20 matches
-
frumoasă a societății mondene fiind ținta unui considerabil număr de bârfe. Tânărul Boris era un om de spirit universal interesat deopotrivă de matematică, muzică, filozofie și literatură. Va fonda mai târziu atât mișcarea simbolistă rusă, cât și școala rusă de neokantianism. Nikolai Bugaev era bine-cunoscut pentru eseurile sale filozofice foarte influente, în care deplângea influența geometriei și a probabilității, și trâmbița virtuțile analizei matematice exacte. În ciuda sau poate datorită afinităților matematice ale tatălui său, Boris Bugaev era fascinat de probabilitate și
Andrei Belîi () [Corola-website/Science/309397_a_310726]
-
materia brută a cunoașterii, există oarecum independent de mintea umană; iar ele ca lucruri-în-sine trebuie să rămână veșnic imposibil de cunoscut. Idealismul transcendental a rămas o mișcare semnificativă în filozofie, dând mai târziu naștere unor curente de influență kantiană, respectiv neokantianismului. Deși a influențat dramatic cursul filozofiei germane, interpretarea acestui concept a fost subiectul unor dezbateri între filozofii secolului XX. Kant l-a descris pentru prima dată în Critica Rațiunii Pure și l-a modificat astfel încât să nu fie identificat cu
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
cea a științelor istorice ar exista o opoziție radicală. Astfel, în timp ce științele naturii stabilesc legile generale ale fenomenelor pe care le studiază, istoria descrie fenomene care sunt unice, irepetabile și care nu pot fi încadrate categoriei de "lege". Printre reprezentanții neokantianismului putem enumera: Hermann Cohen, Paul Natorp, Ernst Cassirer, Wilhelm Windelband și Heinrich Rickert. Acest curent filozofic a influențat fenomenologia lui Edmund Husserl și concepțiile din tinerețe ale lui Martin Heidegger.
Neokantianism () [Corola-website/Science/323681_a_325010]
-
religiosul la rațional, religia la morală și pe aceasta la creștinism.. Kant se înscrie în rândul celor mai mari filozofi ai istoriei timpurilor moderne. Dezvoltarea ulterioară a filozofiei europene, în special a idealismului german (Schelling, Hegel) și a așa-numitului neokantianism, reprezentat printre alții de Wilhelm Windelband, dar și a unor curente contemporane, cum ar fi filozofia Hannei Arendt sau a lui John Rawls, nu pot fi concepute în afara cunoașterii filozofiei lui Kant. Un studiu aprofundat al filozofiei presupune în mod
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
mișcare a întoarcerii la gândirea kantiană, inspirând mai târziu curentul neokantian care se va întinde până în secolul XX. Reluarea studiilor gândirii kantiene în universitățile din Germania a avut loc începând în 1860, fiind în prima etapă doar o mișcare epistemologică. Neokantianismul s-a extins în scurt timp asupra întregului domeniu al filozofiei. Primul impuls a fost dat de către cercetătorii naturaliști; Hermann von Helmholtz aplica studiile fiziologice ale simțurilor la întrebarea epistemologică a percepției spațiale ridicată de Critica Rațiunii Pure. Mișcarea ajungea
Kantianism () [Corola-website/Science/332736_a_334065]
-
din urmă au respins naturalismul lui Helmholtz și au reinițiat importanța metodei transcendentale. Ernst Cassirer, altă personalitate a școlii Marburg, a aplicat principiile kantiene la fenomenul cultural. Între timp, Wilheim Windelband și Heinrich Rickert au introdus kantianismul în filozofia istoriei. Neokantianismul a fost influent pentru fenomenologia lui Edmund Husserl și pentru primele lucrări scrise de Martin Heidegger.
Kantianism () [Corola-website/Science/332736_a_334065]
-
au atributele universalității și necesității. Mult timp, până în ultimele decenii, elaborarea dată de Kant principiilor metafizice ale științei naturii nu s-a bucurat de atenția comentatorilor filosofiei sale teoretice. A căzut astfel în uitare și o orientare interpretativă, promovată de neokantianismul timpuriu, îndeosebi prin opera lui Hermann Cohen, care propune drept cheie pentru înțelegerea filosofiei transcendentale cercetarea relației ei cu fizica newtoniană, mijlocită de principiile metafizice ale științei naturii. Faptul că filosofia secolelor XVII-XVIII nu înfățișează în mod clar relația ei
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
a susținut doctoratul la Universitatea din Viena. Și mai târziu, în perioada gestației și a elaborării sistemului său, Blaga a urmărit îndeosebi literatura filosofică de limbă germană. După cum se știe, la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, neokantianismul a reprezentat forma de viață filosofică dominantă în spațiul de limbă germană. Totodată, în mica lume academică românească, ca și în cercuri intelectuale mai cuprinzătoare, atât înainte, cât și după primul război mondial, Kant era perceput drept cel mai de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
1911 frecventează la Marburg cursurile lui Hermann Cohen, reprezentant de seamă al școlii neokantiene, iar în 1913 își susține la Sorbona teza de doctorat, intitulată L’Interprétation de la doctrine de Kant par l’École de Marbourg, printre primele analize consacrate neokantianismului. Stimată pentru marile ei însușiri intelectuale, i s-a oferit un post de asistentă la Sorbona, dar a declinat propunerea și s-a întors în țară. Va fi mai mulți ani profesoară la un liceu industrial. Respinsă la concursul pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
pe care avea de gând să le critice și le-ar fi propus pur și simplu din nou într-o formă răsturnată. În eseul Ethik (1914) scris pornind de la cartea despre Kant a lui Houston Stewart Chamberlain, Broch, influențat de neokantianism, afirmă, dimpotrivă, că acel Kant al rațiunii practice, cu al său "scepticism eroic" demolator al edificiilor dogmatismului, ar fi deschis drumul unui "nihilism mult mai profund" și ar fi realizat o "răsturnare a valorilor cu mult mai radicală" decât Nietzsche
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ochilor trăsăturile decisive, contribuie la producerea acesteia. La Heidegger, aceasta se întâmplă dimpotrivă prin intermediul criticii sale lipsite de iluzii a valorilor un motiv pe care îl dezvoltă în mai multe rânduri pe baza confruntării cu Nietzsche și în opoziție cu neokantianismul și filozofia valorilor, susținând că, dacă într-adevăr se are în vedere depășirea nihilismului, producerea de rezistențe și reacții nu are sens, și nici ridicarea fragilelor bariere ale unor noi valori improbabile. Este de preferat să îngăduim descătușarea potenței imanente
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
aus der Zeit und dem Vorgefühle einer großen Zukunft schöpft durch die Beziehung auf das Kantische System zu Erkenntnis werden zu lassen.“ Gest des întâlnit la începutul secolului XX, raportarea constantă la Kant nu capătă însă, la Benjamin, forma unui neokantianism dogmatic. Una dintre proble matizările specifice acestuia din urmă privește relația dintre „certitudinea“ universală a cunoașterii și „integritatea“ experienței. Prin distincția anterioară pe care Kant o face în Prolegomene între judecățile de percepție și judecățile de experiență, domeniul experienței este
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
motivelor care conduc la acțiuni. Apoi, Georg Simmel (1955), Alfred Schutz (1962), Peter Berger (1965), Thomas Luckmann (1966) au accentuat pe natura intersubiectivă a cunoașterii comune și pe natura interpretată a realității sociale, dezvoltate pe conceptul "construcția socială a realității". Neokantianismul, privit ca o concepție obiectivă a hermeneuticii, se preocupă cu domeniul rațiunii, nevoia de a înțelege conștiința. Neokantienii, prin programul de dezvoltare a constructivismului în științele sociale, au declanșat versiunea modernistă a constructivismului în relațiile internaționale, prin intermediul lingvisticii moderne ("hermeneutica
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
exemplu, profesori evrei fugiți de nazism, profesori ruși fugiți de comunism, est-europeni fugiți de toate năpastele din lume. Acești oameni aduceau cu ei o încărcătură de idei și de tradiții umaniste de la sfârșitul secolului XIX și de la începutul secolului XX. Neokantianismul, tradiția neoclasică, toate acestea erau aduse de către acești migranți, care puteau să funcționeze în cadrul de cele mai multe ori idilic al campusurilor universitare americane. După anii 1960, lucrurile s-au schimbat în America. Sigur, ne amintim și de agitațiile academice din Europa
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Nașul" (B1 Tv din 18 aprilie): "Sper să nu mă duc în zona prea filozofică a concepției europene..."? Pfui, Doamne, prin ce spaimă am trecut! Tu îți dai seama ce era de capul nostru dacă dădea spre telespectatori cu vreun neokantianism glazurat cu boabe de "genealogia moralei" a lui Nietzsche? Praf și pulbere s-ar fi ales de neostoita sete a românilor de intrare în UE... Bine că speranța nu i-a fost deșartă! -Vorbeam de domnul Becali, îi amintesc prietenului
Din apocaliptica soacrei lui Haralampy... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10692_a_12017]
-
al său, convertit la materialism dialectic, i-a contestat lipsa de originalitate chiar și în logică. Astfel, teoriile sale s-ar fi construit ca un simplu comentariu la teoria simbolurilor a lui Hermann von Helmholtz, și asta în ciuda faptului că neokantianismul a fost pentru Nae Ionescu un permanent cal de bătaie. Neideologic, s-a sugerat că logica sa a colectivelor se inspiră din noțiunea de colectiv a lui Richard von Mises (Wahrscheinlichkeit, Statistik und Wahrheit, 1928). Criticii marxiști au împins ridicolul
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
a cum ele par s? fi inspirat pe unii sociologi americani, precum Sumner. �n Italia, filosofia dreptului este singura ramur? a ?tiin?elor sociale care beneficiaz?, �n secolul al XIX-lea, de un anumit succes. �ntr-o universitate �n care domin? neokantianismul ?i idealismul, sociologia este identificat? cu pozitivismul comtian ?i la ea nu fac referin?? dec�ț unii cercet?tori izola?i precum Morselli. �n sfera academic?, c�teva elemente de sociologie s�nt introduse de c?tre criminologii al c
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
90, 95, 130, 143, 170, 223, 247, 251 narațiune istorică, 182 natura umană, 33, 45, 77, 242, 244 natură, 19, 20 naționalism, 130, 134, 135, 137, 138, 139, 140, 141 naționalitate, 172 nazism, 111, 191, 192 neoconservatorism, 247 neoimperialism, 141 neokantianism, 73 neoliberalism, 145, 160, 207, 211 neomarxism, 19, 141 neomercantilism, 91 neopozitivism, 212, 213, 222 neorealism, 25, 26, 34, 35, 37, 39, 45, 74, 81, 109, 115, 146, 160, 207, 208, 209, 211 neutralitate, 59, 146 niveluri de analiză, 33
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
idei noi, generate de cuceririle recente ale geniului uman. Este, poate, și o slăbiciune a filosofiei acelei perioade care n-a putut oferi sisteme cu totul noi, ci s-a mulțumit să preia concepții mai vechi, împrospătîndu-le. Așa au apărut: neokantianismul, neohegelianismul, neospiritualismul, neoromantismul (1), precum și neotomismul. Acesta din urmă, spre deosebire de celelalte "noi" filosofii, relua idei exprimate nu cu cîteva decenii, ci cu șase secole mai înainte. Explicația valorificării filosofiei lui TOMA D'AQUINO (1225-1274) este pusă pe seama scăderii interesului unei
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Editura Științifică, București, 1972. BELLU, Niculae, Locul cercetărilor antropologice kantiene în filosofia critică, în "Revista de filosofie", 4/1995. BERNSTEIN, Jeffrey, Imagination and 'Lunacy' in Kant's First Critique and Anthropology, în "Idealistic Studies", 3/1998. BOBOC, Alexandru, Kant și neokantianismul, Editura Științifică, București, 1968. BOBOC, Alexandru, Însemnări despre C. Rădulescu-Motru și "problema metafizicii", în "Revista de filosofie", 1/1980. BOBOC, Alexandru, Ideea "diferenței ontologice" de la Kant la Heidegger și relevanța hermeneuticii fenomenologice pentru ontologia umanului, în vol. col. Ontologia umanului
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]