27 matches
-
de arta lui Picabia. În 1906, Picabia are prima expoziție personală la Caspar’s Kunst Salon din Berlin. El îi mărturisește viitoarei lui soții Gabrielle Buffet că-și dorește un alt tip de pictură și începe să experimenteze în zona neoimpresionismului și fauvismului. Între 1908 și 1911, descoperim mai multe schimbări la față ale picturii sale, ce trece de la impresionismul lui Sisley și Pissaro la neoimpresionismul lui Paul Signac, apoi la fauvismul lui Henri Matisse. Sunt atâtea diferențe voite între pictura
“Dacă aș putea scrie pe cer Picabia, folosind un Citroen, aș face-o” by Corespondență de la DOINA URICARIU de la New York () [Corola-website/Journalistic/105859_a_107151]
-
Buffet că-și dorește un alt tip de pictură și începe să experimenteze în zona neoimpresionismului și fauvismului. Între 1908 și 1911, descoperim mai multe schimbări la față ale picturii sale, ce trece de la impresionismul lui Sisley și Pissaro la neoimpresionismul lui Paul Signac, apoi la fauvismul lui Henri Matisse. Sunt atâtea diferențe voite între pictura lui Francis Picabia, Untitled (Moret sur Loing) din 1904 și pictura lui Alfred Sisley din 1892, Le pont et les moulins de Moret-sur Loing. Picabia
“Dacă aș putea scrie pe cer Picabia, folosind un Citroen, aș face-o” by Corespondență de la DOINA URICARIU de la New York () [Corola-website/Journalistic/105859_a_107151]
-
culturală legată de studiul clasicității. Se dezvoltă peisagismul englez. În 1874 are loc prima expoziție impresionistă. În paralel se prefigurează realismul. Arta japoneză, în mare vogă, influențează pictura europeană. În 1889 - Expoziția Universală de la Paris. Spre sfârșitul secolului apar postimpresionismul, neoimpresionismul, simbolismul. Pictori ai vremii sunt Goya, Constable, Turner, Delacroix, Courbet, Daumier, Gericault, Ingres, Manet, Monet, Renoir, Pissaro, Degas, Cezanne, Toulouse-Lautrec, Boudin, Van Gogh, Gogain. În sculptură se remarcă Rodin. În arhitectură : Centrul Londrei este restructurat (inclusiv Palatul Parlamentului). Are loc
PROGRES ? REGRES ? STAGNARE ? – O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN ISTORIA CULTURALĂ A ULTIMELOR SECOLE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1454423935.html [Corola-blog/BlogPost/342586_a_343915]
-
ARTEI UNIVERSALE ȘI ROMÂNEȘTI Arta în Grecia antică. Arta imperială romană. Arta Evului Mediu: Occident, Bizanț și Țările Române Renașterea Manierismul Barocul Clasicismul. Arta secolului al XVII-lea în Franța. Neoclasicismul și Revoluția franceză; stilul Empire; Romantism; Realism, impresionism, postimpresionism, neoimpresionism în arta europeană; Începuturile artei moderne de tip occidental în România (1800-1881); Orientări culturale și artistice în arta românească a secolului al XIX-lea - neoclasicismul, romantismul. Arta secolului XX: curente, școli: Art Nouveau, Cubism, Fovism, Expresionism, Arta abstract, Suprarealism, Arta
EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
Interioarele, peisajele și naturile statice cu flori sunt principalele subiecte atacate de pictor în acești ani (1905-1912), în creații la care lumina, pasta, alternanța tonală și pensulația specifică tehnicii vibrau în realizările cele mai profund pe care le-a cunoscut neoimpresionismul românesc, chiar cel european. Valoare estimativă: 20.000 - 40.000 de euro Foto: ”Bretonă la Brolle” de Nicolae Grigorescu O propunere importantă o constituie Bretonă la Brolle, pictată între 1881și 1885 de Nicolae Grigorescu (1838, Pitaru, Dâmbovița - 1907, Câmpina). Ea
Capodopere ale maeștrilor români într-o licitație de excepție la Artmark by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105700_a_106992]
-
ARTEI UNIVERSALE ȘI ROMÂNEȘTI Arta în Grecia antică. Arta imperială romană. Arta Evului Mediu: Occident, Bizanț și Țările Române Renașterea Manierismul Barocul Clasicismul. Arta secolului al XVII-lea în Franța. Neoclasicismul și Revoluția franceză; stilul Empire; Romantism; Realism, impresionism, postimpresionism, neoimpresionism în arta europeană; Începuturile artei moderne de tip occidental în România (1800-1881); Orientări culturale și artistice în arta românească a secolului al XIX-lea - neoclasicismul, romantismul. Arta secolului XX: curente, școli: Art Nouveau, Cubism, Fovism, Expresionism, Arta abstract, Suprarealism, Arta
EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
În picturile din acea vreme, Șirato este preocupat de probleme de compoziție și caută să obțină, prin intensitatea pastei și prin alăturări contrastante de culori, o anumită lumină capabilă să imprime mișcare unei scene. Experimentează și diviziunea de tonuri caracteristică neoimpresionismului, dar este nemulțumit cu reducerea picturii la efectele optice. În căutarea mijloacelor celor mai potrivite pentru exprimarea conținutului pe care vrea să-l redea în artă, Șirato găsește unele impulse în pictura lui Cézanne, cu arhitectura ei echilibrată, precum și în
Francisc Șirato () [Corola-website/Science/299388_a_300717]
-
- (n. 18 februarie 1883, Giurgiu - d. 14 august 1959, București), pictor român influențat de curentele impresionism și neoimpresionism, acuarelist. În perioada 1902 - 1906 a studiat la Scoala Națională de Arte Frumoase din București, clasa G. D. Mirea. După terminarea studiilor, datorită admirației sale pentru operele lui Nicolae Grigorescu și Ștefan Luchian, pleacă cu o bursă la Paris (1906
Nicolae Dărăscu () [Corola-website/Science/304162_a_305491]
-
peisajelor care îi aminteau de tinerețea să, de exmplu în Delta Dunării sau pe coasta Mării Negre, peisaje pictate în maniera impresionista. În 1910 expune un autoportret la Societatea Artiștilor Francezi din Paris. Citește cartea lui Paul Signac "De la Delacroix la neoimpresionism" și caută să-l cunoască pe autor. Studiază textele lui Chervreul și Helmholz asupra legilor opticii care guverneaza raporturile dintre culori, efectul acestora asupra operelor sale fiind vizibil cu ocazia expoziției din 1913. Cu timpul însă expresivitatea de factură matissiană
Nicolae Dărăscu () [Corola-website/Science/304162_a_305491]
-
ul este o mișcare artistică în Franța la sfârșitul secolului al XIX-lea promovată în special de pictorii Georges Seurat și Paul Signac, având ca scop fundamentarea științifică a achizițiilor făcute de impresionism în domeniul culorii și luminii. Termenul ""neoimpresionism"" a fost folosit pentru prima dată , în 1886, de către criticul de artă Felix Fénéon în revista "L'Art Moderne", ce apărea la Bruxelles. Seria de articole despre "fenomenul percepției", semnate de David Sutter (1880), observațiile fiziologilor și psihologilor privind efectele
Neoimpresionism () [Corola-website/Science/299355_a_300684]
-
și culorii, descoperirile fizicianului Hermann von Helmholtz, ce completează teoriile lui Eugène Chevreul privind legile contrastului simultan al culorilor, au fost tot atâtea contribuții la cristalizarea esteticii neoimpresioniste. În principala lucrare-program "" D'Eugène Delacroix au neo-impresionisme"" ("De la Eugène Delacroix la neoimpresionism", 1899), Paul Signac apreciază dezvoltarea neoimpresionismului ca o continuare firească a artei lui Delacroix și a impresionismului, scopul fiind unul comun: "A da culorii cât mai multă strălucire posibilă". Pictorii neoimpresioniști folosesc, pentru a asigura efectul fuziunii culorilor pe retină
Neoimpresionism () [Corola-website/Science/299355_a_300684]
-
Helmholtz, ce completează teoriile lui Eugène Chevreul privind legile contrastului simultan al culorilor, au fost tot atâtea contribuții la cristalizarea esteticii neoimpresioniste. În principala lucrare-program "" D'Eugène Delacroix au neo-impresionisme"" ("De la Eugène Delacroix la neoimpresionism", 1899), Paul Signac apreciază dezvoltarea neoimpresionismului ca o continuare firească a artei lui Delacroix și a impresionismului, scopul fiind unul comun: "A da culorii cât mai multă strălucire posibilă". Pictorii neoimpresioniști folosesc, pentru a asigura efectul fuziunii culorilor pe retină, tonuri pure, juxtapuse, în suprafețe din ce în ce mai
Neoimpresionism () [Corola-website/Science/299355_a_300684]
-
de pointillism (în limba franceză: "point" = punct). Din rețeaua de tușe divizate sau mozaicul de puncte, se încheagă formele obiectului sau ființelor reprezentate. Un principiu ordonator se află îndărătul ecranului luminos al pânzei, încercând să refacă arhitectura lumii vizibile. Apariția neoimpresionismului este datată cu anul 1884. Fiind refuzați la "Salonul Oficial", câțiva artiști cu preocupări înrudite - Georges Seurat, Paul Signac, Henri-Edmond Cross, Charles Angrand, Albert Dubois-Pillet - formează, sub președinția lui Odilon Redon, "Societatea Artiștilor Independenți". Seurat lansează, succesiv, lucrări în care
Neoimpresionism () [Corola-website/Science/299355_a_300684]
-
de Velde și Théo van Rysselberghe, italianul Giovanni Segantini, ș.a.m.d.. Este o tehnică pe care, în mod pasager, o vor adopta și artiști care n-au făcut parte din mișcare: Van Gogh, Toulouse-Lautrec, Gauguin. Dorind să refacă formele, neoimpresionismul a ajuns, în chip paradoxal, la o mai adâncă fărâmițare a imaginii realului, la o fragmentare excesivă, ce va produce o serie de reacții, între care extensia suprafețelor colorate din arta "fauviștilor", sau perspectiva bazată pe impresiile de de cald
Neoimpresionism () [Corola-website/Science/299355_a_300684]
-
(n. 31 decembrie 1869, Le Cateau-Cambrésis - d. 3 noiembrie 1954, Nișă), pictor francez, unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai artei secolului al XX-lea și totodată unul dintre principalii inițiatori ai artei moderne. Moștenitor al impresionismului și neoimpresionismului, Matisse da impuls mișcării fauviste, dar este în același timp un pictor universal, la fel de dezinvolt în cultivarea artei africane, cât și în creația artiștilor renascentiști sau cu operele contemporanilor săi. s-a născut la 31 decembrie 1869 în Le Cateau-Cambrésis
Henri Matisse () [Corola-website/Science/297979_a_299308]
-
lăsând privirii de la distanțâ recompunerea tonurilor dorite de artist. Signac se interesează de lucrarea lui Charles Henry, ""Introducere în estetica științifică"", și elaborează el însuși bazele teoretice ale divizionismului în lucrarea ""D'Eugène Delacroix au neo-impressionnisme"" ("De la Eugène Delacroix la neoimpresionism"), care va apărea în 1899. Termenul de neoimpresionism fusese creat de criticul de artă Félix Fénéon: ""Adevărul este că metoda "neoimpresionistă" impune o delicatețe excepțională a ochiului"" ("L'Art moderne", Bruxelles, 19 septembrie 1886). ""Tehnica divizării - scrie Signac - nu asigură
Paul Signac () [Corola-website/Science/299608_a_300937]
-
artist. Signac se interesează de lucrarea lui Charles Henry, ""Introducere în estetica științifică"", și elaborează el însuși bazele teoretice ale divizionismului în lucrarea ""D'Eugène Delacroix au neo-impressionnisme"" ("De la Eugène Delacroix la neoimpresionism"), care va apărea în 1899. Termenul de neoimpresionism fusese creat de criticul de artă Félix Fénéon: ""Adevărul este că metoda "neoimpresionistă" impune o delicatețe excepțională a ochiului"" ("L'Art moderne", Bruxelles, 19 septembrie 1886). ""Tehnica divizării - scrie Signac - nu asigură prin amestecul optic al elementelor pure numai un
Paul Signac () [Corola-website/Science/299608_a_300937]
-
cea mai importantă a secolului al XIX-lea și că pictorii ce i-au aparținut se numără printre cei mai mari creatori din istoria artelor plastice. ul a fost punctul de plecare pentru Georges Seurat și Paul Signac, maeștri ai neoimpresionismului, pentru Paul Gauguin, Henri de Toulouse-Lautrec, Vincent van Gogh și pentru mulți alți "postimpresioniști" din Franța și alte țări. În Germania, reprezentanți ai impresionismului au fost Lovis Corinth și Max Liebermann, în Italia, Giorgio Boldini, Simone Lega și alții, grupați
Impresionism () [Corola-website/Science/297828_a_299157]
-
sculptorii Goujon, Girardon, Coysevox, Puget și Houdon. În secolele al XIX-lea-al XX-lea, Franța a jucat un rol major în marile curente și revoluții artistice occidentale: romantismul (Delacroix) și Géricault), realismul (Courbet), impresionismul (Monet, Renoir, Manet, Degas) și neoimpresionismul (Seurat, Van Gogh, Cézanne, Gauguin), fauvismul (Matisse, Derain, Vlaminck), cubismul (Braque, Picasso, Léger) și chiar suprarealismul (Duchamp) numără printre reprezentanții lor artiști francezi sau care au creat în Franța. La rândul său, Auguste Rodin a revoluționat sculptura la sfârșitul secolului
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
cea mai importantă a secolului al XIX-lea și că pictorii ce i-au aparținut se numără printre cei mai mari creatori din istoria artelor plastice. Impresionismul a fost punctul de plecare pentru Georges Seurat și Paul Signac, maeștri ai neoimpresionismului, pentru Paul Gauguin, Henri de Toulouse-Lautrec, Vincent van Gogh și pentru mulți alți "postimpresioniști" din Franța și alte țări. În Germania, reprezentanți ai impresionismului au fost Lovis Corinth și Max Liebermann, în Italia - Giorgio Boldini, Simone Lega și alții, grupați
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
imortalizate momente ale amiezii de vară cu aer încins și lumină intensă. O importanță deosebită este acordată tehnicii gravurii, Steriadi fiind foarte pasionat de aceasta. Dărăscu după ce a terminat studiile la Paris se întoarce în țară fiind un adept al neoimpresionismului dar în același timp se apropia, prin culoare, de influență cezanniană, acceptând ecouri ale fovismului din acea perioadă. Dărăscu face parte din grupul pictorilor români cum ar fi Grigorescu, Andreescu și Luchian datorită stilului de pictură folosit. Preferă motivele acvatice
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
eu i-aș adăuga și pe Adrian Marino și Alexandru Piru), proaspăt ieșiți din pușcării sau de sub interdicție - a urmat o cale metodologică proprie, aflată la egală distanță de structuralismul care, prin generația ’60, ocupa terenul criticii universitare, și de neoimpresionismul noii critici de întâmpinare, reprezentate de Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Matei Călinescu, Lucian Raicu sau Gabriel Dimisianu. Delimitarea operată de George Ardeleanu este importantă pentru recuperarea diversității unui peisaj critic mai variat decât pare la prima vedere, și care nu
Dinu Pillat, istoric literar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2984_a_4309]
-
de doctorat la Iași, cu teza, tipărită în acest scop, Idealismul și realismul în artele plastice. La concursul pentru postul de conferențiar de estetică la Universitatea ieșeană, susținut în 1913, mai prezenta lucrările Phidias și Parthenonul (1911) și Impresionismul și neoimpresionismul (1912), precum și colecția revistei „Sânzeana”, scoasă tot atunci și scrisă în mare parte împreună cu fratele său, Teodor Naum. După obținerea postului, marcată prin tipărirea cursului introductiv (Însemnătatea culturii artistice, 1912), își continuă colaborarea, cu versuri, dar și cu note, comentarii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
sunt deocamdată exerciții de școlar silitor, însă mai târziu experiența își spune cuvântul, încât tălmăcirea integrală a epopeii provensale a lui Mistral este meritorie. SCRIERI: Phidias și Parthenonul, Iași, 1911; Idealismul și realismul în artele plastice, Iași, 1912; Impresionismul și neoimpresionismul, Iași, 1912; Însemnătatea culturii artistice, Iași, 1912; Poezii, Iași, 1915; Ritmuri și rime, Iași, 1915; Rugăciune în codru, București, 1915; Schiță despre pictura istorică militară, Iași, 1916; Istoria artei de la începutul creștinismului până în secolul al XIX-lea, I-II, Iași
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
de orbită. Oricît de controversabil în unele din numeroasele-i texte întinse pe aproape o jumătate de veac, Nicolae Manolescu nu ni se pare în nici un caz că ar putea fi taxat drept "un post-călinescian întîrziat ce uzitează fastidios un neoimpresionism critic debusolat, pasabil numai cînd se aplică asupra fondului metafizic al textului literar", care "devine prolix și este nevoit să capoteze în fața mecanismelor textuale ce comandă noile forme de conținut și noile forme de expresie". La fel de nedrept ni se înfățișează
Un muschetar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10514_a_11839]