79 matches
-
loc precis sau de o moștenire, fie ea și multimilenară, ci de un fel de spațiu-timp cuantic care modelează conștiința individuală. Pentru a relua taxinomia deleuziană, ar fi vorba, în acest caz, de un spațiu neted, populat de evenimente, intensiv, nemăsurabil și anorganic, un spațiu de afecte, neîngrădit și nomad : Și totuși, nu! Nu eram un om la fel ca voi. Voi nu v-ați născut pe drumuri (...) (B. Fondane, Exodul) Eul vrea să se întărească în diferența sa față de ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
se aruncă brav, cavalerește, în luptă, alegînd soluții la modă, cele care deși fumate acum o sută de ani au încă șartul provocării. Iar dacă arătosul băiețică se mai și integrează unui grup congener, atunci rezonanța se amplifică în decibeli nemăsurabili. Frumoaselor fete cu hormonii lor total receptivi le plac realmente faptele de vitejie vizuală ale celor ce le curtează. Pe trotuar sau la un pai, pe terasă. Cam abrupt și cam dubios erotic. Dar asta-i... Ce nu e prea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
considerată ca având un status scăzut, pentru că emigranții nu se autopercep ca aparținând societății de destinație, ei continuă să se raporteze la valorile și ierarhiile comunităților de origine. La nivel individual, emigrația implică pentru cei mai mulți experiențe extreme, decizii ireversibile, costuri nemăsurabile, cum ar fi: absența celor dragi, familia, cultura, clima sau religia. La toate aceste absențe se adaugă greutățile integrării, discriminarea discretă sau exprimată, atitudinile xenofobe ale populației majoritare. În perioada 1990-2002, emigrația românilor în Spania a fost întreținută și dezvoltată
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
calapodul științelor naturii nu e cu putință tocmai pentru că destinul, ca modalitate de creatio continua, devine spațiul surprizei și prilej al uimirii nesfârșite. * Unica măsură comună a destinelor și a maladiilor de destin este libertatea. Dar tocmai pentru că libertatea e nemăsurabilă și este, în chiar esența ei, ne-măsură, o „știință“ a umanului nu poate fi mai mult (și nici mai puțin) decât logica fugii libere și necuantificabile în teritoriul fără sfârșit al limitelor de depășit și de atins. * Deoarece destinul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]