32 matches
-
spun specialiștii, este „sumbră și tristă, anunțând expresionismul”. Din 1885, se află la Anvers, „cunoscând creația lui Rubens și gravuri japoneze din școala Ukiyo-ye”, viu colorate. DINCOLO DE CONTINGENTUL 2010 VIRGIL DUMITRESCU Apoi, la Paris, din 1886, întâlnește picturile impresioniștilor și neoimpresioniștilor. Abia în 1888, Van Gogh s-a stabilit la Arles, având o activitate febrila de 15 luni, pictând peste 200 de tablouri. Este perioada în care lumina îi poposește în mai toate tablourile. Poetul român trăiește revelația „luminozității meridionale a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
spun specialiștii, este „sumbră și tristă, anunțând expresionismul”. Din 1885, se află la Anvers, „cunoscând creația lui Rubens și gravuri japoneze din școala Ukiyo-ye”, viu colorate. DINCOLO DE CONTINGENTUL 2010 VIRGIL DUMITRESCU Apoi, la Paris, din 1886, întâlnește picturile impresioniștilor și neoimpresioniștilor. Abia în 1888, Van Gogh s-a stabilit la Arles, având o activitate febrila de 15 luni, pictând peste 200 de tablouri. Este perioada în care lumina îi poposește în mai toate tablourile. Poetul român trăiește revelația „luminozității meridionale a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
din nou de ea - de data aceasta conducând-o la autobuzul care o va duce, fie la școală, fie într-o excursie cu copii de aceași vârstă. Și în acest caz muzica Sabinei are tensiune, consistență, dezvoltându-se pe coordonate neoimpresioniste, cu reminiscențe clasicizante și ritmuri febril-accentuate, ce reflectă tensiunea și neliniștea personajului matur și a situației în sine. Seria scurtmetrajelor s-a încheiat cu un proiect mai amplu, realizat de trei artiști olandezi, specializați în arta experimentală, interdisciplinară, asistată de
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
de Gioacchino Rossini, Fantezia briliantă pe teme din Carmen de Françoise Borne și Le sacre du printemps de Igor Stravinski. Orchestra Filarmonicii a evoluat sub bagheta dirijorului Jin Wang, solist fiind Ion Bogdan Ștefănescu. Creatoare a unei muzici de factură neoimpresionistă, abordând modalul folcloric, Carmen Petra-Basacopol este cunoscută publicului în special pentru lucrările vocale, liedurile sale fiind, ca și cele ale Feliciei Donceanu, preferate în concursurile și festivalurile de gen. Totuși harpa, fie acompaniată de orchestră, fie solo sau în ansambluri
Concertul pentru flaut ?i orchestr? by Cleopatra DAVID () [Corola-journal/Journalistic/83939_a_85264]
-
transă". Mărturisesc că ascultând opusul lui Miereanu nu am fost departe de o anume transă. O stare hipnotică grație căreia mi s-au muiat orice fel de atitudini discriminatorii la adresa unui limbaj muzical sau altul. Cavalcada sintaxelor sonore proprii idiomurilor neoimpresioniste ori spectrale, a șansonetei franceze ori a rock-ului anglo-american, a belcanto-ului italian ori a Sprech-gesang-ului german m-au făcut să derog de la atitudinile critice sau, mă rog, să devin imun la acțiunea unor sugestii și autosugestii. Și totuși
Miscellanea by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9434_a_10759]
-
la moarte pentru „Înaltă trădare“ În favoarea Germaniei. . Rudolf Steiner (1861-1925), teosof și oculist german. . Thomas Carlyle (1795-1881), istoric și scriitor englez. . Eroul unei povești a scriitorului clasic american Washington Irving (1783-1859). . Aluzie la procedeul de juxtapunere a punctelor, folosit de neoimpresioniști. . Ultima dintre cele cinci cărți ale lui Moise. . Titus Oates (1649-1705), conspirator și aventurier englez. . Damien (1840-1889), misionar belgian care a acordat asistență leproșilor din Arhipelagul Hawaii. . „Fiindcă Orfeu e Orfeu: metamorfozat În el Însuși N-are nici un rost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
spun specialiștii, este „sumbră și tristă, anunțând expresionismul”. Din 1885, se află la Anvers, „cunoscând creația lui Rubens și gravuri japoneze din școala Ukiyo-ye”, viu colorate. DINCOLO DE CONTINGENTUL 2010 VIRGIL DUMITRESCU Apoi, la Paris, din 1886, întâlnește picturile impresioniștilor și neoimpresioniștilor. Abia în 1888, Van Gogh s-a stabilit la Arles, având o activitate febrila de 15 luni, pictând peste 200 de tablouri. Este perioada în care lumina îi poposește în mai toate tablourile. Poetul român trăiește revelația „luminozității meridionale a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
conceptului de adevăr în viziunea artiștilor din Realism. Peisajul și scenele de gen - subiecte în sine. Realitatea cotidiană ca sursă de inspirație. ... 3. Lumina - eroul secret al picturii impresioniste. ... 4. Divizarea tușei și studierea efectelor optice ale culorii, în studiile neoimpresioniste. Vincent van Gogh - artist marcant și deschizător de drumuri unor noi curente. ... ... B. Analizarea principalelor elemente de reper din arta secolului XX 1. Linia ca element primordial în limbajul plastic al mișcării Art Nouveau. ... 2. Transcenderea cotidianului în simbolism. Căutarea
ANEXE din 16 noiembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276695]
-
pentru Niculina. Dragostea pentru desen și culoare au înflorit în sufletul său și s-a materializat prin studiile făcute. Am văzut cîteva din lucrările sale. Temele - portret, compoziție figurativă, natură statică și peisaj sunt tratate într-o formă de exprimare neoimpresionistă. Modul său de concepere a unui cadru compozițional este interesant, spre exemplu la naturile statice cu flori, nu dă o mare importanță vaselor în care sunt așezate buchetele. Este cucerită de frumusețea florilor pe care le redă în tușe ample
CELLA, NUCULINA ŞI HENRIETA de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381578_a_382907]
-
de puțin negru tinde spre violet, iar roșul cinabru, pare ars, devine brun-roșcat. Negrului nu-i rezistă nici albastru. Cu cât de puțin negru ar fi amestecat, albastru își pierde luminozitatea. Pentru demonstrare se pot folosi reproduceri după: Turner, Bonnard, Neoimpresioniști.(Planșa nr.27) Contrastele de cantitate se referă la raportul de mărime a două sau mai multe suprafețe colorate. Este deci contrastul mult-puțin, mare mic. Marele pictor francez Paul Gaugain remarca: "Un kilogram de verde e cu mult mai verde
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
lirici precum Fautrier și Debuffet. Apoi câțiva abstracți riguroși, care merg până la alb și negrul lui Vasarely; b) căutarea reflexelor schimbătoare ale nuanțelor " animate" într un flux mult mai luminos decât colorat: este vorba de toată descendența impresioniștilor și a neoimpresioniștilor, până la acei "abstracționiști" , cu reflexelor lor sclipitoare; c) căutarea culorii întinse mai mult sau mai puțin modulată, uneori destul de puțin modulată, și a cărei strălucire e susținută prin câteva raporturi cromatice esențiale, câteodată insolite, de pildă două rosuri unul lângă
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
procedeu și formulează reguli privitoare la degradare, contrast și amestecul optic al culorilor, pregătind instrumentația modernă a picturii. In dorința de a da tentelor compuse o energie sporită, impresionismul elimină de pe paletă orice teruri (ocruri și brunuri), adoptând punctul. Abia neoimpresioniștii, prin evitarea sistematică a oricărui amestec ce poate duce la ruperea unei culori, obțin tente de o maximă intensitate. Această frenezie a intensității fizice a îndepărtat culoarea de sensurile sale profunde, refuzând picturii impresioniste accesul la o înaltă spiritualitate. Gaugain
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
modele istorice, portrete ilustre, naturi moarte). Această deplasare, întinsă pe câteva secole, are drept consecință poziționarea artistului ca autodidact în fața școlilor oficiale și a stilurilor dominante care transmit conținuturile și reproduc valorile tradiției clasice. El părăsește sistemul corporațiilor. Impresioniștii și neoimpresioniștii, ca Édouard Manet, Claude Monet, Paul Signac, simbolizează această trecere. Pictând în aer liber, după tehnici inedite până atunci, ei nu ezită să contrarieze normele de lucru și regularitatea formelor pe care școlile și academiile continuau să le transmită. Monet
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
respirând într-o atmosferă de legendă, de frumos și magie, de clar-obscur în care fecioarele sfinte, prea feminine, privesc din somn cu ochii închiși pe zări. Finețea culorilor, puritatea formelor, lumina delicată, miraculosul creștin inserat cu subtilitate amintește de pictura neoimpresioniștilor. Linia și culoarea lui Andrițoiu dau efecte morale: Presimt zăpezi și prevestesc un alb/ frumos ca de molitvă tipărită/ Madonă albă, pogorând din cer/ ea o să vină, trebuie să vină!/ Cu stele mari și-n stea cu alt mister/ Și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
trăsături definitorii ale picturii simboliste, îi imprimă uneori un caracter difuz asociat cu o état d'âme, cu vague á l'âme, cu o atmosferă melancolică sau relevând cu expresia inspirată a simbolistului flamand Verhaeren, cu privire însă la pictura neoimpresionistului Seurat: "l'âme des choses"10. Acest caracter difuz dispare acolo unde filiația onirică este asumată ca în cazul viziunilor embrionare ale lui Odilon Redon, sau a celor erotico-macabre ale lui Alfred Kubin. Caracterul difuz la picturii simboliste se poate
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
inovației, experimentului. În opinia lui Philippe Roberts-Jones475, generația care a creat Les XX a reușit să impună patru mari artiști belgieni: Fernand Khnopff, emblematic pentru simbolismul belgian și european, James Ensor, legat deopotrivă de simbolism și cultivând un expresionism incipient, neoimpresioniștii Théo van Rysselberghe și Guillaume Vogels. Artiștii simboliști erau percepuți ca un grup aparte în revista L'Art Moderne, în 1888. Khnopff, De Groux, Rops, Mellery, dar și vingtiștii Robert Picard, Jan Toorop, George Minne și Willy Schlobach, "(...) tindeau să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
desfășurată pe parcursul doar a peste zece ani, am putea spune că activitatea artistică a Janei Ghemeș cuprinde două perioade distincte. În prima perioadă a picturii sale, utilizând o gamă deosebită de restrânsă de culori, sobră și distinsă, într-o manieră neoimpresionistă, revela forța de comunicare a luminii fulgerate printre case sau crengile copacilor, ori în căldura aspră și sinceră a unui perete. Căldura sufletească împiedicată să se manifeste. Fiecare motiv, fie floare, peisaj sau portret, era îmbrăcat în culori reci, străbătut
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
desfășurată pe parcursul doar a peste zece ani, am putea spune că activitatea artistică a Janei Ghemeș cuprinde două perioade distincte. În prima perioadă a picturii sale, utilizând o gamă deosebită de restrânsă de culori, sobră și distinsă, într-o manieră neoimpresionistă, revela forța de comunicare a luminii fulgerate printre case sau crengile copacilor, ori în căldura aspră și sinceră a unui perete. Căldura sufletească împiedicată să se manifeste. Fiecare motiv, fie floare, peisaj sau portret, era îmbrăcat în culori reci, străbătut
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
rând, o oază de liniște în civilizația noastră stresantă. A surprins unele secvențe din peisajul locurilor natale, la dimensiuni epopeice, un spațiu pe care-l sacralizează luxuriația vegetală. Uneori linia și culoarea amintesc de Grigorescu, alteori de Andreescu, dar și neoimpresioniști prin textură și prin îndrăzneala de a evita academismul rece. O casă la țară,o răscruce, un lac sub cerul plumburiu, un ținut legendar acoperit de zăpadă și copacii - mai ales copacii - un laitmotiv în compoziția multor tablouri. Mai întotdeauna
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
rând, o oază de liniște în civilizația noastră stresantă. A surprins unele secvențe din peisajul locurilor natale, la dimensiuni epopeice, un spațiu pe care-l sacralizează luxuriația vegetală. Uneori linia și culoarea amintesc de Grigorescu, alteori de Andreescu, dar și neoimpresioniști prin textură și prin îndrăzneala de a evita academismul rece. O casă la țară,o răscruce, un lac sub cerul plumburiu, un ținut legendar acoperit de zăpadă și copacii - mai ales copacii - un laitmotiv în compoziția multor tablouri. Mai întotdeauna
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
(*2 decembrie 1859, Paris - †29 martie 1891, Paris) a fost un pictor francez neoimpresionist, creator și teoretician - împreună cu Paul Signac - al tehnicii divizioniste în pictură. Geurges Seurat se ivește atunci când impresionismul pare să-și piardă din vigoare. Stilul și concepția lui Seurat fac simțită influența unei noi revoluții plastice. Scurta lui carieră artistică a
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
a obține un efect de maximă luminozitate, pictorul nu a amestecat culorile pe paletă. ci a aplicat pe pânză culorile complementare ca pe niște mici puncte, care - privite de la distanță - se contopesc, oferind tabloului o luminozitate vibrândă. Termenul de "metodă neoimpresionistă" a fost folosit pentru prima dată de în septembrie 1886 de criticul de artă Félix Fénéon, susținător al picturii lui Seurat, implicând faptul că noul curent astfel inițiat provine, fără îndoială, din impresionism, în același timp îl înnoiește radical. În jurul
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
și elaborează el însuși bazele teoretice ale divizionismului în lucrarea ""D'Eugène Delacroix au neo-impressionnisme"" ("De la Eugène Delacroix la neoimpresionism"), care va apărea în 1899. Termenul de neoimpresionism fusese creat de criticul de artă Félix Fénéon: ""Adevărul este că metoda "neoimpresionistă" impune o delicatețe excepțională a ochiului"" ("L'Art moderne", Bruxelles, 19 septembrie 1886). ""Tehnica divizării - scrie Signac - nu asigură prin amestecul optic al elementelor pure numai un maximum de luminozitate, ci, prin dozarea și echilibrarea acestor elemente după regulile contrastului
Paul Signac () [Corola-website/Science/299608_a_300937]
-
sau "divizionismul"), pictura prin puncte, în care el vede o nouă etapă de dezvoltare logică a impresionismului. În timpul celei de-a opta și totodată ultimei expoziții a impresioniștilor din anul 1886, își prezintă pânzele într-o sală separată, alături de lucrările neoimpresioniștilor Seurat și Paul Signac, subliniind faptul că se identifică totalmente cu noul curent. Tablourile provoacă mirare și sarcasmul publicului și criticii. În tabloul "Vedere de la fereastra mea..." dispare aproape total capacitatea artistului de observare intuitivă a naturii. Factura tabloului este
Camille Pissarro () [Corola-website/Science/299304_a_300633]
-
percepției", semnate de David Sutter (1880), observațiile fiziologilor și psihologilor privind efectele luminii și culorii, descoperirile fizicianului Hermann von Helmholtz, ce completează teoriile lui Eugène Chevreul privind legile contrastului simultan al culorilor, au fost tot atâtea contribuții la cristalizarea esteticii neoimpresioniste. În principala lucrare-program "" D'Eugène Delacroix au neo-impresionisme"" ("De la Eugène Delacroix la neoimpresionism", 1899), Paul Signac apreciază dezvoltarea neoimpresionismului ca o continuare firească a artei lui Delacroix și a impresionismului, scopul fiind unul comun: "A da culorii cât mai multă
Neoimpresionism () [Corola-website/Science/299355_a_300684]