12 matches
-
vreo șapte câini. La fereastră se arată un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apa și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă țâțele nemulse, Boii au slăbit de foame, carele-au rămas neunse, Mămăliga are coajă... săul oilor e rece... Viscolul, prăpăd în cale-i, numărata-mi zile, zece. Pomii îmbrăcați în gheață-și osândesc chircite ramuri, Flori de gheață nemiloasă înfloresc timid pe
SALT PESTE TIMP- SCRISOARE CĂTRE EMINESCU de ANA PODARU în ediţia nr. 2212 din 20 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1484907617.html [Corola-blog/BlogPost/382940_a_384269]
-
fîn, canci! Se găsise cineva să-i dea și lui un păhărel și se părea că mai băuse pe undeva, pentru că nu se dădea dus, iar madam Jorjet apăruse la gard și îl blestema de cele sfinte, pentru că gemea vaca nemulsă în grajd iar nenorocitul se dădea zmeu la locantă, dom' colonel al lu' curu, care o face pe duru, ca ăla, ca săpunu', dar, înafară de clăbuci, la nimica nu-i bun, arză-l-ar focul de nemernic, că așa
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_59_61_ioan_lila_1341239896.html [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
moleșit de dictatura proletariatului. Madam Jorjet nu se da bătută cu una cu două, sprijinea gardul în burdihan și făcea spume, urlînd la el să iasă afară, la dom' colonel, ca să măture drumul cu el pînă acasă, că urla vaca nemulsă și chioretele trăgea la măsea cu nesimțirea specifică neamului său de lepădăturile dracului, la care le-a arătat ea mizda, da' tot nu s-au învățat minte, că ce să învețe niște boulenii dracului cu mama lor aia bețivă ... Lui
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_59_61_ioan_lila_1341239896.html [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
ELOGIU CAPREI Contingent îmi e visul în clipa Când Pan mă încântă la capăt de vară - cu Dionis împărți-voi bogată povară și-n toamnă voi bate, bucuros, cu aripa - apoi, dintr-un pisc, avânt îmi va face spre Capră nemulsă, din cer, Prometeu - și lapte va curge din sufletul meu și lumea-ncălzi-voi cu noua cojoace. Referință Bibliografica: ELOGIU CAPREI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 249, Anul I, 06 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
ELOGIU CAPREI de ION MARZAC în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_caprei.html [Corola-blog/BlogPost/356188_a_357517]
-
ciocul să nu mai poată scoate un sunet. Și cum cânta afurisitul se cocoș, începeau toate să se dezlănțuie prin ogradă. Găinile, începeau și ele a cotcodăci, caii începeau a necheza, vacile mugeau de mama focului de parcă le plesneau ugerele nemulse, oile începeau a behăi, porcii guițau ca puși în țeapă, rațele măcăneau, se mai trezeau și gâștele gârâind, și peste toate...începeau și câinii a lătra! Și să nu-ți vină să-ți iei lumea în cap! Cap de fier
ION....O POVESTE DE LA ȚARĂ de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 by http://confluente.ro/flori_bungete_1496177944.html [Corola-blog/BlogPost/376800_a_378129]
-
cuvinte de-ndurare Pentru acela ce mă scuipă că-s român, Dar știu că un blestem în el blestem dur are Și înspre hulitor se-ntoarnă mai păgân... Nu știu să am otrăvuri îngenate Încât să vărs venin prin dintele-mi nemuls, Dar știu că pot prin slove-ngemănate Să-l mușc mortal pe cel ce inima mi-a smuls. Nu știu să am temei de rău la bine Încontra celor care contra-mi uneltesc, Dar știu să-l prind pe cel ce
NU ŞTIU SĂ AM de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Romeo_tarhon_1397541328.html [Corola-blog/BlogPost/347829_a_349158]
-
vreo șapte câini. La fereastră se arată un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când bate vântul, A-nghețat în ciuturi apa și în inimă... pământul. Vacile mugesc în grajduri, crapă țâțele nemulse, Boii au slăbit de foame, carele-au rămas neunse, Mămăliga are coajă... săul oilor e rece... Viscolul, prăpăd în cale-i, numărata-mi zile, zece. Pomii îmbrăcați în gheață-și osândesc chircite ramuri, Flori de gheață nemiloasă înfloresc timid pe
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ana_podaru_1482257216.html [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
vine de la gâștele pe care el le-a înfulecat în întregime. E plăcut și este o vacanță fierbinte. Eu nu sunt un om care să fie format pentru a fi apăsat de răspunderi. Nu fac nimic. Vacile mele mug furioase nemulse în grajd, legătura mea telefonică aparține din fericire statului și din partea mea nu simt nici o nevoie specială ca să vorbesc cu cineva anume. Te-aș lăsa să-mi săruți fiecare parte a corpului meu, dacă m-aș simți în stare, să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sale au, de cele mai multe ori, concentrația lirică a unui haiku și calitatea acestuia de a surprinde instantaneul fulgurant al unei stări trecătoare: "Buzele crinului/ înverzite de iarba/ pe care atât de discret/ o paște"; sau: Un munte/ cum un uger/ nemuls;" sau: "Vântul: o vânătaie/ pe obrazul văzduhului." Este o poezie nominală, prin excelență, în care accentul cade pe revelarea legăturilor intime, imperceptibile, dintre lucruri. Așa cum o sugerează și titlul volumului, fundamentală pentru viziunea poetului este o percepție dihotomică asupra universului
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
nemurire/ În pietrele ce nu știu să respire.// Boii se-adună galbeni lângă apă/ Și se gândesc de unde s-o înceapă.// Măgarii cresc uimiți și cruzi din rouă/ Să vadă cum țestoasele se ouă.// Vacile cad trântite de ugerele lor/ Nemulse și cu ochii limpezi mor.". Și iată o dimineață proaspătă transformată, parcă pe nesimțite, în după-amiaza grea și "nerușinată" a unui faun: "Pe buze diminețile îți lasă/ Ciorchini de rouă proaspeți și rotunzi/ Ca să le rupi pojghița de mătasă/ Și
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
aburii de lapte pătrund pe gâtul omului, ajung până la nările șarpelui și cum jigăniei Îi place mult laptele (nu suge el de la vaci, direct din țâță?, Încât unii oameni nu-i omoară, fiindcă ușurează ugerele gata să crape ale vacilor nemulse), șarpele pornește după mirosul cel bun - numai că cineva trebuie să stea de pază, cu mâinile-covrig la gura omului Înșărpat și de cum jivina Își arată capul, tu-l apuci și-l strângi (dar nu prea tare, să nu-l rupi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
surprinde / a surprinde a fi / tu însuți surpriza sau: vapor fără porturi / tren fără gări / nor fără ceruri / eu fără mine sau: Buzele crinului / înverzite de iarba / pe care-atât de discret / o paște sau: Un munte / cum un uger / nemuls etc.). Poetul selectează segmente ale realității, cărora le dezvăluie sensuri, definindu-le (Izvoarele au un limbaj strict./ Ele ne silesc să-ngenunchem / spre a ne răpi setea. / Înzestrate cu ea vorbesc ori tac. // Și nu cunoaștem altă nemurire sau: Lunecând
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]