4 matches
-
15 mai 2012. Sarkozy a fost anterior de două ori ministru de interne al Franței, din 2002 până în 2004 în cabinetul Raffarin, și din 2005 până la 27 martie 2007 în cabinetul de Villepin. Din 28 noiembrie 2004 este președintele partidului neogaullist (de orientare conservatoare) UMP, formațiunea succesoare a partidului RPR, înființat în 1974 de Jacques Chirac. Tatăl său este "Nagybócsai Sárközy Pál", provenind dintr-o familie aristocrată ungară din regiunea Szolnok, născut în 1928 la Budapesta, refugiat în 1944 în Franța
Nicolas Sarkozy () [Corola-website/Science/306964_a_308293]
-
luni. Cum Fianna Fail nu putea face parte din același grup că și principalul său competitor intern, conducătorii partidului au fost nevoiți să se îndrepte către gaulliștii francezi, cu care au format grupul Uniunea pentru o Europa a Națiunilor. Alăturarea neogaulliștilor (Uniunea pentru o Miscare Populară) grupului popular a lăsat Fianna Fail în același grup cu partidul italian Alleanza Nazionale, cu cel danez Dansk Folkeparti, două formațiuni mai degrabă de extremă-dreapta, foarte diferite de Fianna Fail, si cu alte patru formațiuni
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
șef de stat se bucură de imunitate pentru toate deciziile sale din timpul mandatului de la Elysee, excepție făcând doar Înalta Trădare. Însă, potrivit judecătorilor, se pare că acuzele duc la anul 2004, atunci când Nicholas Sarkozy era ministru de Finanțe. Astfel, neogaullistul ar putea ajunge în fața Înaltei Curți. De asemenea neclar rămâne scopul pentru care Sarkozy s-a străduit să-l îmbogățească pe Tapie, despre care spune că nu are nicio legătură. Suporterii fostului președinte spune că Sarkozy nu a făcut decât
Fabuloasa afacere Tapie l-ar putea distruge pe Sarkozy by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/55994_a_57319]
-
fost o specie distinctă și benignă - Îi atrăgea deopotrivă pe reacționarii nativiști și pe radicalii internaționaliști. Cât despre politica obișnuită, vechile diferențe dintre partidele de centru-dreapta și centru-stânga se evaporaseră. Într-o gamă largă de probleme contemporane, social-democrații suedezi și neogaulliștii francezi, ca să luăm doar un exemplu, aveau mai multe În comun unii cu alții decât fiecare cu strămoșii săi ideologici. Topografia politică a Europei se schimbase radical În ultimele două decenii. Deși dăinuia convenția „dreptei” și „stângii”, nu era deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]