49 matches
-
ceea ce se știa încă din 1990. Cele trei regiuni au tradiții naționale și religioase diferite, așa că integrarea europeană va fi cu cel puțin trei viteze, pentru: (1) greco-ortodocși, (2) Grupul de la Vișegrad, (3) Sfântul Imperiu Roman de Națiune Germană. Pentru nemarxiști, adepții paradigmelor secularizate ale acumulării capitalului la Centru și la Perifierie, românii de la Dunărea de Jos au o poziție aproape neschimbată în Imperiului Roman, Bizantin, Otoman, Austriac, Rus, UE. Pe de altă parte dialogul, început la București de Fericitul Ioan
GRECO-ORTODOCŞII LA PERIFERIE de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 by http://confluente.ro/viorel_roman_1490689186.html [Corola-blog/BlogPost/381567_a_382896]
-
aristocrație pentru a-și asigura subzistența. Datorită acestui ultim fapt, Marx considera lumpenproletariatul drept forță contrarevoluționară. Definiția lui Marx a influențat sociologii contemporani, îngrijorați de numeroasele elemente marginalizate ale societății numite de gânditorul german „lumpenproletariat”. Sociologii marxiști, dar și unii nemarxiști folosesc termenul pentru a-i denumi pe cei văzuți ca victime ale societății moderne (beneficiarii programelelor de asistență socială, cerșetorii și oamenii fără domiciliu), care nu au venituri, precum și cei care trăiesc din mijloace rău famate (prostituție, proxenetism, escrocherii, trafic
Lumpenproletariat () [Corola-website/Science/303632_a_304961]
-
geto-dacilor”. Ele au afirmat continuitatea viziunii filosofice de la daci, prin folclor, spre autorii contemporani. Inutil de spus că caracterul „materialist” al filosofiei românești și alte pretenții de dogmă oficială erau inexistente sau extravagant exagerate. În orice caz, unii autori importanți nemarxiști, precum Noica, de asemenea au accentuat singularitatea gândirii filosofice românești. Noica chiar a scris o carte întitulată "Sentimentul românesc al ființei". După căderea regimului comunist în 1989, această discuție a reapărut. O opinie este că sunt filosofi români, dar nu
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
1921 până la moartea sa. A fost ales vicepreședinte al Academiei Sovietice de Științe în 1930. În faimosul lui atac împotriva lui Marr, Stalin scrie, în "Marxismul și problemele lingvisticii" (1950): "N. I. Marr a introdus în lingvistică o formulă incorectă și nemarxistă cu privire la '"caracterul de clasă" al limbii și a intrat într-o încurcătură și a pus lingvistica într-o încurcătură. Lingvistica sovietică nu poate avansa bazându-se pe o formulă incorectă, care este contrară întregului curs al istoriei popoarelor și limbilor
Nicolai Iakovlevici Marr () [Corola-website/Science/300516_a_301845]
-
cel mai tânăr membru al corpului diplomatic. Între 1949-1952 a fost șeful Direcției Economice a Ministerului Afacerilor Externe. Dar, cu ocazia vizitei la București în Decembrie 1948, a făcut un raport care a fost criticat aspru ca reprezentând o poziție nemarxistă. În loc de a-și face autocritica, a cerut să fie înlocuit cu cineva care vede lucrurile în culori mai sănătoase. Începând cu acea dată, suspiciunile l-au urmărit în toată perioada cât a lucrat la Externe, iar în vara lui 1952
Egon Balas () [Corola-website/Science/321339_a_322668]
-
a fost exilat la Onega, în oblastul Arhangelsk, de unde a evadat și, curând, a ajuns în Hanovra. În exil, și-a continuat studiile, devenind unul dintre teoreticienii de frunte ai bolșevicilor. A început să se intereseze și de teoriile economice nemarxiste, între care a lui Alexandr Bogdanov. Buharin a scris mai multe cărți și a editat ziarul "Novîi Mir" (Lumea Nouă) în exil, împreună cu Lev Troțki și Alexandra Kollontai. În primul război mondial, Buharin a scris o broșură despre imperialism, din
Nikolai Ivanovici Buharin () [Corola-website/Science/298543_a_299872]
-
s-a ridicat la cotele maxime păstrate până în 1989. În anii '90 nu numai scopurile, dar și tehnicile de ideologizare au devenit mai subtile, mai greu de perceput din prima audiție sau vizionare, cu noile mijloace de comunicare. Dintre "curentele nemarxiste", cercetătorii și profesorii autohtoni de filosofie și din discipline înrudite erau obligați să aleagă, cu temeinic spirit critic, pe cele care erau mai apropiate de orizonturile "modernității comuniste". Redăm parțial câteva date care atestă existența unui underground apropiat de cel
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
producție și repartiție, instituind criterii simple și flexibile după care oamenii au acces la muncă și la împărțirea rezultatelor muncii. În general, în judecățile despre capitalism trebuie să evităm șabloanele impuse de Marx și duse mai departe de marxiști sau nemarxiști. Este dificil să mai gândim azi lumea liberă ca pe o lume a exploatării umane și a dușmăniei de clasă. De asemenea, este imposibil să mai gândim o lume egală în sensul egalității totale pe care ni-l servește Marx
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
lui Gaston Bachelard este de a fi întemeiat, în faptul de la care își întorceau fața mai mult sau mai puțin toți criticii, un nou mod de conștientizare și o nouă critică. Înainte de el, cel puțin pentru toată critica nepsihanalitică (și nemarxistă), conștiința era lucrul cel mai puțin material din câte exista, și trebuia surprinsă tocmai în această imaterialitate. Însă, de la Bachelard încoace nu se mai poate vorbi despre imaterialitatea conștiinței, după cum devine dificil să o percepi altfel decât prin straturile de
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
publică la Berlin în 1921 Curierul socialist, și tot ei sunt la originea unei literaturi analitice de înaltă ținută. După liderul social-democrației germane, Karl Kautsky (Dictatura proletariatului, 1918, șeful menșevicilor, Iuri Martov, critică în Bolșevismul mondial (1919) concepțiile iacobine și nemarxiste ale lui Lenin; economistul David Dallin publică una dintre primele lucrări asupra muncii silnice în URSS, juristul Solomon Schwartz descrie condiția muncitorului (Muncitorii în Uniunea Sovietică, 1952), iar Boris Nikolaevski se interesează de luptele din sânul grupului conducător*. Curând se
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
face-o pentru sine, și nu pentru o piață vagă, despre care nu știe nimic și care îi scapă”. Acest tip de ficțiune este și ocazia de a contra utopiile concurente, colectiviste și reformiste, ca Privind înapoi (1888) a americanului nemarxist Edward Bellamy, considerat prea axat pe productivism și consum individual. Această metodă de persuasiune, prin practicarea genului utopic, se regăsește la numeroși anarho-comuniști, precum francezul Jean Grave, autor al lucrării Societatea de după revoluție (1889), Sîbastien Faure, cu Comunismul meu (1921
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
un sinonim posibil pentru asociații voluntare, diversitate și libertate, cînd este, de fapt, mai bine folosit pentru a descrie și a judeca "logica totalizatoare și puterea coercitivă a capitalismului". Wood a recunoscut implicit ideea normativă că toți socialiștii, marxiști sau nemarxiști, ar trebui să susțină "principiile legalității, ale libertății de exprimare și de asociere, precum și protecția sferei "nestatale" contra incursiunilor realizate de către stat". Dar, argumenta Wood, aceste principii sînt deja specificate și incluse în abordarea marxistă, a cărei adevărată forță constă
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
de bază); (2) atingerea unei cât mai mari diferențieri posibile față de termenii vecini; și (3) specificitatea conceptuală" (op. cit., p. 979). 78 David Miller (coord.), Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, Editura Humanitas, București, 2006, p. 366. 79 Chiar și încercările teoreticienilor nemarxiști de a ieși de sub "vraja lui Marx", prin postularea unui sens general al ideologiei, nu s-au putut delimita de probleme precum sunt cele legate de interes, dominație sau cunoașterea subiectivă (și deci, din punctul de vedere al criteriilor de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
mai multe moduri de viață alternative. O astfel de înțelegere a ideologiei, chiar dacă pare generală și neutră, încearcă în fapt să se constituie într-o explicație alternativă la cea care conferă ideologiei în tradiție marxistă caracterul negativ: "Acolo unde comentatorii nemarxiști au reținut dubla conotație peiorativă asociată accepțiunii metaforice inițiale a termenului, ei au generalizat-o și au oferit o varietate de explicații suplimentare pentru distorsionarea sistematică a cunoașterii și manipularea interesată a convingerilor, pe care vor să le sugereze atunci când
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
un text din 1972 numele lui Lenin revine. Probabil pentru a salva o carte importantă a lui René Girard 59 în contextul nefast al înăspririi cenzurii de după "Tezele din iulie 1971", Paul Cornea recurge la un citat din Lenin. Un nemarxist ca Girard trebuia "explicat", relativizat, așadar Paul Cornea recurge la un artificiu: susțințe în prefața cărții că autorul francez cade în ambiguitate, "ca toți eseiștii care fac critica criticii", este incomod, poate idealist, dar în fond - sugerează P.C. - nici Lenin
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
a făcut pe vremea lui Ceaușescu doar la Păltiniș. Deși unele cursuri se numeau „cum trebuia”: materialism dialectic, materialism istoric, socialism științific, profesorii ne învățau filosofia științei, metafizică, sociologia istoriei. Ceea ce în generația lor fusese interzis (marii filosofi clasici, filosofii nemarxiști contemporani), pentru noi devenise obligatoriu. „Represiunea” funcționa astfel încât n-aveam ce căuta la examene fără operele originale citite și înțelese. Preferințele profesorilor pentru diferite filosofii: neopozitivism, pragmatism, freudo-marxism, existențialism, structuralism, marxism althuserian, ne marcau biografia intelectuală prin pluralitatea ofertelor. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
a relațiilor dintre partidele comuniste și muncitorești; respingerea propunerii de creare a unei reviste ideologice a partidelor comuniste; „denigrarea activității Cominternului și a Biroului Informativ”. Potrivit lui Chivu Stoica, membrii delegației române au respins toate aceste teze, catalogându-le drept „teze nemarxiste, pline de confuzii apologetice și iluzii reformiste față de trăinicia și stabilitatea sistemului capitalist, teze îmbâcsite de subiectivism și negativism în problemele istoriei mișcării comuniste internaționale și de concesii față de naționalismul burghez în problemele relațiilor actuale între partidele comuniste și muncitorești
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
în unele probleme estetice importante, oferind în același timp o metodă concretă pe bază structurală. Conceptul de structură nu este străin marxismului, dar el a fost elaborat la nivelul operei literare de Wellek și Warren ca și de alți teoreticieni nemarxiști și prezintă interes și pentru critica literară marxistă autentică, adică acea critică marxistă deschisă, suplă dar fermă, străină de orice dogmatism, mereu la curent cu cercetarea științifică mondială. Pe de altă parte însă, critica marxistă nu poate fi redusă la
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
faptul că învățământul ideologic din Centrul Universitar Iași este formal, fără țintă precisă și, de aceea, ineficient. De asemenea, Apostol mai subliniază faptul că "există teorii reacționare asupra cărora trebuie să avem o reacție de respingere, dar există și teorii nemarxiste din care trebuie să luăm ceea ce este progresist. Ar fi greșit să considerăm că toate aceste teorii nemarxiste sunt reacționare și să le punem în aceeași oală. Marxismul s-a născut și dezvoltat în luptă cu teorii potrivnice. Nu am
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
asemenea, Apostol mai subliniază faptul că "există teorii reacționare asupra cărora trebuie să avem o reacție de respingere, dar există și teorii nemarxiste din care trebuie să luăm ceea ce este progresist. Ar fi greșit să considerăm că toate aceste teorii nemarxiste sunt reacționare și să le punem în aceeași oală. Marxismul s-a născut și dezvoltat în luptă cu teorii potrivnice. Nu am fi marxiști dacă nu am accepta dialogul cu teorii nemarxiste, nu am fi marxiști dacă nu am da
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
fi greșit să considerăm că toate aceste teorii nemarxiste sunt reacționare și să le punem în aceeași oală. Marxismul s-a născut și dezvoltat în luptă cu teorii potrivnice. Nu am fi marxiști dacă nu am accepta dialogul cu teorii nemarxiste, nu am fi marxiști dacă nu am da curs acestor surse deosebite într-o ideologie"9. Cum vă erau prezentate "teoriile nemarxiste"? Cine erau profesorii care vi le prezentau, de la care le-ați învățat cel mai bine? D. T.: Erau
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
și dezvoltat în luptă cu teorii potrivnice. Nu am fi marxiști dacă nu am accepta dialogul cu teorii nemarxiste, nu am fi marxiști dacă nu am da curs acestor surse deosebite într-o ideologie"9. Cum vă erau prezentate "teoriile nemarxiste"? Cine erau profesorii care vi le prezentau, de la care le-ați învățat cel mai bine? D. T.: Erau oameni care prezentau lecturile la zi, dacă nu erau treduceri în limba română, dar la "Ștefan Gheorghiu" era un laborator de științe
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
era ea. Cu citate, cu trimiteri la text, nu ideologizat. O lectură profesională, cu citate, comentarii. La seminar, la fel. Ghideanu venea în anul IV la Filosofie contemporană, mai cu vână, dar te punea la lucru, citeam texte din filosofia nemarxistă contemporană. Bourceanu era fanul neomarxismului. Luam și criticam dogmatica marxistă, o făceam zob la seminarii. El nu ținea un curs în sens clasic, ci venea cu cărți. Pleca de la dogma marxistă și o făcea țăndări pe teme. Paradoxală perioadă a
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
editor al operei profesorului, precum și cele patru tomuri de corespondență îngrijite de fiica și nepotul acestuia, Gelu Ionescu rescrie filmul unei cariere care n-a dus lipsă de umilințe din partea dictaturilor de dreapta, dar mai ales de recriminări (din pricina grilei nemarxiste a operei) și de abuzuri jignitoare din partea oligarhiei comuniste. Lăsat totuși la catedră, deși ca subaltern al odiosului Novicov, Tudor Vianu este aproape interzis în viața publică; revine abia în 1954 în presa literară, și în Academie în 1955, ca
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
din pietate, ci din necesitate (M.R. Paraschivescu), și «Divanul» unui înțelept cu limba română (C. Noica). Ele se raportau, atunci când au fost scrise, la crize și situații provocate de fostul regim: supralicitarea trecutului și a autohtonismului, reprimarea contestației, ocultarea gândirii nemarxiste. Dispărând contextele care le-au generat, subtextele lor nu mai spun prea multe lectorului. Însă textul criticului rămâne. E actuală discuția despre rolul imaginației istorice în critica lui Călinescu, despre tehnica „suprarealistă” a lui Bogza sau despre scriitorul-cobai ideologic. Adică
Mircea Martin, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2736_a_4061]