3,977 matches
-
neștiutori - patas sau descerebrados, cum îi supranumesc pamplonezii pe candidații involuntari la sinucidere - sunt surprinși adesea pe picior greșit. Poate și pentru că tind să se ridice imediat după ce sunt aruncați la pământ, încercând să fugă mai departe, în loc să rămână culcați, nemișcați. Îndeosebi americanii și australienii dețin recordul la accidentări. Cu toate acestea, e un adevărat miracol că se înregistrează relativ puține incidente grave și extrem de rare cazuri mortale. Taurii sunt programați genetic să evite îmbulzeala, fiind mereu în căutarea unui „tunel
FIESTA TOTAL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 by http://confluente.ro/Gabriela_calutiu_sonnenberg_gabriela_calutiu_sonnenberg_1375529678.html [Corola-blog/BlogPost/366524_a_367853]
-
zidurile impunătoare ale cetății. Oare perșii erau departe? Nici n-apucă să se bucure de izbânda sa și să-și pună întrebarea că și auzi niște pași prin preajmă, pesemne ai unei străji. S-a trântit numaidecât cu fața la pământ, rămânând nemișcat. Straja trecu chiar pe lângă el, mormăind ceva într-o limbă păgână. Nu-l observase, Tragodas fiind pitulat într-o tufă. Mai stătu astfel ceva vreme, neîndrăznind să se ridice de la pământ. Dar simțind liniște peste tot, cuteză să-și ridice
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 by http://confluente.ro/Povestea_sarmanului_tragodas_viorel_darie_1392362416.html [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
Să le cânte băieților și fetelor din clarinetul său, din fluier sau caval, sârbe, brâuri ca pe la noi, după care ei să încingă jocul. Pe marginea salonului, pe scaune de diferite modele, aduse de acasă, mai ales taburete, stăteau țeapăne, nemișcate, mamele care însoțeau fetele proaspăt scoase la horă, cum era obiceiul satului. Feciorul venea întâi la mamă, căreia îi cerea voie să joace cu fiica. Și mamele, of, Doamne, ce s-ar mai învârtit și ele! Deasupra salonului hanului era
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/O_poveste_insangerata.html [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
sultan Safyie privea răsăritul din apartamentele ei, cu vedere spre apele Cornului de Aur. Deși era împreuna cu cele patru slujnice personale, în cameră nu se auzea nici un sunet, așa cum era obiceiul. Tinerele femei stăteau cu spatele lipit de perete, nemișcate ca niște stânci, și așteptau, dacă era nevoie toată ziua și toată noaptea, până ce ea le dădea vreun ordin sau le cerea să iasă. Cu o înfățișare calma, Safiye continua să se uite pe fereastră, cu privirea fixată, în aparență
Katie Hickman: Poarta coliviei. Recenzie, de Mirela Teodorescu by http://revistaderecenzii.ro/katie-hickman-poarta-coliviei-recenzie-de-mirela-teodorescu/ [Corola-blog/BlogPost/339294_a_340623]
-
ceea ce mă tot întrebai de mică... Știi, de când cu glumele acelea nesărate ale mătușii”... adăugă ea, ca pentru a risipi nedumerirea fetei. Arina nu-i răspunse. Tot corpul i se încordase, cuprins de o așteptare plină de teamă nelămurită. Rămăsese nemișcată, privindu-și mama cu ochii măriți. Și aceasta continuase cu voce scăzută: „Tu te-ai născut în plin război... tocmai începuseră să înmugurească sălciile, arinii... Cândva, ți-am mai povestit cum familia noastră, ca și atâtea altele din mahalaua asta
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Fragment_din_romanul_arina_tania_nicolescu_1390665888.html [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
mai ales dacă soarele este arzător, iar condamnatul are de luptat cu aceste chinuri îngrozitoare până când intră într-o stare de inconștiență sau leșin, mai scurtă sau mai lungă de timp, și care suprimă cumva orice durere dacă condamnatul stă nemișcat, însă cea mai mică mișcare îi provoacă dureri cumplite. Și ferească Sfântul lui Israel dacă condamnatul stă bine cu inima... Se cunosc cazuri când cei răstigniți au rezistat și trei zile pe cruce... Dar corpul astfel chinuit și ajuns în
AL SAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1412141727.html [Corola-blog/BlogPost/353089_a_354418]
-
florile albe, împrăștiind parfumul inconfundabil cu efect sedativ ... Mi se părea că aveau parfumul morții și călcam florile în picioare ca și cum aș fi vrut să lovesc moartea, să mă răzbun ... Dincolo de gard lăsasem spitalul, rezerva în care zăcea trupul tău nemișcat și rece. Pașii mă duceau spre casă și mă obsedau gemetele tale, chemările vieții în lupta cu boala, agonia care se prelungise atât de mult ... Moartea intrase în viață, iar viața, ca un copil naiv, se încăpățâna să o accepte
UN ROMAN CU CHEIE INIŢIATICĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 by http://confluente.ro/_un_roman_cu_cheie_initiatica.html [Corola-blog/BlogPost/355538_a_356867]
-
acolo de sus, eu crezând că vine de undeva din Cer, precum și de credincioșii care umpleau biserica. Acestea reprezentau pentru mine sărbătoarea acestor zile prin triunful rugăciunilor pentru suflet atunci când este gata să fie rănit. Cu ochii spre Sfântul Altar, nemișcată din locul unde mă lăsa mama, cercetam sfinții pictați pe ușile de la intrarea în el, privind țintă asupra lor creându-mi în minte un nesfârșit de doriri printre care și mintea tatălui meu să-i fie sănătoasă considerând-o rănită
,, AȘA AM ÎNVĂȚAT SĂ IUBESC BRĂILA ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1458498769.html [Corola-blog/BlogPost/384162_a_385491]
-
întoarcere, îl găsi în cuib numai pe Remus. Unde-i Romulus? S-a dus să înființeze Roma, după care noi devenim cetățenii ei. Iar eu am să plec în Dacia cu legiunile lui Traian, să-i latinizăm pe barbarii aceia, nemișcați, bătuți în cap acolo de la facerea lumii. Eu am să-i latinizez într-o sută șaptezeci de ani și astfel voi deveni ministrul educației lor naționale! Și vulpea, dintr-o dată, deveni mândră de ce clocise”. Această nouă legendă scoasă dintr-un
POLEMOS: REMUS DIN CUIBUL VULPII de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 by http://confluente.ro/corneliu_florea_1411695859.html [Corola-blog/BlogPost/368430_a_369759]
-
drumul greșit și să pășească pe unul corect. Ridică privirea către lumina care se apropia într-un sunet straniu și ascuțit de frâne și i se păru că Nicu se grăbea să ajungă la ea. Zâmbi ușor și îl așteptă nemișcată. Referință Bibliografică: VASILICA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1733, Anul V, 29 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
VASILICA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1443496892.html [Corola-blog/BlogPost/343932_a_345261]
-
alb. Trec sânii trase de reni, pentru copilul care am fost. Din nările lor se-nfuioară vălătuci de abur cald și-n mâinile amintirii mele crește o pâine rumena, aburinda, abia scoasă din cuptor. Părinți tineri și copil în casa bunicilor. Nemișcata, într-un colț al camerei, priveam fix bradul împodobit sărăcuț, cu bucățele de vata și lănțișoare de hârtie. Tavanul s-a prăbușit în mijlocul patului, unde fusesem trimisă să mă culc. Îngerul și bradul m-au salvat, nu existau încă morminte
LA INCEPUT DE AN de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/La_inceput_de_an.html [Corola-blog/BlogPost/360736_a_362065]
-
adevăr stăpânul își aduse aminte de el. Cei doi tineri pătrunseră în casă, puseră lădița pe masă și cu vătraiul forțară încuietoarea care cedă cu ușurință. Când ridicară capacul rămaseră stupefiați. În fața ochilor străluceau cele mai frumoase bijuterii. Elena rămase nemișcată, cu gura căscată de strălucirea lor. La rândul său Pătru nu le atinse de teamă ca acest vis frumos să nu se destrame. În cele din urmă, femeia, care întotdeauna prin natura firii sale a fost încântată de bijuterii, introduse
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1416383706.html [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
TĂCEREA Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1982 din 04 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Îți prinzi în tăcere glasul și vorbești ... cu irizate priviri simțite, cu gestul inimii de a zbura între alerte impulsuri, răcoritoare chemări din buze nemișcate, mâini-corzi ale simțului, geometria nemișcării inventând-o. Dă dimensiune acestei lumi, iubirea mea! Dă culoare și măsură aerului! Că doar el știe bemolii silabelor nesilabisite... Și asta fiindcă m-ai purtat în tainicul loc al înălțimilor... unde timpul s-a
TĂCEREA de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/lia_zidaru_1465056855.html [Corola-blog/BlogPost/378088_a_379417]
-
că și luminează (!?) Cred c-o lampă îți filează! Și-unde auzi tu câini lătrând, Când e liniște, mormânt!?... -Da' te uită-n sus, găină, Că nu-i nor, e Luna plină, Ca o mămăligă coaptă Sus pe cer stă nemișcată, Și zâmbește către mine S-o iau de pe cer că-mi vine!... -Nemișcată zici, bădie? Mișcă parc-ar fi piftie, Poate tu ai, cine știe ... Mămăligă sub chelie(?!) Fugi de-aci cu-așa prostie Și de-o vrei, a ta
CONTRAZICERE (FABULǍ) de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 by http://confluente.ro/Contrazicere_fabul_valeriu_cercel_1380568585.html [Corola-blog/BlogPost/365126_a_366455]
-
mai mult de jumătate din greutatea lui, se întorcea dinspre front, gâfâind de efort și trăgând cu greu bocancii din noroiul cleios. În crăpat de ziuă, ajunse la cortul bulibașei Mihai. Având în mână pușca încărcată cu cinci cartușe, stătea nemișcat, în picioare, la oareșce distanță de ușa cortului. Fără să strige, aștepta. Era sigur că oamenii din cort se treziseră de hăpăitul câinelui de sub căruța lor ce lătra a om și va deschide cineva să vadă cine este. Un catâr
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „MAIA” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496427651.html [Corola-blog/BlogPost/372293_a_373622]
-
așezat pe unul din fotoliile din ratan, îmbrăcate în crep înflorat, cu care Nona își mobilase locul preferat din locuință. Cineva a apăsat pe comutator și a stins lumina pe terasă, fără să știe că mă aflam acolo. Am rămas nemișcată, în întuneric. Privirea mea observa acum, doar flăcările reci ale stelelor. Deși izolată astfel, zgomotul din salon pătrundea întreg până la mine: voci, câteodată acoperite de muzică și de câte un hohot neașteptat de râs. Melodiile se derulau una după alta
LOGODNICUL MEU, FRED (PARTEA A TREIA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1414402620.html [Corola-blog/BlogPost/377913_a_379242]
-
mă-ntreb ce va fi mâine! DAR DE CE? Tremură amintirea, sfidând vremea, în alunecarea lumii. Dar de ce soarele scapătă în marea necuprinsă? Nesfârșitul e blândețea aceea, împăcată, de sfârșit de zi? Dar de ce căderea serii se leagănă simțitor pe valurile nemișcate? Dar de ce tăcerea se revoltă, fără mâini, fără picioare, ca o mângâiere zadarnică? Dar de ce...? Pentrucă toată clipa-i răvășită de cuvinte neîndulcite, strigate și uimite. Nu contează nici măcar o șoaptă în izbăvirea unei frici din mintea nocturnă, ce declanșează
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/florica_gombos_1451836587.html [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
care se întrepătrund... Fantoma lui Julian, bântuind noaptea... Fantoma lui Julian? Repede, mai repede... Unde să caute? Unde? Când s-a trezit, era buimacă, singură în apartament cu animalul de companie, o pisică birmaneză. A rămas preț de câteva momente nemișcată, fixând cu privirea orologiul de perete. Tic-tac, tic-tac. De ce își alesese această meserie? Oare ce îi mai rezerva viitorul? Când Julian a sosit acasă, se afla într-o dispoziție stranie. "Bună... Cum a fost la job?". "Ca de obicei... Tu
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/mihai_iunian_gindu_1438016281.html [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
La un moment dat, calul prințesei se sperie de ceva, merge câțiva metri târâș pe picioarele dinapoi, apoi se ridică cu picioarele din față în sus, nechezând, și-o văd pe Adélaïde zburând, pur și simplu, din șea. O găsesc nemișcată, întinsă pe burtă, gemând ușor. - Știți cine sunt ? o întreb. - Da, zice, slavă Domnului că ați fost pe aproape ! - Vă puteți mișca mâinile ? - Da. - Dar picioarele ? - Pot. Spatele mă doare foarte rău ! Poartă o rochie albă, vaporoasă, încheiată cu mulți
DRUMUL APELOR, 50 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1492754970.html [Corola-blog/BlogPost/376311_a_377640]
-
mirată în compartiment, unde mai sunt numai două persoane care dorm, iar ea care nu a putut închide ochii nici pentru un minut, n-a observat când au coborât ceilalți călători. Se simțea obosită, amorțită de atâtea ore de stat nemișcată, coborâtă parcă în subsolul existenței sale. Și-a făcut o trecere în revistă, a evenimentelor cele mai importante, care-i marcaseră existența. Era mulțumită pentru moment, dar desigur mai avea multe de făcut de aici înainte. Pe culoar cineva spune
CALATORIA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Calatoria_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/348270_a_349599]
-
pocnitura și eu am căzut cu fața în țărână , bățul a căzut în spate la pământ cu toată lungimea lui de opt metri și cu nailonu agățat printre buruienile dintre pietre, găleata vărsată în praful de pe șoseaua pietruită și eu nemișcat lungit în spatele mașinii cu fața în jos. Eram țeapăn beton. Nu puteam mișca de la brâu în jos nimic ca și când mi se făcuse o anestezie locală totală. A apărut un pescar din cei trei speriat de țipătul meu și de flama
CELE PATRU INTALNIRI CU MOARTEA. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1415514425.html [Corola-blog/BlogPost/371588_a_372917]
-
apropii de un bloc de piatră. Găsesc rapid răspunsul, căci se odihnește totdeauna în aceeași poziție. În plus, în imediata apropiere se-nalță un bust din granit al exilatului poet latin Publius Ovidius Naso. E cenușiu ca și boschetarul meu, nemișcat, etern, deși un hâtru lipsit de vreo brumă de cultură și nu doar i-a inscripționat cu vopsea roșie mențiunea mort. După ceasul promenadei, m-abat uneori pe la KFC-ul din apropiere să iau un meniu clasic, la adăpost de
MULŢUMIM, DOMNULE! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1460876639.html [Corola-blog/BlogPost/384994_a_386323]
-
înnoiască culcușul bătrânului său prieten. A uitat lopata la căpiță. Când se întoarce s-o ia, îl vede pe Nix într-o poziție cam ciudată pentru condiția lui de pisic serios, la locul lui și torcălău la gura sobei: stă nemișcat în poziție verticală, cu lăbuțele din față ridicate și depărtate, și deodată se repede în față, adânc, în zăpadă și iese cu un șoricel pe care îl și mănâncă. Negrici a rămas și el cu tot corpul încordat de atenție
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 by http://confluente.ro/gheorghita_durlan_1425411424.html [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
îndoliat Am simțit pământul în lacrima din mine. Mâna am întins, să-l ascund în palmă... Plină de durere îngenunchez la groapă Cerul mă mângâie cu ninsoarea-i calmă. Lacrima și neaua îmi sărută geana In fața durerii și timpu-i nemișcat. Clipa-ndoliată respiră-n veșnicie Un suflet se înalță, spre cer, cu-n oftat... Ai devenit un Astru în largul Infinit. In fiecare clipă te simt așa aproape! Ființa ta iubită, simt, cum își dorește Viața noastr-aici s-o vezi
ODIHNEȘTE ÎN PACE! de DOINA THEISS în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/doina_theiss_1421944868.html [Corola-blog/BlogPost/350084_a_351413]
-
acoperite de valuri de lăcrămioare. Înțelegând că crescuse și trăise atâta timp în minciună, părăsi împărăția animalelor și plecă cât vedea cu ochii. Nu se opri decât la țărmul unei mări nesfârșite, unde se așeză pe-o stâncă și rămase nemișcat. S-ar fi transformat cu siguranță în piatră și el dacă nu s-ar fi așezat într-o zi pe umărul lui un cocostârc și un pescăruș. - Cum de ai ajuns până la mare? Îl întrebă pescărușul pe cocostârc. - Pană-Împărat își
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1489579507.html [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]