168 matches
-
DIALOG. monolog autocitat [self-quoted monologue]. Un MONOLOG CITAT într-o NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI. ¶Cohn 1978. monolog auto-narat [self-narrated monologue]. Un MONOLOG NARAT într-o NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI. ¶Cohn 1978. Vezi și DISCURS-INDIRECT LIBER. monolog autonom [autonomous monologue]. DISCURS NEMEDIAT (Zarurile au fost aruncate). Prin opoziție cu MONOLOGUL CITAT, care este introdus de un narator, monologul autonom e liber de orice mediere sau patronaj naratorial. ¶Cohn 1978, 1981. Vezi și MONOLOG INTERIOR. monolog citat [quoted monologue]. O citare cuvînt cu
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
interior din narațiune ar trebui deosebit de monologurile dramatice compuse de Browning, sau Tennyson: acestea din urmă se adresează unui posibil interlocutor și au la bază vorbirea mai curînd decît gîndirea. ¶Banfield 1982; Scholes, Kellogg 1966. monolog interior [interior monologue]. Prezentarea nemediată a gîndurilor și impresiilor sau percepțiilor unui personaj; o durată extinsă de GÎNDIRE-DIRECTĂ LIBERĂ ( Zarurile au fost aruncate, monologul lui Molly Bloom din Ulise). Se consideră, uneori, că monologul interior (monologue intérieur, stiller Monolog) subsumează FLUXUL CONȘTIINȚEI ca o variantă
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
scară în care medierea naratorială este descrescătoare: (1) DISCURS NARATIVIZAT; (2) DISCURS-INDIRECT INCIDENT (o varietate a DISCURSULUI TRANSPUS sau INDIRECT); (3) DISCURS-INDIRECT LIBER (o altă varietate de discurs transpus sau indirect); (4) DISCURS (DISCURS REPRODUS) DIRECT (INCIDENT); (5) discurs (DISCURS NEMEDIAT) DIRECT LIBER. ¶Chatman 1978; Genette 1980, 1983; McHale 1978; Rimmon-Kenan 1983. ton [tone]. Atitudinea naratorului față de NARATAR și/sau situațiile și evenimentele prezentate, ca fiind transmise implicit sau explicit de narația sa. Se poate considera că tonul e o funcție
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
special acela prin care se prezintă enunțurile (și nu gîndurile). ¶Chatman 1978. Vezi și GÎNDIRE-INDIRECTĂ LIBERĂ. vorbire narativizată [narratized speech]. DISCURS NARATIVIZAT, în special acela prin care sînt reprezentate enunțurile unui personaj (și nu gîndurile sale). ¶Genette 1980, 1983. vorbire nemediată [immediate speech]. Vezi DISCURS NEMEDIAT. ¶Genette 1980. vorbire reprodusă [reported speech]. DISCURSUL REPRODUS, în special acela prin care sînt reprezentate enunțurile (și nu gîndurile) unul personaj. ¶Genette 1980, 1983. Vezi și DIALOG, VORBIRE DIRECTĂ. vorbire și gîndire reprezentate [represented speech
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
prezintă enunțurile (și nu gîndurile). ¶Chatman 1978. Vezi și GÎNDIRE-INDIRECTĂ LIBERĂ. vorbire narativizată [narratized speech]. DISCURS NARATIVIZAT, în special acela prin care sînt reprezentate enunțurile unui personaj (și nu gîndurile sale). ¶Genette 1980, 1983. vorbire nemediată [immediate speech]. Vezi DISCURS NEMEDIAT. ¶Genette 1980. vorbire reprodusă [reported speech]. DISCURSUL REPRODUS, în special acela prin care sînt reprezentate enunțurile (și nu gîndurile) unul personaj. ¶Genette 1980, 1983. Vezi și DIALOG, VORBIRE DIRECTĂ. vorbire și gîndire reprezentate [represented speech and thought]. Vezi DISCURS-INDIRECT LIBER
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
din medii sociale relativ obscure, în care erau de regulă prima generație ori primele femei cu studii universitare complete. Ambiția și ethosul muncii îndârjite, idealismul și enorma curiozitate intelectuală, angajamentul civic și politic, legătura strânsă dintre idei și viață, cunoașterea nemediată a inegalității, marginalizării și chiar excluderii - iată câteva dintre trăsăturile comune ale acestor oameni, savanți și educatori de excepție. Universitățile nord-americane, întărite imediat după instalarea lui Hitler la putere prin masivul influx de savanți și tineri studioși evrei siliți de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
biserici sau în interiorul teritoriului "național". Rezultatul este acela că bisericile cele noi sunt mai puțin autoh-tonizante Sunt ele, de asemenea, mai urbane - prin scară și prin modul de încadrare în spațiul urban perimetral, ca la Sf. Elefterie Nou. Invocarea directă, nemediată a (re)surselor bizantine și chiar romane părea că poate rezolva convenabil (și într-un singur edificiu) atât problema scării urbane, cât și aceea a subtextului identitar. Mai cu seamă opțiunea romană - în cazul Bisericii Neamului a lui Joja și
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
un adevăr relativ. Pentru a fi unul absolut, adevărul ar trebui nu numai să neglijeze mișcarea, devenirea, ci și să fie complet desubiectivizat, adică eliberat de orice contribuție a umanului. Într-o oarecare măsură, doar cunoașterea senzorială - care este directă, nemediată de sistemul personalității și de influențele culturale - poate satisface cerința unei cunoașteri obiective, neutre, imparțiale. Totuși, chiar și impresia senzorială directă Își are limitele ei, neputînd fi una și aceeași pentru toți indivizii unei specii, deoarece există diferențe individuale de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
antrenează prelucrarea cu ajutorul rațiunii devine un fapt colectiv, la definitivarea căruia pot, eventual, să participe mai mulți indivizi. Intuiția poate fi empirică atunci cînd se raportează la un obiect al lumii, dar poate fi rațională atunci cînd reprezintă o sesizare nemediată a unui raport între două idei. Ca atare, orice intuiție este descoperirea unui obiect al lumii, a unei idei sau analiza unui sentiment, dar ea nu rezultă dintr-o interpretare realizată de rațiune, ci apare, pur și simplu, solicitînd o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Începe să scrie: el crede că știe ceea ce nu știe, el crede că va ieși Învingător din confrutarea cu moartea. Fără Îndoială, orice act de creație este o sfidare a morții. Însă nici unul nu e atât de direct, atât de nemediat - atât de imprudent și de lipsit de apărare - precum jurnalul. În fond, problematica morții apare În jurnal cel mult ca o temă a autorului. Așadar, un laitmotiv cultural. Experiența morții nu poate fi trăită și resimțită de cel care scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
decizii contrarii: la o extremă, dorința inconștientă a mărturisirii, la cealaltă, decizia irațională de a Înceta brutal orice relație cu existentul. O chestiune care obsedează pe mai toți analiștii sinuciderii este paradoxul În care se situează sinucigașul: Într-o percepție nemediată, pe tot parcursul hotărârii de a-și lua viața, sinucigașul e un stăpân al morții. El domină moartea prin simplul gest al invocării ei. Prins În tensiunea iscată de evocarea obsesivă a gestului funest și fatalitatea anulării acesteia prin Însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
confruntării directe cu sinele, crezul artistic. Într-o vreme în care intertextualitatea ia de obicei forma parodiei superficiale, D. este original prin sinceritatea devoțiunii cu rol purificator în propriul discurs. El știe să regizeze însă și explozii imagistice prin notații nemediate de subterfugiile livrești. Starea poetică, aptă să „comunice” întreg cuprinsul lumii fenomenale, încearcă să surprindă momentul desfacerii lumilor și a timpului, al condensării și încâlcirii emoțiilor, inclusiv al unui erotism difuz. În absența iubirii, se pronunță divorțul estetic de lume
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
interdependență dintre "suflet" și "trup" asigură, pe de o parte, prelucrarea "estetică" a percepției imediate (în forma inteligibilă a unor "amintiri-imagini"), iar pe de alta, corporalizarea memoriei, care la rândul ei transformă amintirea (și arta) într-o formă de trăire nemediată. Fără să înțeleagă cu adevărat arta scriitorului francez și nici subtilul mecanism al memoriei involuntare, Lovinescu identifică mereu la baza procesului de rememorare un stimul vizual sau auditiv (sunetul, cuvântul, motivul muzical), excluzând complet aportul simțurilor minore și al corporalității
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
situată precum un terț exclus în raport cu teologia icoanei și cu arta religioasă catolică (ambele folosesc imaginea vizuală, materială, pentru propovăduirea mesajului bisericii și modifică accesul spiritual direct al credinciosului de rând la divin; prima nu acceptă nici în imagine întâlnirea nemediată cu divinul, în timp ce catolicismul mută spectaculos accentul asupra posibilității de reprezentare alăturată a celor două naturi, divină și umană. Lui îi răspunde însă violent iconoclasmul reformat.) Wackernagel vede în filosofia lui Eckhart (nicidecum un iconoclast) un exemplu perfect pentru distanța
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
1935]: 96), cazul este o categorie care exprimă o relație între două obiecte 60. Sistemul valorilor cazuale propus de Hjelmslev (1972 [1935]: 134) este organizat după criteriul a trei dimensiuni/semnificații fundamentale: direcția, cu valorile apropiere/depărtare; intimitatea (sau caracterul nemediat, direct vs mediat, indirect al relației cazuale), cu valorile coerență/incoerență; subiectivitatea perspectivei (conceperea sau nu a relației cazuale din punctul de vedere al unui subiect gânditor), cu valorile subiectivitate/obiectivitate. Hjelmslev (1972 [1935]) descrie limbi cu sistem cazual tridimensional
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
prin disponibilitatea și deschiderea față de orice experiență poetică nouă. Aici apar primele imagini ale unui urbanism din ce în ce mai agresiv și antimodern (cel puțin pentru modernismul artistic). Orașul geometrizat, orizontul imagistic tehnologizat sfidează tradiționalele reprezentări poetice, descinzând în și dintr-o realitate nemediată, doar pentru a o media după alte formule, cele ale suprarealității. O revistă de a. este și „unu” (1928-1932, 1935), apărută prin eforturile lui Sașa Pană și ale prietenului său Moldov. Încă de la început caracterul ei este eclectic: futuristul F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
de periodice catolice, în limba română, dar și germană sau italiană. O mențiune trebuie făcută iarăși pentru oficiosul Vaticanului, Observatore romano, ca și pentru enciclicile și documentele papale despre presă, care i-au permis autorului, dincolo de înțelegerea unor evenimente, circumscrierea nemediată de lucrări a contextului catolic al perioadei. c. Consider un merit general al lucrării, tipul de analiză propus de dl. Ghercă: unul analitic, din care lipsesc entuziasmele gratuite, ipotezele și concluziile pripite. Apelul la teorie, din perspectivă metodologică, nu este
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
să ucidă plăcerea textului. E meritul autorilor Desperado de a fi readus literatura în sufletul cititorului nedoritor de comentatori. Refuzul deznodământului clar, refuzul de a încheia opera în fond, decurge din celelalte refuzuri, al cronologiei, al realului exterior prezentat direct (nemediat de interioritate). Virginia Woolf se lamenta privind la romanele lui Galsworthy, Bennett, Wells și alți conformiști de geniu: "Chiar trebuie romanul să arate așa?" Joyce, încă înainte de Ulysses, inventa epifania (care era, în mod cert, o scurtcircuitare a limbajului, în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]