168 matches
-
tocmai pentru că n-avea nici o altă posibilitate moștenită, de a ajunge cît mai sus, cît mai în preajma puterii supreme, cea de aici, de pe pămînt? „Nu-mi place gloria împăturită?”. Din clipa aceea nu s-a mai înțeles nimic: răspundere, durere, neodihnă, „poetul răstignit în piscul datoriei sale”. Pînă cînd congestionat și neoprindu-se din strigăt, Adrian Păunescu, a apăsat pe un buton. Angelica lui secretară a apărut, strunindu-și bine spaima, „ești martoră aici că doamna nu are voie să transcrie
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
să-și țină rangul. Plimbîndu-mă pe coridoarele largi, frumoase, mi-am amintit de marii profesori pe care i-am avut la Universitatea din București. Figuri europene care m-au format, m-au modelat, mi-au deschis apetitul spre cunoaștere, spre neodihna căutărilor. Ce șansă! Pînă acum, la Cluj, nici un artist nu a mai primit acest titlu, a ținut să puncteze în discursul său filosoful și profesorul Andrei Marga. Asta a ridicat și mai mult cota momentului, a emoției pe care am
În țara aspră a minunilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10522_a_11847]
-
iubim Încât nici nu mai contează Că nu ne sărutăm Am citit atât de mult Încât noi înșine suntem Citiți de alții Dar niște domenii Noi Și zborul liber Fără de număr Ne obligă cu-adevărat Să dăm afară frica De neodihnă. Traduceri de Adam Puslojic și Răzvan Voncu
Un poet sârb: Dragoljub Firulovic () [Corola-journal/Imaginative/4103_a_5428]
-
ai săi, eruditul devotat, Zeno Fodor, așa cum Gheorghe Harag este regizorul, sau cum Romulus Guga este dramaturgul. Cornel Popescu a Învățat să prețuiască necondiționat teatrul de la maestrul său, marele regizor și pedagog Ion Cojar. Și a slujit cu conștiinciozitate și neodihnă acest Teatru cu T. Din 1972, când a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, și până În ultima clipă a existenței sale pământești, el a realizat pe scenă interpretări antologice. A creat un remarcabil Hamlet, ca și un
Un ultim omagiu Omului, Actorului, Profesorului... Cornel Popescu (06.09.1944 – 10.03.2011). In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1543]
-
le și produc ireversibile daune. Dezastrul ecologic se instaurează rapid. Din fericire, mereu vor fi și oameni care se pun în slujba protecției mediului, fie ei savanți sau artiști sau militanți. Alăturați-vă lor și dedicați pasiunea voastră culorilor florilor, neodihnei copacilor, cântecului păsărilor, frumuseții norilor, minunilor naturii care ne înconjoară“, este mesajul adresat de organizatori competitorilor. Creațiile, de maximum 100x70 cm, realizate în orice tehnică și însoțite de o fișă completă de date a autorului, se vor expedia până în 30
Agenda2005-05-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283325_a_284654]
-
vita Oglindă ți-am fost ca să te pot privi ca să te pot iubi ți-am fost pâine și vin. Și te-am iubit cu buzele și cu ochii. Lumină tainica devreme și târziu prea mult și prea puțin Liniște și neodihna... Oglindă ți-am fost ca să te pot privi ca să te pot iubi ți-am fost pâine și vin... Citește mai mult Dolce vitaOglindă ți-am fostca să te pot privica să te pot iubiți-am fost pâine și vin. Și
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
pâine și vin... Citește mai mult Dolce vitaOglindă ți-am fostca să te pot privica să te pot iubiți-am fost pâine și vin. Și te-am iubitcu buzele și cu ochii.Lumina tainicădevreme și târziuprea mult și prea puținLinișteși neodihna...Oglindă ți-am fostca să te pot privica să te pot iubiți-am fost pâine și vin...... XI. MEGAPOEMUL, de Marius Horvath, publicat în Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015. Megapoemul Într-o zi voi fi liber voi rupe
MARIUS HORVATH [Corola-blog/BlogPost/382575_a_383904]
-
zmei ("Zmeul, Zmăul, Zburătorul, Ăl-mai-Rău numit și Ceasul cel Rău este un spirit răufăcător care, avînd înfățișare de balaur întraripat... scoboară noaptea în casele oamenilor pe coșuri și chinuie nevestele însărcinate. Sau neînsărcinate, cum și fetele mari, pricinuindu-le, prin neodihnă și frămîntare, nenumărate vînătăi pe corp, cum și o mare oboseală"), apoi stafii și iele, ca și sumedeniile de povești despre motivul zidirii (jertfirea unei ființe umane pentru ca un monument înălțat, sau numai o casă, să dăinuie), atît de cu
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
Boia, „inima reginei Maria și-a continuat peregrinarea. După Bran, a ajuns, în 1969, la București, trecând în grija Muzeului Național de Istorie. Multă vreme părăsite într-un depozit, cele două casete sunt acum expuse în sala Tezaurului. După atâta neodihnă, va avea parte și de o destinație finală? Pentru prețioasele casete, Muzeul e locul potrivit, dar nu neapărat și pentru o biată inimă (fie ea și de regină).” E, cred, concluzia. Istoria recuperează mărturii palpabile, mai mult sau mai puțin
Povestea Balcicului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2769_a_4094]
-
să respir trecut și prezent chiar aici Lasă-mă, să mă laud măcar din când în când că m-am trezit brusc din visare Dă-mi curajul să nu pot uita niciodată clipă aceea Lasă-mă să-ți povestesc despre neodihna acestor foi Dă-mi curajul ! Referință Bibliografica: LASĂ-MĂ... / Mihaela Mircea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1906, Anul VI, 20 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihaela Mircea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
LASA-MA... de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382201_a_383530]
-
considerat posibil la numeroase popoare, și care se combină uneori cu ideea că, de fiecare dată, mortul trece dintr-un lăcaș în altul." (Van Gennep, 1996: 142) Această viziune înfricoșător-dinamică are, desigur, legături cu șirul de legende care vorbesc despre neodihna morților, despre strigoi, revenanți, stafii, siluete macabre care bântuie liniștea celor vii. Din acest motiv, ritualurile de doliu insistă atât de mult asupra fixării locului definitiv al celui mort. Ceremonia despărțirii de mort propune segmente perfect formalizate dintr-un proces
Mic tratat despre doliu (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6964_a_8289]
-
frust, ca orice biologie care nu poate fi subestimată: au număr, sunt foarte numeroși, practic de neoprit. Ceea ce exprimă, în ultimă instanță, și aversiunea celor din interiorul zidurilor față de acest puhoi uman lipsit de stil, dar foarte activ, trudnic până la neodihnă și revendicativ." (pag. 31) Însăși viziunea lui Borbély e, în paragraful acesta, narativ apocaliptică, ceea ce face eseul, ca ton, și mai convingător. Păcat doar că, fiind foarte selectiv cu sursele, criticul clujean preferă să-și sedimenteze o intuiție, deși are
Atlas de comparatistică urbană by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6966_a_8291]
-
și erupții de lumină izbucneau, răspândind-o spre cer. Bătrâna o pândea cu ochii ei stinși, răniți de îndelungată văduvie, urmărind-o când nu era cu ea, suflându-i în suflet și când nu era alături. Asta era forța și neodihna ei. Adevărul e că te-așteptam, mărturisi Cerboaica răzbită de sinceritate, înfiorându-se de singurătatea nopții, simțindu-l alături cum nu mai simțise nici un bărbat, apucându-l de braț și zicându-i încetișor: "Șezi!" ca și când i-ar fi dezvăluit întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
inserții din tot ce s-a scris în zile ce-au fost și cele de acum! Poate așa înțelegi ce vrea să ne spună. Oricât mercur se ridică în termometrul săptămânii aprinse, în care vremea scade și despletește unde, în neodihna firii, străpunge patima bolnavă și ideea izbăvirii fără chip, trecută prin gâtul clepsidrei sub ritul căderii de nisip. * * * Cărțile au murit, culorile nu dansează ca ființele vii, sentimentele mor se sufocă în fașă, se spun în abstracții minore, în acorduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
vedea pregătiți să-și scoată unii altora ochii, lacomi să înșface totul. Atunci să vezi capete sparte, trupuri ciopârțite, balamucuri la scenă deschisă! România viitorilor ani va fi o prelungire a Asiei turbulente ori o adaptare pentru uz balcanic a neodihnei politice din America Latină. Constat, de câțiva ani buni, că România nu e nici pe departe țara fără posibilități pe care-o vedeam la începutul anilor '90. E suficient să stai o oră pe marginea unuia din bulevardele Bucureștiului și constați
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
să umblu, să-mi fac datoria... să te aștept. Da, asta voi face. În rest, vreme trece, vreme vine. 1983 Treapta a XIV-a Iartă-mă! Iartă-mi cuvintele grăbite, privirile reci, respirația obosită. Nu sunt ale mele! Sunt ale neodihnei care mă locuiește, ale întrebărilor fără răspuns, ale durerilor ce-și înăbușă strigătul. Până azi, viața mea a fost masca încercării de a mă apăra. - De cine? vei întreba. - De toți și de toate, îți voi răspunde. Mă apăr pentru că
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum soarele poate răsări Fără a mai apune, Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Cum simpla ta prezență Umple infinitul Cosmos, Și cum ființa mea, Într-o eternă neodihnă și alergare, Și-a aflat, în tine, limanul... Până nu te-am iubit N-am înțeles, deplin, Că nu mă pot cunoaște pe mine însuți Decât prin tine, iubita mea. Și că sensul vieții mele Este respirarea prezenței tale, Sărutul
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
fecundate de lună îmi sună în urechi din copilăria uitată. scârțâitul de os al saniei urnită doar de fornăitul și aburul cald al celor doi cai. departe, în urmă, sau înainte, plânsetul lupilor era însuși plânsetul nopții albite, căinându-și neodihna și veghea. pe-o astfel de noapte nu-i chip să adormi. glasul tatei e singurul bici pe crupele cailor. mâinile mamei, uscate și calde, sub cojocul mițos, mă strâng ca un clește milos, iar glasul ei, strecurat în ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
năștea fără pic de durere. și numele nu mai era al meu, era mângâierea unui nume ce-și regăsise stăpânul. răsuflarea lui împăcată mă-nvăluia ca pe un bob de zăbavă, pe care, iată, și-l îngăduia, în nemăsurata lui neodihnă. arhanghelul gabriel m-a luat de mână și mi-a rânduit ochii asemeni unor faguri în care, nestingherită, să crească neistovita rană a vieții. apoi, mi-a spus: viețuiește pe o frunză, bucură-te de înțelepciunea ei! și s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
are de efectuat, unul a fost prins cu minciuna, iar Solovăstru a fost pus să sufle în bășică, nu o dată, ci de două-trei ori, dar cu același rezultat negativ și și-a motivat starea deplorabilă în care se afla prin neodihna de o noapte din cauza unei lucrări cu caracter urgent. S-a adunat de-un borș, i-a spus șefu' unuia dintre însoțitori în timp ce se pregăteau să părăsească încăperea, și fă-mi legătura la sârmă, i-a ordonat celuilalt. Te-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ce sporește cu vîrsta". Tot de aceea, o călătorie cu trenul în tovărășia lui Cioran era o aventură, deoarece pacientul schimba de cîteva ori locul, în căutarea unui colț fără curent și fără variații de temperatură. Uneori, mintea lui, în neodihnă perpetuă ca marea, fantasmează climatul ideal: au aer stătător, o țară "cu minimum de climat". Dar, în realitate, în această lume cu anotimpuri, pe care el n-a dorit-o, în care a căzut pentru că părinții "nu au putut să
Despre bolile filosofilor. Cioran by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/7892_a_9217]
-
încă de la titlu. Cuvântul "țânțar" nu apare niciodată explicit în text. Ca sugestie, ca metaforă, ca întrebare de subsol, termenul e omniprezent. Cea dintâi interpretare se referă, desigur, la comunitatea "artiștilor" invitați în vilegiatură de doamna Maurier. Necontenitul lor bâzâit, neodihna sterilă, inutilitatea ocupațiilor, nesfârșita vacanță în care par a trăi reprezintă transcrierea în regim cultural a activității insectelor. Înțepăturile dintre personaje, încercările de a dobândi superioritate morală sunt întru totul asemănătoare acțiunii dipterelor care trăiesc vampirizându-i - la propriu - pe alții
Primul Faulkner (VIII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6708_a_8033]
-
și rafinate, dar toate cu acea frumusețe a unor trupuri îndelung modelate, ca niște sculpturi atent finisate. Corpuri pentru care coregraful a știut să creeze mișcările care se potriveau fiecăruia cel mai bine. Și totuși, pentru ochiul meu european, această neodihnă, această imposibilitate de a mă bucura mai mult de o fracție de secundă de conturarea în spațiu a unei mișcări nu mi-a adus o satisfacție deplină. Ea a apărut abia la cea de a doua lucrare a serii, intitulată
San Francisco Lines Ballet by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/4121_a_5446]
-
înnegrită, Sub teiul încă verde, Cad stropi de ploaie tristă,... Durere și infern. Mă-ntreb, unde ești, ziuă? Unde ești, palmă caldă? Undea-ai pierit, cărare Spre zori de primăveri? Voi rătăci de-acuma Pe drumuri pustiite; Prin nopți de neodihnă, Spre mâine,..sau spre ieri? Referință Bibliografică: Mă-ntreb / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2256, Anul VII, 05 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florina Emilia Pincotan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MĂ-NTREB de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384864_a_386193]
-
vita Oglindă ți-am fost ca să te pot privi ca să te pot iubi ți-am fost pâine și vin. Și te-am iubit cu buzele și cu ochii. Lumina tainică devreme și târziu prea mult și prea puțin Liniște și neodihnă... Oglinda ți-am fost ca să te pot privi ca să te pot iubi ți-am fost pâine și vin... Referință Bibliografică: Dolce vita / Marius Horvath : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1548, Anul V, 28 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
DOLCE VITA de MARIUS HORVATH în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382566_a_383895]