avea rezerve barosane și tainice de tain în desagă, s-a ridicat asupra lui precum leul Zicând: ai slănină și pâine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Ștefane, că nu ai astâmpăr? Iar eu i-am răspuns că Ali Străilaș se teme să nu ne întreacă foamea și să facem precum corăbierii rătăciți de soartă pe mare, care răbdând ei, dincolo de puterile omenești și răzbiți fiind de nemâncare, se hotărăsc a-l trage, pe cel mai gras dintre ei, la sorți și omorându-l îl taie și-l mănâncă, așa izbutind să mai reziste în viață, până dă Domnul și ajung la un liman Deci, grăind eu așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu intra iarăși în forfecare, încercau să depășească norma, pentru a-și dovedi cinstea în fața asupritorilor. Această silință dădea naștere la o nouă greșeală: calitatea pieselor lăsa de dorit. Erai acuzat de sabotaj, că faci rebuturi, și pedepsit cu bătaie, nemâncare sau carceră. Locotenentul major Mihalcea sau Avădanei își asigurau însă un loc prioritar în avansarea ierarhică. Pe nici unul dintre ei nu i-am auzit declarând la radio sau televizor: „Eu sunt unul din acei călăi care-am ucis pe cei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
doua zi, mâine seară, săptămânal, lunar, noaptea, vara, zile (întregi), (trei) săptămâni etc.: „Ieri a plecat o barcă, azi alte bărci plecară, Convoi de goluri strâmte pe undele subțiri.” (T. Arghezi, 256), „Iarna tremurau sub porți și se jigăreau de nemâncare.” (E. Barbu, 255), „Zile și nopți am fost supus la interogatorii...” (P. Sălcudeanu, 149) Când se realizează prin gerunziu sau participiu, identitatea specifică a circumstanțialului rămâne implicită în planul semantic al relației de dependență: „Întind țigareta mea, militarul o aprinde
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Suntem trei, mititei, ca bobul de mei! Moș Ajunul se zice c-a fost baciul aflat în slujba lui Moș Crăciun, stăpânul staulului unde Maica Domnului l¬a născut pe Isus Hristos. Numele de Ajun ar veni din latinescul eiunum = jejunium = nemâncare, post. Deci, cuvântul ajun ne amintește de viața austeră a creștinilor, care în preajma Crăciunului posteau mai tare ca-n celelalte zile ale postului. În ziua de Ajun, este bine chiar să ajunezi foarte aspru, deci să nu mănânci nimic toată
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Suntem trei, mititei, ca bobul de mei! Moș Ajunul se zice c-a fost baciul aflat în slujba lui Moș Crăciun, stăpânul staulului unde Maica Domnului l¬a născut pe Isus Hristos. Numele de Ajun ar veni din latinescul eiunum = jejunium = nemâncare, post. Deci, cuvântul ajun ne amintește de viața austeră a creștinilor, care în preajma Crăciunului posteau mai tare ca-n celelalte zile ale postului. În ziua de Ajun, este bine chiar să ajunezi foarte aspru, deci să nu mănânci nimic toată
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
despre mama mea. Ce s-a întâmplat după plecarea mea de la ea.” și se termină prin cuvintele „Până aici povestirea despre mama mea.” În plus, aceste porți spre supranatural, ni se spune, i se deschid mamei, după multe zile de nemâncare, slăbirea trupului și a sănătoasei judecăți. Departe deci, de a subscrie la pretenția accesului la supranatural, personajul-narator își păstrează distanța față de acest episod, căutând un narator-secund care să-și asume toată responsabilitatea pentru cele povestite și pe care îl găsește
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
inimă. Bodo, grădina, fericirea lor, totul dis păruse. Deasupra atârnau pânze de păianjen și zidurile vechi miroseau a mucegai. Adelheid plânse Îndelung. Se ridică Într-un târziu cu pași șovăitori și se apropie de masă. Era atât de slăbită de nemâncare și nesomn, Încât i se păru că depărtarea e uriașă și că nu va ajunge niciodată. Cu greutate, rupse o bucățică de pâine, mestecând-o anevoie, și Înghiți cu buzele arse câțiva stropi de apă. Dacă trupul Îi era cu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]