6 matches
-
și abstract, țintește către zone ale spiritualității pe care cititorul trebuie să le intuiască singur. Există Întotdeauna În haiku un sens secund ascuns. Ceea ce evocă și invocă textul său are un tîlc implicit dar nemărturisit. Și, Într-un anume fel, nemărturisibil cu mijloace textuale. El se dezvăluie doar celui ce e dispus să Înțeleagă contemplînd și meditînd de la sugestiile și aluziile pe care i le prilejuiesc imaginile și unele cuvinte abil alese ale textului. Alegoria, ca și haiku-ul, conține În
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pare să existe un tîlc pe care nu ții atît să-l deslușești, cît să te pătrunzi de el și să-l Încorporezi odată cu liniștea pe care el o cuprinde. Dacă vreodată ți s-a părut că are și un nemărturisibil rost, atunci desigur ai colindat de unul singur, ore În șir, de-a lungul țărmului doar pentru a iscodi felul În care taina mării se mărturisește ca ceva de neînțeles. Și poate ți s-a părut că valurile nu sînt
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
aceste declarații are șaptezeci și cinci de ani!" (p. 182). Edgar Papu, „reeducat" și integrat „oficial" pe linia culturii dorite de partid („protocronismul"), se desprinsese de tutela lui Tudor Vianu. Era „pe deplin eliberat" - afirmă doctorul Ion Vianu - și „mărturisește, în sfîrșit, nemărturisibilul" (p. 182). Poate că, la o asemenea renegare a Maestrului, lipsea cîntecul de trei ori al cocoșului din Evanghelii! In orice caz, „menghina mașinii de zdrobit oameni" (p. 403) funcționa perfect! Exxit Edgar Papu, „domnul Papu", nu fără a lăsa
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
nisipiu deci, apoi cravată roșie, apoi șosete de mătase albă, o alură de june sclivisit ai putea spune, dacă silueta nu ar da semne că se îngroașă. Și acest fel furtiv, furișat, de a privi, ca bărbații cu anume obiceiuri nemărturisibile ! De care poate nici măcar nu este atât de străin ? Pentru că, la urma urmei, ce poate fi veșnicul său neastâmpăr ? Și modul acesta de a curta platonic și neangajat doamnele și domnișoarele, prin toate casele onorabile unde intră, ce altceva poate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
contrariază. Personajul După ce Fluxul conștiinței a pulverizat personajele în cuvinte, frânturi de gând, gesturi reflexe și meditații livrești, literatura Desperado readuce eroul în povestire. Autorul imaginează pe cineva anume. Nu contează că acel cineva are o comportare stranie, un trecut nemărturisibil, gânduri așa de încâlcite că nimeni în text sau în afara lui nu le poate ordona. Tragic sau hilar, mai mult sau mai puțin activ, eroul bizar e foarte viu și cu atât mai captivant cu cât rămâne mai enigmatic. Autorul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Desperado e mare amator de vorbe deșucheate, de ceea ce vorbitorii de limbă engleză numesc "four-letter words". El sfâșie pudoarea într-un gest de frondă, sfidând îndrăznelile învechite, reactualizându-le. Dincolo de analiza unei inteligențe în mișcare, orice Desperado alunecă spontan în nemărturisibilul făcut public. Fie că e vorba de gânduri tabu, care sunt dezvăluite cu brutalitate masochistă, fie că descrierea vieții fizice câștigă în exactitatea redării până ce e pe punctul de a friza vulgaritatea, sinceritatea absolută e o manieră Desperado. Pentru a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]