12 matches
-
discuție și turcă, limba uralo-altaică222. Unii romaniști ajung chiar să individualizeze limba română în context romanic prin "balcanismul" sau: "Sub aspect tipologic, română este cu siguranță o limbă romanica: ea are în comun cu limbile surori un vocabular latin moștenit, neologizarea orientată spre latină, restrîngerea declinărilor - realizată doar parțial în română - formarea articolelor, formarea de clitice, dezvoltarea unei morfologii a verbului, o sintaxa a propoziției de-a lungul axelor subiect-predicat-complement și predicat-subiect-complement. Din punct de vedere tipologic, română este însă, deopotrivă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
universitaires de France, 1968, ediția a IV-a. MEYER I., 2004: Meyer, I., Computer words (II), în Magazine (The monthly webzine of the Macmillan English Dictionaires), nr. 23, Macmillan Publishers Limited. MINCU E., 2009: Eugnia Mincu, Afixoidarea în procesul de neologizare a limbii române, Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, Chișinău. MORRIS, Ch., 1946: Ch. Morris, Signs, Language and Behavior, Prentice-Hall, New York. MUREȘAN, M., 2008 - M. Mureșan, Stilul/Limbajul jurnalistic și funcția fatică a limbii, Editura Digital Data, Cluj-Napoca. MIHĂILĂ, R., 1985: Rodica Mihăilă
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
maniera în care are loc comunicarea: în primul caz, se stabilesc dezbateri interne într-un cîmp discursiv, iar, în celălalt, discuția are loc în cîmpuri diferite. V. cîmp discursiv, pereche adiacentă, polemică, poziționare, reparație. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN NEOLOGIE v. NEOLOGIZARE NEOLOGIZARE. În limbile romanice occidentale, există termenul neologie cu semnificația de bază "proces de formare a elementelor noi într-o limbă", adică ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin creație lexicală. O altă accepție a acestui termen este aceea de
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în care are loc comunicarea: în primul caz, se stabilesc dezbateri interne într-un cîmp discursiv, iar, în celălalt, discuția are loc în cîmpuri diferite. V. cîmp discursiv, pereche adiacentă, polemică, poziționare, reparație. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN NEOLOGIE v. NEOLOGIZARE NEOLOGIZARE. În limbile romanice occidentale, există termenul neologie cu semnificația de bază "proces de formare a elementelor noi într-o limbă", adică ceea ce se înțelege în mod obișnuit prin creație lexicală. O altă accepție a acestui termen este aceea de "îmbogățire
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sînt create pe terenul limbii sau împrumutate din alte idiomuri, pentru ca italiana să adauge și înțelesul "exces de neologisme (întrebuințate de un autor)". Pentru limba română, termenul consacrat pentru a denumi îmbogățirea limbii cu elemente lexicale noi este cel de neologizare, prin care se are în vedere însă, de obicei, realizarea de împrumuturi (culte) în perioada modernă a limbii, deși, în această perioadă, s-au produs și numeroase creații de elemente noi sau îmbogățiri semantice și extinderi funcționale ale elementelor existente
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de semnificații, prin metaforă, astfel încît, derivatul furculiță, de exemplu, funcționează în limbă, după model francez, cu o semnificație proprie și distinctă, fără a mai fi perceput ca diminutiv al lui furcă. De cele mai multe ori însă, semnificațiile noi (care alcătuiesc neologizarea semantică) se adaugă celor deja existente, încît aripă devine o parte a avionului așa cum este o parte a corpului păsărilor, fiindcă favorizează zborul. Cel mai important factor care induce, în cazul limbii române, identificarea neologismului cu împrumutul este de natură
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
aceste cunoașteri se prezentau ca semnificații ale unor forme lingvistice din limbi străine ce nu aveau corespondent în limba română. Ca atare, în mod necesar, receptarea cunoașterilor respective a însemnat și receptarea formelor lingvistice care le dădeau expresie și, astfel, neologizarea lexicală prin împrumuturi a fost cea care a caracterizat și caracterizează procesul de înnoire a lexicului românesc, încît a generat în timp atitudini, mai atenuate sau mai tranșante, în legătură cu oportunitatea unora dintre ele. Din perspectiva a n a l i
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conduc la aprecieri legate de raportul dintre vechi și nou, dintre elementul autohton și cel receptat, prin care se caracterizează atît discursul individual, cît și tipurile discursive, limbajele sau stilurile funcționale. La o primă impresie, s-ar putea crede că neologizarea privește îndeosebi limbajele stilului științific și, eventual, ale stilului publicistic, ceea ce nu este însă real, fiindcă stilul beletristic se caracterizează în mod deosebit prin înnoire permanentă, însă aici înnoirea are specificul că ține deseori de neologizarea semantică, iar, cînd este
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ar putea crede că neologizarea privește îndeosebi limbajele stilului științific și, eventual, ale stilului publicistic, ceea ce nu este însă real, fiindcă stilul beletristic se caracterizează în mod deosebit prin înnoire permanentă, însă aici înnoirea are specificul că ține deseori de neologizarea semantică, iar, cînd este lexicală, recurge în mare măsură la creația internă. Din aceste motive, caracterizarea discursului din perspectiva neologizării trebuie să aibă în vedere și proporțiile în care se manifestă diferitele aspecte ale acestui proces. În sfîrșit, se poate
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fiindcă stilul beletristic se caracterizează în mod deosebit prin înnoire permanentă, însă aici înnoirea are specificul că ține deseori de neologizarea semantică, iar, cînd este lexicală, recurge în mare măsură la creația internă. Din aceste motive, caracterizarea discursului din perspectiva neologizării trebuie să aibă în vedere și proporțiile în care se manifestă diferitele aspecte ale acestui proces. În sfîrșit, se poate explica și întemeierea realizării unor inovații interne, observînd cînd acestea pornesc de la modele din alte limbi și cînd sînt rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
să procure, pentru imprimarea textelor, cerneluri speciale, de culori diferite. Inspirația e livrescă prin excelență. [...] Unele sunt parafraze, pastișe, rezumate, comentarii, adnotări, glose, parodii. În conținut, versurile sunt, adeseori, clasice stricto sensu, cuminți, însă clasicismul este mistificat în permanență prin neologizări, ce introduc o notă de parodie subțire (cam de felul celei călinesciene) sau, mai rar, coborât în zona anecdoticului. [...] Estet de maxim rafinament, dar de un rafinament perfect „sănătos”, fără „perversități”, Romulus Vulpescu identifică arta cu meșteșugul. Cel mai elegant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
psihologică, particulară, deci irepetabilă). E. Lovinescu s-a studiat pe sine cu extraordinară minuție, ilustrând ca nimeni altul (între criticii români) virtutea autocunoașterii. S-a supravegheat moral, și-a problematizat alegerile de stil (trecerea de la un conservatorism lingvistic la o neologizare mai îndrăzneață a limbajului critic), a detașat etape, pe care și le-a asumat nu doar stilistic, ci și existențial. A extins impresionismul de la un mod de a trăi și de a percepe lumea, predestinat de un fond irațional, la
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]