168 matches
-
schimbare de cadru istoric, dar și de registru discursiv aflăm într-un text mai des citat, Lui Don Juan, în eternitate, îi scrie Bianca Porporata, apărut în volumul din 1920, Sfinxul. De data aceasta, asumarea feminității se face în chip nemediat, iar stilul epistolar utilizat, contrar presupuselor sale convenții înlesnește, mai ales prin marca subiectivității explicite - persoana I singular - afirmarea unor ipostaze ontice fundamentale. Caracterul retoric al titlului nu ar trebui să ne înșele: asistăm la o imaginară și frumoasă, în
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
pe un mecanism primitiv de recunoaștere, de felul celor care reglează schimburile de informație la nivelul celulelor. Celulele, explica semioticianul italian la un congres de imunologie (prelegerea e publicată în Limitele interpretării), "se recunosc" între ele printr-un mecanism stimul-răspuns, nemediat de nimic de felul conștiinței, unde să apară posibilitatea unor răspunsuri alternative sau a refuzului de a răspunde. Fiind un reflex, ca și interacțiunea nucleotidelor, șopârla funcționează în regim de necesitate oarbă. Interpretantul, specific doar gândirii umane, deschide un interval
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
și aparatele de radio/ și scurtele de piele și cafea-filtru,/ și șuncile tale fumegînd departe,/ sub cămașa în carouri./ Marea, valsul cu trenuri-expres în măruntaie,/ balcanicii deconcentrați făcînd pe domnii."(Balcan Express) Pentru poet, lumea se înfățișează în forme brute, nemediată poetic de figuri de stil ("Cerul este albastru și rareori îl pot gîndi altfel") și își dezvăluie calitatea ei esențială - aceea de a exista ca vecinătate, confirmare deplină, suficientă și firească a propriei existențe: "A fi./ Lîngă frunză, lîngă floare
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
zero. Autorul se prea poate să fie un om sensibil, o structură melancolică, un poet. Tehnic vorbind, jurnalul mai permite abateri de la literar, lamentații și patetisme, cu singura exigență a autenticului. Îi recomand lui Teofil Răchițeanu să fie el însuși, nemediat cultural, ne-livresc. Până la urmă s-ar dovedi că jurnalul e și specia cea mai onestă, necum poemele în proză practicate de el pe post de confesiuni. Convorbiri culturale Toma George Maiorescu are o biografie destul de spectaculoasă. Scriitor jurnalist, profesor
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
Ierunca își așază paginile de jurnal, "întâmpinările" și "accentele" ori "scrisorile nepierdute" sub semnul timpului, al distanței implacabile dintre trecut și prezent, explicitând hiatusul ce se cască între clipa "de atunci", cu toate avatarurile trăitului, cu tot palpitul unei experiențe nemediate și clipa de acum, cu o altă conformație și cu alte motivații ontologice și gnoseologice. În cuvântul introductiv intitulat, tranșant-interogativ De ce?, scriitorul caută să-și explice resorturile și motivațiile paginilor sale de jurnal, care se rezumă doar la perioada începutului
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
incertitudinile la certitudini". "Eseul poate fi văzut ca expresie a unui refugiu în afara convențiilor culturii; ca semn al renunțării la artificiile obositoare ale formulelor generice, la orgoliile gîndirii sistematice și la poza neutralității; ca opțiune pentru un dialog solitar și nemediat cu un obiect cuprins în lumina autentică a de-la-sine-înțelesurilor subiective și a neînțelesurilor; ca alegere a relativului și informalului; ca asumare integrală a condiției păgîne, pre-culturale sau post-culturale, a comprehensiunii și scrierii". Analizînd studiile dedicate eseului, Alina Pamfil le împarte
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
dintre fostul președinte Bill Clinton și stagiara Monica Lewinsky, tonul și temele dezbaterilor politice din România. Scriitorarea face planuri de călătorie în Europa și în Israel și urmează chiar un curs de limba spaniolă, pentru a putea avea un acces nemediat la una dintre marile literaturi ale lumii. Vera Călin citește ziarele, urmărește talk-show-urile de televiziune, analizează cu profesionalism mesajele electorale ale lui Al. Gore și George W. Bush, judecă foarte obiectiv eventuala situație de impeachment în care s-ar afla
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
pe Arghezi pentru că discursul poetului s-ar situa "dincolo de text, într-o exterioritate incongruentă", și pe Blaga pentru o emoționalitate cosmică, expresionistă, id est "retardată", nu șovăie a scrie despre Nichita Stănescu: "Numai Ťnecuvinteleť pot să transporte sentimentele nude, neconsumate, nemediate de structura normată a discursului. Aici Nichita se revendică de la Bacovia, cel care face organ poetic dintr-o unică stare de sentiment. De la starea de sentiment monocordă se trece însă la explorarea sentimentelor ca formă de expresie a umanului. Forma
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
aceleiași companii. O distincție importantă a fost făcută de sociologul american C.H. Cooley (1909, apud Zlate, 2004, p. 34) între grupurile primare și grupurile secundare. Primele sunt grupuri de genul familie, grup de prieteni etc., în care relațiile sunt directe, nemediate, calde, „bazate pe solidarizare sentimentală”, și nu pe „conștientizare rațională” ca în cazul grupurilor secundare. Grupurile secundare sunt grupuri de dimensiuni mai mari, caracteristice celor mai multe dintre organizații, în care relațiile sunt reci, mediate, preponderent contractuale, formale (Zlate, 2004, p. 34
[Corola-publishinghouse/Administrative/1908_a_3233]
-
o risipește, nici nu o expune, ci se smulge din strînsoarea ei... cu un soi de afecțiune! Discret. Cu grație. Colecția instaurează un raport aparte cu arta și trebuie să-l fi trăit ca să-i poti resimți consecințele. Experiență concretă, nemediată, dialog direct, personal cu obiectele sau cu operele care îl înconjoară pe tînărul care ești. Tînărul nu trece nepăsător prin fața lor, nici nu zăbovește mai mult decît se cuvine, pur și simplu trăiește în prezența lor și cade pradă unui
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
psihologică, sentimentală și intelectuală a protagonistului. Momentul vizualizării bisericii răsturnate rămîne edificator. Dickens ne atenționează acolo că vom vedea universul prin ochii acestui copil/adolescent/tînăr, iar dacă viziunea lui asupra realității va fi alterată, așa vom privi și noi - nemediat - peisajul. În casa domnișoarei Havisham, cititorul deslușește desfășurarea unui plan "educațional" monstruos. Pip însă, deturnat de emoțiile devastatoare (care, mai tîrziu, devin însuși modul lui de viață), preferă "să vadă" în continuare lumea cu susul în jos, îndrăgostindu-se fără
Cronica unui paricid epic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7718_a_9043]
-
o comuniune întru odihnă, alături de ceilalți. Pentru că, înainte, doar cei bogați își puteau permite o baie proprie, baia publică reprezenta acest loc simbolic al purificării și al renașterii prin ieșirea din timpul castrator și regăsirea de sine prin trăirea odihnitoare, nemediată a celuilalt. De ce spun aceasta? Raporturile sociale sunt atât de îngreunate de codurile care reglează orice contact interuman, coduri preexistente deja în limbă, încât japonezul nu poate fi niciodată liniștit. Poate părea ireal, sau monstruos, dar așa este: nu numai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în sprijinul propriilor avânturi discursive. Farmecul veceului tradițional, situat la depărtare de casă, în grădină, este dat de faptul că, prin amplasament, prin materialele folosite, prin penumbră și liniște, repune datul fiziologic în firescul naturii, acolo unde corporalitatea este trăită nemediat, eliberată de reflectarea în oglinda conștiinței. Mai mult decât atât, spațiul pe care imaginarul european îl circumscrie unei arii a sordidului, a murdarului prin excelență este înscris de japonez în tiparul unei estetici rafinate: Într-adevăr, nu există loc mai
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
semn al morții. E posibil ca tocmai cultura să reprezinte forma de apărare în fața agresiunii nemiloase a așa-zisei "globalizări". Eu am, mărturisesc, o viziune probabil naivă față de globalizare: văd în ea mai degrabă partea plină a paharului. Adică accesul nemediat la tot ce poate furniza planeta, și nu standardizarea, leneveala gândirii adusă de ea. Mă amăgesc cu ideea că mă folosesc de globalizare pentru a mă îmbogăți spiritualicește, și nu pentru a deveni o cifră în "coșul de cumpărături" al
Cine a ucis cultura franceză? (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7468_a_8793]
-
este cea mai potrivită pentru a observa calitățile unei voci de o asemenea calitate; un veritabil tezaur al culorilor timbrale susținute de un impresionant talent dramatic, de o cuceritoare prezență scenică. Am avut șansa de a dispune de audiția directă, nemediată de tehnica de amplificare. Cele trei apariții scenice, excelent plasate în economia spectacolului, au etalat zone stilistice diferite, deși dominatoare rămâne tipul de vocalitate propriu școlii italiene. Aria Vissi d'arte a reprezentat momentul suprem al apariției Angelei Gheorghiu. Maestrul
Refugiul în cultură by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7162_a_8487]
-
Doamne, ce senin/ mă simt aici pe plajă, lângă mare,/ sunt ca și timpul cuibărit în golf,/ chiar lumea-mi pare-un semn de întrebare” - Golful paradisiac). Melancoliile lui Eugeniu Nistor nu au alura unor stări fruste, de elan direct, nemediat, ci, mai curând, stau sub semnul unei intelectualizări a trăirilor și impresiilor; un vag filtru livresc se interpune între percepția lumii și conștiința lirică, deprinsă a conferi un timbru elegiac, o rezonanță acut-reflexivă răsfrângerii lucrurilor și făpturilor în vers. Dacă
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
ar fi vrut să se răzbune pentru timpul pierdut”. În termenii descriși de René Girard, iubirea egoistă, mediată, înscrisă în triunghiul dorinței, funcționează ca un bumerang care revine pentru a lovi subiectul fără știrea lui. La polul opus, pasiunea autentică, nemediată, presupune uitare de sine și proiectează subiectul spre Celălalt, în linie dreaptă și cu viteza fulgerului. Grație Ilonei, Apostol descoperă adevărata iubire, care-l îndepărtează tot mai tare de punctul de pornire, în vreme ce perspectiva maritală a relației cu Marta îl
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
carte, apărută în numărul trecut al „României literare“ sub semnătura Ralucăi Dună: o recenzie mai curând amabilă decât favorabilă (aici e chestiune de gust.) O observație demnă de interes e de factură tipologică: „autoînvestirea existențială în actul de a scrie, nemediată de imaginație, necosmetizată estetic, poate genera în unele cazuri (similar, cel al lui Ion Zubașcu) fenomene literare în care poeticitatea ar trebui reformulată”. Demnă de interes, nu și numaidecât îndreptățită. Nu văd, de pildă, de ce descrierea aceasta i-ar viza
Pe vremea când nu mă gândeam la moarte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4564_a_5889]
-
posibilitatea evadării. Dar, adevărata literatură reprezintă o evadare în sine și nu în afara sinelui, fiindcă numai literatura poate provoca această aventură înspre sine și înțelegerea sinelui. În timpurile actuale omul și-a pierdut capacitatea naturală de a trăi în mod nemediat și nedisimilat ceea ce simte cu adevărat. Prin intermediul literaturii, cea mai profundă inimă a fiecărui cititor este atinsă și adusă la suprafață și, printr-un miracol pe care numai lectura unei cărți îl produce, sentimentele și trăirile adânc îngropate răbufnesc făcând
Literatura – ficțiune și/sau evaziune by Florina Ilis () [Corola-journal/Journalistic/3462_a_4787]
-
și de o pedagogie aparte. Conjectura pe care Mircea Anghelescu o are în vedere e aceea că, de prea puține ori, în privința scrierilor de (și despre) închisoare, literatura bate viața. Cele mai reușite „produse” sunt rezultate ale contactului nemijlocit (citește: nemediat de lecturi) cu mediul. Provin din experiență și nu țin cont de vecinătăți sau precedențe. Ca orice depoziție, ca orice mărturie, aceste consemnări ale detenției sunt redactate sub imperiul urgenței. Poetica lor se întemeiază pe un anume tip de spontaneitate
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
care comunicarea devine tot mai rapidă, jurnalul a devenit produsul literar cel mai căutat, tocmai datorită lipsei sale de transfigurare artistică. El este cel mai adaptat ritmului vieții contemporane, nevoii omului postmodern de a ajunge pe căi cît mai directe, nemediate, la adevărurile vieții. Plin de învățăminte este eseul Lirismul existențial (1987), dedicat momentulul în care un scriitor încă tînăr simte nevoia să se despartă de modelul său. Cu finețe și atenție acordată detaliilor, Dan Ciachir face analiza tipurilor de despărțiri
Întîlniri esențiale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10716_a_12041]
-
autor și cenzorii cărții sale), în explozia informațională și graba din societatea românească postcomunistă, prea puțini au mai găsit dispoziția să caute adevărul în parabole și metafore. Interesul publicului s-a orientat spre comunicarea directă cu gîndurile unui autor, adesea nemediată artistic, pe care o făceau posibilă jurnalele, volumele de memorialistică și cărțile de corespondență. Ce urmărește un devorator de literatură memorialistică? El își poate dori să înțeleagă specificitatea unei epoci (ușor de reconstituit din întîmplările cotidiene și meditațiile asupra realității
Însemnări inutile by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11025_a_12350]
-
creionează și întîmplările pe care le descrie, Valeriu Anania completează paginile de istorie literară, dă viață chipurilor unor autori despre care, în general, se știu puține lucruri dincolo de propriile lor opere și de notațiile lapidare din articolele de dicționar. Mărturia nemediată a unui om care i-a fost elev lui Anton Holban și care s-a bucurat de prețuirea lui Tudor Arghezi nu poate decât să emoționeze și să incite în cel mai înalt grad. În același timp, cartea de memorii
Exerciții de admirație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10777_a_12102]
-
menirea și rolul său în raport cu lumea. Poetul optează pentru un lirism direct și pentru o dicțiune autentică, în consens cu sensibilitatea sa tumultoasă, cu temperamentul său năvalnic. Pe de altă parte, Dinescu e un poet al fervorii simțurilor, al expresiei nemediate a propriilor trăiri. În poemele sale, și cu atât mai mult în poemul Privighetoarea secolului XX, inserția elementului autobiografic este cât se poate de evidentă și de elocventă. Poetul își clamează, într-un discurs liric necontrafăcut și dezinhibat, stările afective
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
românul Florinei Iliș se citește - până la un punct - cu plăcerea descoperirii unor detalii exotice din viața și receptarea poetului, documentate atent. În același timp, însă, aceasta prozatoare extrem de inteligență - educată, cel mai probabil, la Scoala suspiciunii deconstrucționiste - știe că accesul nemediat la „miezul viu” al existenței lui Eminescu nu e decât o iluzie. Astfel încât plasează reconstituirea documentar-ficțională în râma unei conspirații marxist-leniniste din anii ’50. Mai mult decât viața lui Eminescu în sine contează acum, spune printre rânduri autoarea, cine și
Codul lui Eminescu by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4035_a_5360]