14 matches
-
specii. Inițial teoria nu se aplica oamenilor, contemporanii find cei care au adus teoria sa în centrul dezbaterilor. În cazul ființei umane, lipsa unei forme tranziționale, acea așa-numită "verigă lipsă", pune sub semnul întrebării ipoteza evoluției graduale. Studiile unor neodarwiniști ca: August Weismann, Theodosius Dobjanski, Ernst Mayr, George Gaylord Simpson insistă pe rolul mutațiilor genetice și au ca temă centrală preadaptarea genetică (existența latentă a unor schimbări) și polimorfismul genetic (menținerea unor mutații defavorabile), care conduc la concluzia că scopul
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
care, purtați de valul optimismului evoluționist, prevedeau dispariția, o dată cu modernitatea triumfătoare, a sentimentelor identitare excesive. În plus, acuzația de naturalism, termen care dorea să discrediteze, se bazează pe o interpretare pripită. Această acuză este, În schimb, valabilă În cazul tezelor neodarwiniste ale lui Pierre Van den Berghe, pentru care etnicitatea constituie o metodă de selecție a celor Înrudiți (Van den Berghe, 1981). Legăturile primordiale se nasc din socializare și nu sunt „mai eterne” decât cultura. În plus, așa cum subliniază Schnapper, dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
maimuțe ar putea bate, pînă la urmă, pe o sută de mașini de scris, Divina Comedie. De fapt, dat fiind ordinul de magnitudine temporală al acestui univers, probabilitatea ca așa ceva să se Întîmple este, practic, zero. La fel de aspru cu tentativele neodarwiniste de a demonstra evoluția cu ajutorul morfologiei, Thompson a fost marginalizat de o comunitate științifică ce l-a crezut răzbunat pe Darwin datorită progresului geneticii. Și totuși, Thompson nu a negat, fără Îndoială, ereditatea. A scris că ereditatea este „unul din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Darwin datorită progresului geneticii. Și totuși, Thompson nu a negat, fără Îndoială, ereditatea. A scris că ereditatea este „unul din factorii majori În biologie”, „un lucru de mare importanță precum și un lucru misterios”17, implicînd astfel că punctul de vedere neodarwinist asupra eredității ar putea fi În mare măsură greșit. Ceea ce a respins el Însă categoric a fost selecția naturală, pe care a clasificat-o drept „idealism mistic”18. Departe de a-l critica pe Darwin de pe o poziție vag psihologistă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
romantismul, existențialismul prezintă puternice asemănări cu gnosticismul și Înseamnă totuși, În cele din urmă, chiar contrariul gnosticismului: În vreme ce gnosticismul este campionul transcendenței, existențialismul este recunoașterea finală a absenței acesteia. Nu vom zăbovi aici asupra asemănărilor dintre mitul gnostic și biologia neodarwinistă puse În evidență de Hans Jonas 46. Ne vom ocupa Într-o altă lucrare de demonstrarea identității de ordin operațional dintre mitul religios și cel științific 47. Ar trebui să mai spunem un ultim cuvînt În legătură cu legitimitatea unui alt demers
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În primul rând Nietsche care cultivă ideea supraomului, ura de rasă și eugenia rasială (rasismul), considerând morala creștină ca fiind o morală de sclavi, ea trebuind să fie Înlocuită cu morala omului de rasă superioară. Prin urmare Nietsche, Marx și neodarwiniștii sunt considerați părinții dictatorilor contemporani, vinovați de sutele de milioane de victime ale celor două războaie mondiale. Desigur că În vâltoarea evenimentelor din prima jumătate a secolului al XX-lea și mai ales după al II-lea Război Mondial când
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
în cercetările mendeliene, biotipice sau genotipice și genetice, Racoviță acceptă faptul că hibridările naturale trebuie să fi jucat un rol important în apariția varietăților: Trebuie să recunosc că am fost cândva mai intrigat de poziția lui Emil Racoviță față de curentele neodarwiniste și mai pornit în nuanțele critice. Ultimele cercetări genetice însă caută să pună în lumină rolul rețelei epigenetice în emergența organismelor (evoluție) și chiar influența pe care o poate exercita mediul în adaptare. Deși factorii lamarckieni ai transformismului au fost
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
programului adaptaționist drept „ultradarwinism“ sau „fundamentalism darwinist“ ar putea fi caracterizată astfel: acceptarea pledoariei pentru o recunoaștere mai largă a limitelor pe care le impun acțiunii selecției naturale o mare varietate de constrângeri și respingerea, totodată, a tendinței criticilor programului neodarwinist de a exagera radicalitatea revizuirilor necesare. Caracteristică în acest sens pare să fie analiza unui cunoscut cercetător contemporan în biologia dezvoltării, Ron Amundson. El recunoaște că rezultatele din acest domeniu de cercetare sunt insuficient integrate în sinteza evoluționistă. Amundson apreciază
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
existențiale care se pot contura împotriva tezei de destrupare a ființei umane în spațiul virtual. Contraargumentele aduse în apărarea corporealității au venit din zone teoretice și aplicative diverse și s-au coagulat în special pentru a chestiona programul neocartezian și neodarwinist al transumanismului. Propunând o cercetare interdisciplinară, am interfațat cibernetica și știința informaticii cu filosofia, sociologia, etica și artele corpului, în continuarea discursurilor tehnoculturale istorice. Demersul a fost de a combina practica tehnoculturală cu noile discursuri științifice și cu modalitățile imaginale
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
vitală, pentru care pleda Paulescu în celebrele sale demonstrații privind morfologia vitală și fenomenologia vitală, ca și finalitatea în biologie, aveau să contribuie la fundamentarea creaționismului științific, doctrină ce înfuria la culme pe darwiniștii timpului său și mai ales pe neodarwiniștii zilelor noastre. Toate acestea sunt realități greu de contestat astăzi. Logica științifică și raționamentul prin analogie, instrumente pe care Paulescu le stăpânea la perfecție, îi permiteau ca de la înălțimea gândirii sale să-i anuleze pe materialiști printr-o afirmație simplă
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
derivația și cu atât mai puțin mărturia transformării speciilor. Organele atavice, sau structurile vestigiale cum ar fi: timusul, apendicele cecal, musculatura urechii, epifiza și chiar hipofiza, au fost invocate de darwiniști în susținerea transformismului, dar și ocolite cu grijă de neodarwiniști, pentru că între timp s-a demonstrat exact cum prevedea Paulescu că aceste structuri, departe de a fi rudimentare și inutile, au îndeplinit, îndeplinesc și vor îndeplini în anumite circumstanțe un rol bine definit pe care încă nu-l cunoaștem, ceea ce
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
maturarea imunitară prin selecția celulelor imunitare, îndeosebi a limfocitului T. Hipofiza, este glanda endocrin ă centrală în coordonarea activității endocrine, iar în conjuncție funcțională cu hipotalamusul realizează un adevărat endocrinostat, esențial pentru viața individului. Chiar apendicile cecal, invocat încă de neodarwiniști, este un organ limfoid cu rol în apărarea digestivă locală și cu potențial de refacere a structurii cecale în anumite circumstanțe. Iată așadar că ființele viețuitoare în general și speciile care populează pământul, depășesc cu mult cadrul prin care materialismul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
îi recunosc și caracterul voit, coordonat, supus voinței unei inteligențe superioare. Creaționismul științific se deosebește net de creaționismul clasic, iar Paulescu, prin aplicarea metodei experimentale, instrument de bază a cercetării științifice, a contribuit decisiv la această diferențiere. Cu toate acestea, neodarwiniștii, care încă domină lumea biologilor, refuză să-i ateste creaționismului calitatea de știință, uzând de câteva argumente care nu corespund adevărului. Astfel acuza că pământul ar avea numai câteva mii de ani de existență nu mai este susținută de nimeni
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
căruia nici rasa, nici clasa socială și nici națiunea nu i se pot opune’’. Acest ultim discurs este deosebit de important prin prisma realităților momentului pentru că atacă, în mod deschis, fără menajamente, darwinismul, rasismul și marxismul. Darwinismul și mai ales pe neodarwiniști pentru că se foloseau de pri ncipiul luptei pentru supraviețuire în selecția naturală pentru a justifica lupta de clasă și războaiele, doctrină pentru care mila, umilința și iubirea de oameni sunt considerate slăbiciuni. Rasismul cu corolarul său nazismul, care avea la
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]