11 matches
-
matriarhat înnebunit de absența masculilor, că plutea pretutindeni setea avidă de viață, de recuperare a trăirilor pierdute și - firește - lupta cu repercusiunile sociale și politice ale scindării Germaniei. Grupul nostru fusese întâmpinat încă de la aeroport de două tinere ghide, două nemțoicuțe blonde, cu bujori în obrăjori și forme apetisante, rubensiene (cuvântul „sexy” încă nu pătrunsese în vocabular). Două fete pline de viață și de solicitudine, de o generozitate care mergea - la propriu, nu la figurat - până la dăruirea de sine. Și, mai
Dresda by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3929_a_5254]
-
călduț de lampă, dar și de focul din cămin, unde revenea seară de seară dintr-o lume exterioară ostilă, era tăcut și cărând cu el o nesfârșită oboseală. Vara punea trandafiri în vaze, culegea un buchet de lupini și de nemțoicuțe în care mai înfigea și câteva margarete galbene și o frunză de ferigă, fiindcă lui W. îi plăceau așa de mult florile și oricum nu puteau să lipsească dintr-o gospodărie îngrijită. Dar în ciuda acestor atenții, intraserăm într-un con
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
o închipuisem mai pală încă, cu o cingătoare invizibilă, defilând zveltă până la urmă, modelele cele mai noi în fața clientelei grăsune. . . și vreo lună lipsise de la post, bolnavă. Așa îmi închipuiam că s-a zămislit ciudatul idolatru. . . Apoi transpuneam: vedeam o nemțoicuță cu o cămașe de mătase galbenă sub halatul 45 de spital, pe car o zărisem odată în trecere, aplecată peste un viermuș de copil galben, pe care-1 ținea în poală. Un păr imens buclat și blond era răsturnat peste fața
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mereu între impulsul afirmării nestingherite (încurajat de șturlubatica Veronică) și tentația contrară, a negației și a inhibiției sexuale (Mite nu rămâne decât o "muză" și nimic mai mult), între acceptarea și refuzul realității (amorului). Bineînțeles, Lovinescu va înclina balanța în favoarea "Nemțoicuței", privilegiind imitația mistificatoare, refugiul obstinat în imaginație, în vis. Criticul împrumuta astfel lui Eminescu chiar profilul său psihic, obligându-l la un comportament stereotip, în acord cu propriile teorii despre "personalitate" și "specificul național". În altă ordine de idei, propensiunea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ireparabilul s-a produs ("între noi totul se schimbase dintr-o dată"), Mite "citește" greșit scena sărutului și în romanul lovinescian, și în "amintirile" ei de femeie vanitoasă, cu o excelentă părere despre sine ("Fericirea lui atârna numai de mine", afirmă "nemțoicuța" pentru posteritate, rezumând "idila" cu Eminescu în termenii unei meschine afaceri caritabile: "nu simțisem până acum decât milă"147. În roman, Mite crede, la fel, că "prin calmul ei îi îndiguise pasiunea și i-o transformase cum voise"). În fapt
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
din rândul nevestelor de ofițeri. Dar nu numai. Spre exemplu, înainte de a-l fi întâlnit în carne și oase, Veronica se îndrăgostise de fotografia poetului din gazete, iar Mite își construise o "imagine ideală" contrazisă, parțial, de realitate, pentru că doar "nemțoicuța", mai snoabă, se arată dezamăgită ("Adâncimea pe care o așteptasem, în care trebuia să privesc și față de care trebuia să mă înfior nu exista!"149), pe când "Bălăuca" trăiește parcă într-o stare de euforie perpetuă, cu uimirea că poetul i-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
subțiri, inelate! În imaginația lui o îmbrăcase și o dezbrăcase felurit, goală, în toate atitudinile familiare și voluptoase, dar nu și-o închipuise nicodată atât de frumoasă, de statuarică". Tulburarea erotică e provocată, așadar, nu de frumusețea (altminteri, discutabilă) a "nemțoicuței", ci de "icoana femeii" inaccesibile, "aproape goală, în tul albastru, cu safire și diademă de diamante", pe care voia s-o ducă "în pupila lui, într-o singurătate absolută", "să o admire, să o iubească, să i se prosterne la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și-o imaginează, de asemeni, "păpușă", dar când o ridică în brațe și vrea să se "joace" cu ea, își dă seama de "greutatea" femeii și dă înapoi speriat ("Ce forță inaccesibilă, în fața căreia mă prostern", exclamă cu uimire poetul). "Nemțoicuța" intră și ea în rolul de mamă dispusă la jertfa de sine ("ai nevoie de mine, cum n-are nimeni altul din câți cunosc eu"), înclinată fiind mai mult spre duioșie decât spre admirație ("pe lângă inteligență, ai și-o duioșie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
pe Mite femeie mai educată, pe lângă care poetul joacă rolul amantului tolerat, asemeni lui Werther. Dar nici Mite nu reușește să se conformeze pe deplin "idealului" (pervers-decadent) din mintea poetului. Oricum, optând doar pentru postura de "muză", fără alte pretenții, "nemțoicuța" a putut lăsa impresia unei femei superioare. Ca atare, Gabriela Omăt semnalează "preferința netă a lui Lovinescu pentru Mite ca prototip al femeii eminesciene", în defavoarea Veronicăi, "față de care criticul-romancier nutrea prejudecățile și chiar antipatia" perpetuată "pe filieră maioresciană".181 Așadar
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
așa cum plănuisem, cu scene de natură biografică. E povestea unui sentiment luat din origine și dus până la sfârșitul lui natural [...]. Eminescu e redat în toată psihologia lui patetică, în infantilismul lui sublim pe o urzeală (pentru cine știe câtă) de sugestii freudiene; nemțoicuța e sinceră, entuziastă, amorezată din intoxicație literară și cu destule tentacule cabotine, dar, în fond, suflet bun, matern, desperată că nu-l poate schimba, de o virtute casnică mereu proclamată, dar care, în realitate, n-ar cere decât să sucombe
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Vladimir Streinu, ca să dau încă un exemplu elocvent (al câtelea?), nu mai agreează, acum, literatura lovinesciană. În Mite îl deranjează și scena cu ploșnița (care face din Eminescu "un jarry oarecare cu gustul de a-și parada boema"), și gestul "nemțoicuței" de a-l trimite la Veronica (pe motiv că ar fi "ilogic", creând o "falsă situație corneilleiană"), drept pentru care afirmă: "Este pentru prima oară când o carte îmi creează perplexitatea de a nu putea constata suprapuneri exacte între impresii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]