331 matches
-
Fluxul lui Blacher, operă radiofonică a anului 1946, care se desfășoară în timp real (cca 40 de minute). Am regretat, o dată în plus, faptul că lucrări (mai ales scenice) de Boris Blacher sunt necunoscute în România. Densă, expresivă, modernă în neoclasicismul său (de mijloc de secol 20), muzica însoțește o acțiune bazată pe psihologia a patru personaje: trei orășeni și un pescar aflați să viziteze o epavă, sunt surprinși acolo de flux, iar frica de moarte distruge orice barieră socială, scoțând
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
Totul vă este la îndemînă. Totul pare familiar. Și, ca orice familist convins, sunteți confiscat de grijile și nevoile fiecăruia. De împlinirile și aspirațiile membrilor spiței celor ce slujesc muzica fără a se sluji de ea. Impresionismul, expresionismul, atonalismul, dodecafonismul, neoclasicismul, constructivismul, pointilismul, muzica concretă pe de o parte, Bach, Haendel, Mozart, Beethoven, Schubert, Berlioz, Liszt, Gheorghe Dima, Alexandru Zirra, Mihail Jora, Achim Stoia, George Pascu, Richard Stein, Sergiu Celibidache, George Enescu, în special Enescu, pe de altă parte primesc cîte
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
cînd alterarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot veni vorba de clasicism, este notoriu că orice variantă a acestuia, fie ea greacă, romană, din spațiul Renașterii sau din acela, nostalgic și întîrziat, al neoclasicismului, avea drept reper al stabilității absolute, al împăcării cu lumea și al armoniei cu universul, al coabitării cu eternitatea și al victoriei cu duratele mici tocmai nudul, forma paradigmatică, deplină, a umanului, aceea în care se revarsă infinit mai multă
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
nr. 1 în fa major (scris în 1914), de Dimitrie Cuclin (1885- 1978) deschide șirul cvartetelor românești. Această compoziție, concepută în genul de specificitate contrapunctică, surprinde prin acuratețea scriiturii instrumentale. În cvartet distingem un ethos distinct, naiv-clasic, vestitor al unui neoclasicism românesc de expresie lirică. Părțile componente ale lucrării, Preludiu, Coral și variațiuni; Fugă, Scherzo și Final, alcătuiesc un ansamblu cu importante aspecte inedite. În 1921, Alfred Alexandrescu (1893- 1959) compune un Allegro pentru Cvartet de coarde sub formă de sonată
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
atunci când "se ridică de la masa de scris, dă cu capul de Dumnezeu." Am citit majoritatea poemelor cu acel ritm interior pe care mi l-au împrumutat ele, un ritm de "calm, pus deoparte." Îndepărtate irizații blagiene și romantice, poate puțin neoclasicism, se simt și nu prea. E mai curând o îndepărtată nostalgie metafizică, cu dimensiuni montane sau marine. Imaginile sunt atât de elegant stilizate, încât capătă ceva clasic: Când prin grădini părăginite e prezis Aprilie, / Ridici o frunză, se sfărâmă - îți
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
derulează o cronologie a scriiturii pentru pian care sugerează clar filiația de la Haydn la Bortnianski, de la Liszt (în registrul liric) la Lisenko, de la Skriabin la Latoșinski și Stepanenko, de la Prokofiev la Skorik. La fel în concertul de la MDR, un solid neoclasicism (european? rus? greu de zis!) traversa majoritatea lucrărilor simfonice contemporane, semnate de Skorik, Stankovici sau Șcerbakov. Dacă minimalismul static și atemporal al lui Silvestrov dintr-o cantată după Keats nu m-a convins, în schimb forța unei construcții muzicale foarte
Ucraina acasă la Mendelssohn by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10607_a_11932]
-
Igor Stravinski este subdivizibilă în trei perioade, fiecare purtând ca titulatură (a) fie referirea la apartenența etnică a imagisticii și expresiei (cele trei balete ale perioadei ruse), fie, precum în cazul lui Schönberg, denumirile legate de (b) aspectul estetic asumat - neoclasicismul perioadei a doua -, sau (c) aspectul tehnicii adoptate - atonalismul ultimei perioade de creatie. O primă evaluare îl înfățișează pe Schönberg în imaginea omogenității conceptuale și coerenței în fidelitatea lui față de principiile propiei revoluții - atonală, dodecafonică și serială -, iar pe Stravinski
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
naționale ruse 150 de ani de la naștere și printre fișele nefinalizate se găsește și cea intitulată Glinka și noi. Istoricul nu a neglijat muzicienii europeni ai timpului său. Figura lui Busoni interesa lumea muzicală pentru programul său de transformare a neoclasicismului într-o „limbă muzicală general vorbită și general înțeleasă”; Schönberg este considerat „nestorul tendințelor ultramoderne în muzica germană”; iar Sachs „a izbutit să descifreze inscripțiile cuneiforme de pe niște lespezi de cărămidă”, care confirmă previziunile lui Riemann privind pentatonismul, atrăgând atenția
GEORGE BREAZUL LA SEMICENTENARUL TRECERII SALE ?N ETERNITATE by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/84199_a_85524]
-
l Vă recomandăm l 55 ani de pictură românească Critic de artă, expert în arta românească și europeană, Mircea Deac face o radiografie a picturii românești din perioada 1890-1945. Încă din Introducere, autorul identifică drumul artistic al picturii românești, de la neoclasicism, impresionism și expresionism la constructivism și avangarda artistică. Mircea Deac: 250 pictori români. 1890-1945. Editura Medro, București, 2003. Preț: 347 500 lei. Sex și fantezie Romanul, scris de unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani, cuprinde peste 500 de
Agenda2004-11-04-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/282190_a_283519]
-
știut să realizeze prin tăcere și atmosferă un moment culminant în piesa sa Meșterul Manole”), despre traduceri, igiena sălilor de spectacol, turneele străine, teatrele naționale din provincie, congresele asociației criticilor dramatici, Studioul Teatrului Național, teatrul radiofonic, dreptul moral al autorului, neoclasicismul în teatru etc. Toate acestea alcătuiesc un vast repertoriu de problematică critică, după cum prin „Siluete”, el oferea un fel de breviar de personalități străine și românești la modă, un dicționar în miniatură, un ghid al tânărului intelectual. Scrisul lui Ionel
Ionel Jianu, eseist by Mircea Popa () [Corola-journal/Memoirs/13512_a_14837]
-
Generația nouă. Propune apoi o altă clasificare a poeților în Antologia poeților români din secolul al XX-lea, 1900-1940, înscriindu-i pe fiecare curentelor literare pe care le ilustrează: Precursorii (deosebind pentru simbolism pe: Macedonski, Iliu Săvescu, Ștefan Petica; pentru neoclasicism pe Duiliu Zamfirescu și pentru semănătorism pe G. Coșbuc și Al. Vlahută. Alte proecte de antologii clasează: Poeții Semănătorului și Luceafărului din Ardeal; Poeții simboliști; Poeții moderniști; Poeții Tradiției și Gândirii. Grupează apoi într-altfel poeții în vederea alcătuirii unei Antologii
Voluptatea lecturii by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Journalistic/17665_a_18990]
-
de secol. Dinamică însăși a vietii de concert, în Elveția, se realizează în limitele unor conveniente acceptate, quasi imuabile. Acceptate de public, de muzicieni, de organizatorii vieții de concert. Gustul cel mediu nu trebuie șocat. Repertoriul este cel tradițional. Postromantismul, neoclasicismul sunt cele mai avansate redute ale demersului componistic contemporan întâlnit în sălile de concert. Un creator de talia lui György Ligeti, originar din România, dar stabilit actualmente la Hamburg, își găsește, totuși, loc în programele concertelor de la Victoria Hall, la
Elvetia muzicienilor români by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17718_a_19043]
-
Jos Zwanenburg, Liviu Marinescu), altele, dialog exploziv sau amical (Nicolae Brândus, Daniel Kessner), portretistica muzicală în tuse subtile (Gheorghe Costinescu), muzici colorate condensând tente pastelate sau violente (Massimo Lauricello, Viktor Ekimovsky), transfigurări ale unor arhetipuri folclorice (Liana Alexandra, Aaron Rabushka), neoclasicism, blând ilustrativ (Dinos Constantinides), parodie și umor fin (Dan Dediu), joc de simetrii temporale (Mihaela Vosganian, Sorin Lerescu), explorări în zona infinitezimalului (György Kurtág, Tore Takemitsu), forme tradiționale abil împrospătate (Vasile Timiș), eclectism stilistic programat (Mauricio Kagel, Bernd Alois Zimmermann
Tot despre pluralism by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17850_a_19175]
-
catalogul marilor compozitori și de aceea dintre cei înscriși pe afiș doar Jean Français este un nume de rezonanță; celelalte muzici alese, datorate unor compozitori onești, se înscriu în linia școlii franceze: elegantă scriiturii și legătura cu tradiția printr-un neoclasicism rafinat. Buni cunoscători ai instrumentelor pentru care au scris, ei și-au pus în act imaginația coloristica, inventivitatea. Fantezia și muzicalitatea interpreților au pus în valoare estetică definită de Debussy prin formula "faire plaisir". Format în școala pianistica franceză, pianistul
Artisti francezi by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17920_a_19245]
-
un pariu: nu peste mult timp, desfășurarea literaturii noastre din ultimele două secole, va fi decupata într-o manieră mult mai simplă decît în toate istoriile literare pe care le avem. E foarte posibil ca "stilizarea" perioadelor să arate așa: neoclasicismul tardiv (1800-1840), romantismul (1840-1883), junimismul (sau victorianismul) (1867-1900), parnasianismul și simbolismul (1880-1918), modernismul (1912-1948), proletcultismul (1948-1966), neomodernismul (1966-1980) și postmodernismul (1980 și astăzi). E la fel de posibil ca, înlăuntrul acestora, să fie marcate reacții, disidente ori excepții: militantismul gherist în sînul
"Unificarea" unor concepte by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17928_a_19253]
-
puritate, uneori dificilă". În curînd, versul spontan, capricios, puternic înnoitor, în maniera Hlebnikov-Maiakovski, a fost înlocuit de "țăcănitul, exasperant, de metronom al lui Tvardovski, poetul oficial", în vreme ce prin Gorki, tiparele prozei naturaliste, de observație socială, deveneau obligatorii. Se instaură un "neoclasicism" cenușiu și cuminte, bineînțeles tendențios, închizînd "paranteză iluziilor". Stalinismul în curs de consolidare însemna nu doar instituirea unei cenzuri nemiloase, ci și distrugerea morală și chiar fizică a scriitorilor. Întreaga mare literatura rusă din jurul anilor ă20-ă30 s-a văzut decapitată
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
continuare, Mihai Zamfir trece în revistă cîteva aspecte ale "producției artistice" totalitare. Simplitatea neoclasica, prin care se urmăreau nu doar "pioase deziderate pedagogice", ci și țeluri de proslăvire a dictatorilor și de înjosire a "sclavilor" creatori care-i slujeau: "în neoclasicism, ei (dictatorii, n.n.) își regăsesc spațiul spiritual convenabil, adică spațiul în care stăpînul absolut al țării transforma artă într-un mijloc de glorificare a politicii sale și în care locul creatorului (prin definitie subaltern) este fixat undeva, în josul scării sociale
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
pînă cînd Ghica și Eminescu își publică operele, atît de caracteristice pentru romantism, în proză, respectiv în poezie, adică pînă în jurul lui 1880. Este limpede totodată că avem încercări romantice înainte de anul manifestului (Heliade, Cârlova), peste care se suprapune însă neoclasicismul sub semnul căruia debutează literatura așa-zicînd artistică (Budai Deleanu, Asachi, Văcăreștii etc.), după cum tendințele noi, postromantice, clasice, realiste, parnasiene și simboliste există în subtextul anilor '70-'80, o dată cu Junimea și cu autorii tineri (Al. Odobescu, Hasdeu, Duiliu Zamfirescu, Caragiale, Macedonski
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
românească a lui Stere, dar și din poezia lui Goga, un curent eminescian, cum l-a botezat Ibrăileanu, din apele tulburi ale căruia ies Bacovia și Arghezi, tot soiul de realisme sociale cuminți, inspirate de socialismul lui Gherea și Nădejde, neoclasicismul eclectic al lui Coșbuc și altele. În sfîrșit, elaborarea unor concepte noi ajută mult la o periodizare corectă. Așa stau lucrurile cu conceptul de bătălie canonică, oarecum curent în S.U.A. anilor '80 ai secolului XX, pus la noi în circulație
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
se citește în tratate. Din confruntările secolului XX, dintre orientările muzicale de un modernism moderat și cele radical avangardiste, s- au perpetuat astăzi cele care nu au abandonat expresivitatea. Postmodernitatea actuală a muzicii nu este altceva decât un fel de neoclasicism compozit, în care frumosul și accesibilitatea au redevenit importante pentru autori și public. Constatăm că publicul este cu adevărat interesat de muzica modernă, așa cum o dovedește, de fiecare dată, Festivalul clujean, ajuns la a zecea ediție - celebrat cu săli pline
CLUJ MODERN 2013 by Elena - Maria ?ORBAN () [Corola-journal/Journalistic/83980_a_85305]
-
cînd alterarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot veni vorba de clasicism, este notoriu că orice variantă a acestuia, fie ea greacă, romană, din spațiul Renașterii sau din acela, nostalgic și întîrziat, al neoclasicismului, avea drept reper al stabilității absolute, al împăcării cu lumea și al armoniei cu universul, al coabitării cu eternitatea și al victoriei cu duratele mici tocmai nudul, forma paradigmatică, deplină, a umanului, aceea în care se revarsă infinit mai multă
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
provin din italiană, din adaptarea directă a unor cultisme latinești ori din franceză. Dincolo de limbă, Asachi a preluat din Italia o anumită viziune asupra poeziei. în anii sejurului său (1808-1812), romantismul abia începuse să se afirme în Peninsulă; în schimb, neoclasicismul domina cu autoritate. Monti și Alfieri erau regii neîncoronați ai versului, iar poezia se compunea după canoanele secolului al XVIII-lea. Ea se revendica din respect față de Antichitate, se lega primordial de cultură și de rigoarea formală absolută. Inspirația? Noțiune
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
lângă o oală cu vin bun și un lăutar cu har. Biserica Rotundă din Lețcani În Lețcani se găsește o biserică rotundă unicat ̀în România ctitorie din 1740 a lui Constantin și a Anei Balș. Forma rotundă este expresia neoclasicismului rusesc. Ctitorii s-au gândit poate, la biserica rotundă ridicată deasupra Mormântului Mântuitorului, de la Ierusalim, de către Împărăteasa Elena. Mănăstirea Dobrovăț, Comuna Dobrovăț Din șoseaua Buciumului se intră în cea a Dobrovățului care ne conduce la ultima ctitorie a lui Ștefan
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
în structurarea formulelor ritmice și a strategiei orchestrale. Romantismul propune cu osârdie evitarea sensului unic și aureolarea textului muzical cu o remarcabilă densitate de sugestii, postulând intențional opera deschisă, polisemică, încărcată de narativitate. Tot ceea ce a urmat Romantismului (Impresionism, Expresionism, Neoclasicism, Concretism, Conceptualism etc.) și-a extras seva fie din programatismul (manifest ori implicit) intens narativ, fie din universul disciplinat al Barocului religios, accentuat contemplativ, ambele paradigme desfășurându-se sub semnul opiniei lui W.Y. Tyndall, conform căreia opera de artă
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
politicile, eliberează corporația ca instituție de răspundere în fața oamenilor;” Convingerile ideologilor pieței libere («libertariștilor corporatiști») sunt familiare oricărei persoane care este obișnuită cu limbajul discursului economic contemporan. [...] Pentru a ne exprima într-un limbaj mai grosolan, aceste doctrine ideologice (teoriile neoclasicismului economic) presupun că: • Oamenii sunt motivați din fire în primul rând de lăcomie. • Impulsul de a acumula reprezintă cea mai înaltă expresie a ceea ce însemnă să fii uman. • Promovarea neobosită a lăcomiei și spiritului de achiziție conduce la rezultate optime
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]