1,009 matches
-
acolo, unde sînteți dumneavoastră acum, pe scaunul acela, în fața acestui fotoliu... S-a așezat, și-a sprijinit coatele pe masă, și-a cuprins fața între palme și m-a țintuit cu privirea fără să scoată nici un cuvînt. Am cunoscut atunci nemărginirea neliniștii. A fost un examen de conștiință desfășurat în tăcere și în timpul căruia nu mi-a trecut prin fața ochilor nici măcar o singură întîmplare din viața mea trecută; mi-am văzut conștiința așa cum era ea, fondul permanent al intențiilor mele. Și
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
în centru toposul vânătorii, însă poetizat fără nerv, în zvâcniri scurte, incerte, până la urmă insuficiente, abandonate precoce. Versuri obosite, rezolvate adolescentin, creând frustrări cititorului care are nostalgia freneziei din În așteptarea cometei, să zicem: „Singurătății i se făcuse dor de nemărginire / iar privirea, chiar văzul, văzutul pipăiau străzile / cu bastoanele albe..." (Lumina caldă aproape târzie a singurătății), „La sfârșitul sacului de orez / s-a terminat prietenia, complicitatea aceea / despre care nu mai vrem să vorbim: schimbăm vorba / cam așa: / vânătoarea de
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
obținut-o după regăsirea în sine. Răbdarea poeziei este o minunată deghizare, o disperare devenită virtute. Ritmurile poeziei sunt obișnuite să plângă. Lacrimile rezultate devin șirag de aur, arătat după-amiaza ca semn în fața celui ce suferă de fericire. Căutătoare de nemărginire este poezia, deoarece merge străină de sine pe străzi, circulă prin orașe medievale, se răstălmăcește în balansuri de după miezul nopții, privind într-o zare numai de ea știută. 7 Are trei promisiuni poezia: 1) să nu se despartă de lumea
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
primordiale aidoma unor rămășițe de templu un phantastikon astrologic șoptit de o entitate Pierdută în mădularele manuscriselor din Alexandria până ajunserăm în câmpul cu greieri unde sfârșitul unei plăsmuiri înseamnă începutul alteia fiindcă profesorul... Pe nesimțite căzu seara și când nemărginirea plată fu scrisă în întregul ei printr-un efort considerabil îmi îndreptai demonstrația spre labirintul înstelat P.S. Și fiindcă ochii ei verzi mă ademeneau Irepresibil Vino la noapte coasta să-mi frângi vino la noapte acolo unde știi tu...
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
o uliță a Rășinarilor. Pot prăfui margini de târg, neamuri turcite, dând Văcăreștilor Loc de popas, cu martiri și scurtări, și schimbări de domnie, Un călăuz, cântăreț, fiul popii din lumea poveștilor A răsărit ca un mag, după drumuri prin nemărginirea pustie. Cuprins de neliniști, într-un octombrie umbros, potrivindu-mi pașii Cu vedenii și gânduri, sub cobilițe-nclinat ori după butoiul cu braga, Coboram pe Vitan, bănuind nu departe sub zidiri Călărașii, Când apăru ca din zariște numele lui lăcrimat
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
Iar bulevardul deschidea spre Unirii semețele lui înțelesuri. Pot răsfoi sfintele cărți, minți luminate dând Bucureștilor Loc de uimiri, vaduri drumețului, azimă caldă flămândului, Fiul popii din Lancrăm, cu tăcerile lui, ale cereștilor Patimi, a răsărit din marea trecere prin nemărginirile gândului. În formă de elegie Sunt semne că vara lui Sânmihai se apropie. Sufletul meu cu prunii brumării și cu plopii e, Tremurat în azur, așteptând funigeii să-și țese Peste hotare pânzele lor, mai rare, mai dese. Încă umblu
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
aceleași vechi rânduieli cum ar fi pâinea și apa tristețea de fiecare zi cartea împăcarea cu sine o suită pe care o înduri zâmbitor cuprins uneori de o sete amară lângă tine arbori se aprind și se sting în aceeași nemărginire o buburuză brațul ți-atinge în treacăt dâra ei roșie e cea mai frumoasă întâmplare
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
căci ele persistă, la nivelul conștiinței noastre auditive, dincolo de timp și spațiu, fără a face favoruri și fără a comite nedreptăți, dar cu riscul de a strivi și a copleși, ca orice infinit generat de o intuiție internă. Numai că, nemărginirea acestor muzici reiterative constituie însuși felul mărginirii lor, așa cum întreaga creație de lucrări minimalist-repetitive ale școlii americane (Terry Riley, Steve Reich, Phil Glass) nu reprezintă expresia unei idei (ca, de exemplu, acele întâmplări sonore ritualice tradiționale, ivite din exersarea principiilor
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
ca o gospodină, mîini plinuțe și, aplecîndu-se, m-a presat puțin cu șoldul cald. Eram pe taburet, am simțit: stătea lîngă mine. Nu m-am întors - am prelungit numai momentul (consumînd greutatea ei caldă). Tărăgănam, dar mi se oferea întreaga nemărginire a lumii nebărbătești. "Larisa?" - vrînd să-i ghicesc numele, am întrebat-o fără să mă întorc. (Și deja nu mă mai feresc de trupul ei ce mă încălzește.) "Lida", a precizat, rîzînd. Dar așa a fost mereu: cînd am fost
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
lacrima curată, doliu-am pus pe glie... tare-i ger pe-afară. colo, pește PRUTUL care ne desparte cine-o să mai salte poduri mari de flori ? pe pagina scrisă în a noastră carte GRIGORE VIERU a sădit fiori. pe nemărginire canta crăișorii și pe bolta lumii s-a mai stins o stea; triști și negri, Doamne, ne șunt astăzi norii, azi îmi plange muză și inima mea. MI-AI FURAT... Mi-ai furat PRIMĂVARĂ oftatul, Ai cioplit din el verde
Poezii. In: Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_288]
-
fi vreodată ,potrivnicul divinității" sau că ar ,face pasul decisiv al rupturii cu divinitatea" (p. 203 și 233). Arghezi nu oscilează între credință și tăgadă, cum spune el însuși înșelător, pentru că ,tot jocul se desfășoară între acești doi poli: al nemărginirii, transcendența, și al mărginirii pământești" (p. 192). Altfel spus, regăsim opoziția din psalmii davidici între puterea infinită a divinității și capacitatea limitată a omului de a înțelege, sortit nimicniciei. Transcendența argheziană nu este goală, ci inaccesibilă poetului - ceea ce face inutilă
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
Cu cât Îți dorești mai multă bogăție materială cu atât te umpli cu mai multă sărăcie spirituală. 815. Harul este darul Cuvântului Lui Dumnezeu. 816. Instinctul vieții este tot ceea ce ne separă de noi Înșine ca suflete ale absolutului și nemărginirii. 817. Cine poate Înțelege de ce trebuia să avem nevoie de o naștere și o viață Înaintea morții? 818. Ce deosebire poate fi Între natura sufletului și natura care ne Înconjoară? 819. Am crezut În absolutul privirii tale până când am Înțeles
Urmare din numărul trecut. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1532]
-
de care doar Poetul este În stare, altele se retrag În străfundurile inimii și nu se lasă scoase de acolo decât cu greu, și doar atunci când George Filip se acoperă cu acea lumină că un clopot dincolo de care Își rostește nemărginirea sufletului. Și cuvântul e unul singur și doar el, poetul Îi cuprinde Înțelesul Întreg și se transformă uneori În rug, și cade odată cu roua, lacrima care risipește lumină arderii spre necunoscut: ȚARĂ. „sunt prea puține flori peste câmpii iar versu-i
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
patristice și mai ales la Sfântul Maxim Mărturisitorul ca una care dinainte de veacuri a fost cugetată și rânduită, anume a fost rânduită unirea hotarului (definitului) și a nehotărniciei (indefinitului), a măsurii și a lipsei de măsură, a marginii și a nemărginirii, a Creatorului și a creaturii, a stabilității și a mișcării, această taină arătându-se în Hristos care S-a arătat, aducând prin ea împlinirea hotărârii de mai înainte a lui Dumnezeu<footnote Ibidem, răsp. 60, pp. 304-305. footnote>. Părintele Profesor
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
patristice și mai ales la Sfântul Maxim Mărturisitorul ca una care dinainte de veacuri a fost cugetată și rânduită, anume a fost rânduită unirea hotarului (definitului) și a nehotărniciei (indefinitului), a măsurii și a lipsei de măsură, a marginii și a nemărginirii, a Creatorului și a creaturii, a stabilității și a mișcării, această taină arătându-se în Hristos care S-a arătat, aducând prin ea împlinirea hotărârii de mai înainte a lui Dumnezeu<footnote Ibidem, răsp. 60, pp. 304-305. footnote>. Părintele Profesor
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
Octavian Goga - ”. Într-o altă însemnare, plasată sub arcul de lumină al unui memorabil vers al lui Lucian Blaga: ,,Eminescu este marele copac din care toți ne tragem” -, Maria Toacă dă glas unei noi efuziuni lirice: În trecerea sa peste nemărginirea timpului, Mihai Eminescu a poposit o clipă și la Cernăuți, sădind în sufletele noastre acel copac al veșniciei”. De-a dreptul cutremurătoare este povestea pătimirilor suportate în anii copilăriei de Aurora Bujeniță, în exilul siberian: Mama ne cânta, după rugăciunea
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
spiritul lui enciclopedic, cu Eminescu pentru forța sentimentului și cu oameni de știință că George Emil Palade, pentru asiduitatea studiului, a documentarii...”. Poetul, eseistul și jurnalistul Lucian Hetco-redactorul șef al revistei Agero - Stuttgart - Germania, consemna la rându-i: „Având conștiința nemărginirii, a eternității, a tragismului intelectualului român, operă lui Artur Silvestri-și nu mă refer aici doar la cartea scrisă, ci în special la faptă Omului Mare ce a fost-nu mai este astăzi nici tainica și nicidecum ascunsă, ori de factură
Un fiu ales al Daciei Mari – Gabriel Artur Silvestri [Corola-blog/BlogPost/93920_a_95212]
-
asfințitul învăț ritmuri încă nedecantate ascult pașii Aproapelui atât de îndepărtatului meu P.S.: uneori blândețea zilei mă face să țip Caligrafie de iarnă înainte de vreme neliniștea e coaptă ce mult mi-am dorit să fiu o fiică a Nordului în nemărginirea lui neatinsă când ninge albastru pe poduri rostite în somn când sloiuri deschid o silabă de argint jertfindu-se timpului aș scrie o carte cerneala ei albă pieirii m-ar smulge Punct Mă văd uneori în deșert numai nisip numai
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]
-
le văd, Nici nu m-am învrednicit în răstimp Să le caut. în vremuri tulburi, Ceva demonic parcă, din seninătate Le-a tras la sine cu tot cu ierburi Și catedrale himerice. Ca fără scăpare sunt, în pustiul altora. Statornica, Fragila lor nemărginire există, Luminând dinlăuntru spre în afara Hotarelor altora.
Poezie by Constanța Buzea () [Corola-journal/Imaginative/11902_a_13227]
-
împletirea celor mai frumoase comori ascunse din inimă, i se aduc ofrande florale, îi sunt închinate orele nopților târzii, parfumul grădinilor înflorite, murmurul străzilor. // În adâncul ochilor tăi,/doar în vis m-am pierdut ca o pasăre/în zbor deasupra nemărginirii./ Ce iubire e asta?/ Dacă ne vom găsi cândva,/mă voi lăsa cuprinsă de brațele tale./ Te voi topi, așa cum soarele topește/un om de zăpadă,/făcându-mă una cu tine./ Poeta, ca o vestală delicată, le adună, le filtrează
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
lor se amplifică: reverberațiile cuprind, din aproape în aproape, întregul univers de discurs, într-o expansiune ce vizează repere temporale și spațiale nedefinite. „Înnoptarea medievală”, percepută ca întunecare și încețoșare a peisajului fizic, se răsfrânge asupra celui sufletesc, sugerându-i nemărginirea, flexibilitatea temporală și spațială. Întruparea gemelară a aceluiași suflet, într-un timp și un loc neprecizate, în fapt, reconstituirea dublului în unitatea sa originară, încheie, cu un tablou static, poemul: „Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
să-ți slujesc la coasă!... XXVI. SPRE VIITOR, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016. Spre viitor Când uragane mătură pustiul Și cade noaptea peste infinit Ascult cu detașare zurbagiul Ce domină-n prezentul arvunit Nemărginirea clipelor senine O savurez în liniștite nopți Dar deslușesc tăceri adulterine Când valul mării bântuie la porți Atingerile stelei călătoare Au dispărut pe-un drum din ani lumină Am alungat tristețea și-ncordarea Dar ai rămas în mintea mea, regină
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
o macină, pentru a renaște sub altă formă. Relația omului cu timpul este o drama existențială. Timpul este privit ca un moment efemer, clipa cea repede trecătoare, acea boabă de nisip în clepsidra timpului pe care o poți privi în nemărginirea lui, ca o unitate de măsură a eternității. Constanța gândirii filosofice, reflecția asupra timpului a fost preocuparea de bază a gânditorilor lumii. Motivul scurgerii ireversibile a timpului a constituit de-a lungul vremii motiv de inspirație pentru toți creatorii de
OPRIŢI TIMPUL…! de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380801_a_382130]
-
de secoli mai răsună încă, umbrele noastre îmbrățișate a mea și a ta printre uimitele tăceri, din alte neuitate amurguri, sfielnic vor vibră, enigme vechi s-or decanta interogând aducerile-aminte. Puțin mister Te invit în cântec vraja și descântec în nemărginire și în nemurire unde e posibil să țesem iluzii ce din viața pier pe Terrae nevoie și de imponderabili, văpaie de astre de mult inefabil și puțin mister Te invit în spații hipersiderale omul meu iubit, fermecați de-acorduri de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
de secoli mai răsună încă, umbrele noastre îmbrățișate a mea și a ta printre uimitele tăceri, din alte neuitate amurguri, sfielnic vor vibră, enigme vechi s-or decanta interogând aducerile-aminte. Puțin mister Te invit în cântec vraja și descântec în nemărginire și în nemurire unde e posibil să țesem iluzii ce din viața pier pe Terrae nevoie și de imponderabili, văpaie de astre de mult inefabil și puțin mister Te invit în spații hipersiderale omul meu iubit, fermecați de-acorduri de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]