143 matches
-
pierde în lumile invizibile. Acest sistem de verigi succesive ale ființei care se comunică la nivele mereu inferioare poartă numele de “schemă alexandrină” și a fost moștenită de Plotin de la sistemele gnostice pe care le combate: În gândirea celui dintâi neoplatonician, ea comportă o “apostrphe” (în latinește processio) sau îndepărtare de esența ființei pe care doar omul o poate învinge prin procesul invers de “epistrophe” (conversio) sau reântoarcerea către ființă. La Marsilio Ficino, gradele procesiunii sunt următoarele: Dumnezeu, intelectul angelic sau
AGONIA UNIUNII EUROPENE (5) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X by http://confluente.ro/Jurnal_de_atelier_i_agonia_u_constantin_milea_sandu_1390760155.html [Corola-blog/BlogPost/347557_a_348886]
-
fără o conexiune cu alte domenii , cu instituții , cu realități concrete, în realitate avea - prin implicațiile ei logice- o considerabilă importantă practica.Cand doctrina nominalista se aplică la Dumnezeu Trinitatea-in accepția dogmei una și indivizibila-devenea scindata în trei persoane..'' 4. NEOPLATONICIENII : PORPHIRIOS ȘI BOETHIUS Porphirios [ 232-304 ] a fost filosof grec neoplatonician, succesor al lui Plotin, exeget și continuator al operei acestuia, pe care o continuă prin teoria să asupra ,,existentului și incorporalului ”. În lucrarea „Introducere la categoriile lui Aristotel- Isagoge ”, neoplatonismul
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Contributia_gandirii_medievale_la_dezvoltarea_logicii.html [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
concrete, în realitate avea - prin implicațiile ei logice- o considerabilă importantă practica.Cand doctrina nominalista se aplică la Dumnezeu Trinitatea-in accepția dogmei una și indivizibila-devenea scindata în trei persoane..'' 4. NEOPLATONICIENII : PORPHIRIOS ȘI BOETHIUS Porphirios [ 232-304 ] a fost filosof grec neoplatonician, succesor al lui Plotin, exeget și continuator al operei acestuia, pe care o continuă prin teoria să asupra ,,existentului și incorporalului ”. În lucrarea „Introducere la categoriile lui Aristotel- Isagoge ”, neoplatonismul se îmbină cu elemente ale logicii lui Aristotel; această lucrare
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Contributia_gandirii_medievale_la_dezvoltarea_logicii.html [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
vezi sursele scrise ale legendei ), dând naștere unui joc de cuvinte cu denumirile latine de „bulgarus”, respectiv „bougonia” și cea italiană de „buggerone” (pederast). Această interpretare coexistă cu prețuirea acordată orfismului și lui Orfeu ca artist promovând autonomia esteticului de către neoplatonicienii din anturajul familiei de Medici, care este evidentă mai ales la Marsillio Ficino și la Angelo Poliziano. Andrea Mantegna reprezintă conform acestor concepții uciderea lui Orfeu pentru prima oară în cadrul unui ciclu de fresce în grisaille dedicat cântărețului din palatul
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
mai datorează lucrarea "Harmonik" de teorie a muzicii, bazată sistemul pitagoreic al numerelor. În optică ("Optik") descrie unele proprietăți ale luminii, în special reflexia, refracția și explicația culorilor. Lucrarea de filozofie "Peri kriteriou kai gemonikou" (, ) este un amestec al concepțiilor neoplatoniciene cu morala stoică. Cercetări recente au arătat că multe din datele furnizate de Ptolemeu erau fie fictive, fie falsificate în așa fel încât să corespundă concluziilor sale, fapt remarcat deja de Jean Delambre în 1817 și confirmat întru totul în
Ptolemeu () [Corola-website/Science/298397_a_299726]
-
Deși adesea apăreau simple imitații ale clasicilor, studiul literaturii, istoriei și filozofiei contribuia la instruirea liberă a oamenilor, dându-le o mai mare forță de discernământ. Mulți gânditori ai Renașterii (Marsilio Ficino, Giovanni Pico della Mirandola) se orientează în direcția neoplatoniciană în filosofie, în timp ce aristotelismul oficial începe să piardă din importanță. Reprezentanți importanți ai umanismului au fost Leonardo Da Vinci, Erasmus din Rotterdam și Thomas Morus. Cultivarea armonioasă nu numai a spiritului, dar și a corpului, care în perioada medievală era
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
roman păgân. Născut la Constantinopol ca fiu al lui Iulius Constantinus (fratele vitreg, asasinat în 337, al lui Constantin cel Mare), Iulian este elev al lui Libanios și Maximos din Tyr. A abandonat religia creștină în 351 în favoarea unui monoteism neoplatonician. La 6 noiembrie 355 este desemnat de împăratul Constantin II "caesar" al provinciilor din Occident. În februarie 360, la Luteția (astăzi, Paris), trupele din Occident îl proclamă împărat. După moartea lui Constanțiu al II-lea, la Tarsos (3 noiembrie 361
Iulian Apostatul () [Corola-website/Science/299883_a_301212]
-
lucrează la principala sa operă, "Călăuza șovăielnicilor" sau "Călăuza rătăciților" (în arabă: "Dalalat al-Ha'irin", tradusă apoi în ebraică: "More nevuchim"), în care încearcă să împace iudaismul rabinic cu principiile aristotelice trecute prin filosofia arabă, în care sunt incluse elemente neoplatoniciene. Această carte, care cuprinde concepții asupra naturii lui Dumnezeu și asupra creației lumii, asupra liberului arbitru și a legăturii strânse între bine și rău, a influențat și pe filosofii creștini ca Toma de Aquino și Albertus Magnus și, într-o
Moise Maimonide () [Corola-website/Science/299473_a_300802]
-
Platon și Aristotel însoțite de comentarii, a rămas nedesăvârșit. A reușit să traducă și să comenteze tratatele de logică ("Categorii", "Despre interpretare", "Analiticile", "Topica", adică "Organonul") ale lui Aristotel și Introducerea în Logica lui Aristotel ("Isagoge") scrisă de filosoful grec neoplatonician Porphyrius. La începutul Evului Mediu, când cunoștințele de limbă greacă deveniseră mai rare, traducerile lui Boethius în limba latină au reprezentat sursa principală de cunoaștere a operei lui Aristotel. A mai comentat "Topica" lui Cicero. În afara muncii de traducător, Boethius
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
-lea) discutau probleme tehnice și alegerea potrivită a stilului. Scrierile în limba maternă nu fuseseră luate în serios înainte ca Dante Alighieri să fi scris "De vulgari eloquentia" (lucrare neterminată) în 1307. Bazele criticii textuale moderne au fost puse de neoplatonicianul Angelo Poliziano (1454-1494), care a scris "Miscellaneorum centuria". În timpul Renașterii, criticilor din Antichitate li s-a dat din nou atenție, ceea ce poate fi văzut în "Poetica" lui Iulius Caesar Scalinger (1484-1558) și în "Discorsi" a lui Torquato Tasso. În Anglia
Critică literară () [Corola-website/Science/310426_a_311755]
-
primul rând lui Ammonios Saccas (secolul al III-lea d.Chr.) și discipolului lui, Plotin din Lycopolis (204 - 270 d.Chr.). Urmaș al lui Plotin a fost elevul său Porphir, care prin scrierile sale a popularizat doctrina maestrului său. Filosofia neoplatoniciană avea ca scop rezolvarea uneia din problemele centrale ale gândirii filosofilor greci clasici, și anume relația dintre ""Unic"" și ""Multiplu"". Multiplul este prezent în natură, în timp ce Unicul stă la baza inteligibilității. Această filosofie își are rădăcinile în platonism prin dorința
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
în timp ce Unicul stă la baza inteligibilității. Această filosofie își are rădăcinile în platonism prin dorința de a rezolva "aporiile" ("aporie" = dificultate în rezolvarea unei probleme) gândirii lui Platon, în special dintr-unul din cele mai dificile dialoguri ale sale, "Parmenide". Neoplatonicienii identifică zeii cu "Ideile" platoniciene. Plotin și Porphir consideră însă că practica religioasă nu este demnă de un înțelept, pentru că acesta este capabil să se apropie de divinitate în mod direct prin elevația spirituală a gândirii sale. Ultimul leagăn al
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
în cariera sa (asemănătoare celei a lui Plotin). Mai tarziu va acuză retorica de faptul că ar deturnă sufletul de la învățăturile care o purifica (precum filozofia), pentru că se concentrează asupra superficialei expresii orale. Marinus (succesorul lui Proclus la direcția "Școlii neoplatoniciene din Atena") devine mentorul sau de matematică (geometrie, aritmetică și alte științe considerate propedeutice filozofiei epocii). În filozofie, Damascius urmează cursurile lui Zenodot, ""scumpul elev"" al lui Proclus, care ""investise în el cele mai mari speranțe"" și care i-a
Damascius () [Corola-website/Science/311407_a_312736]
-
să de Diadoh al Academiei va fi de scurtă durată. Împăratul Iustinian interzice prin decret, în 529 e.n., învățământul filozofiei non-creștine, mai cu seamă ""ereticilor"", evreilor și ""celor bolnavi de nebunia elenilor nepioși"" . În 532 e.n. Iustinian confiscă toate bunurile neoplatonicienilor. La vârsta de 67 de ani, conform cronologiei stabilite de Asmus și Westerink, Damascius este așadar constrâns la exil. Va fi primit, împreună cu alți neoplatonicieni, de către regele Persiei, Chosroes. În pofida primirii entuziaste de care se bucură din partea regelui, aceasta ședere
Damascius () [Corola-website/Science/311407_a_312736]
-
evreilor și ""celor bolnavi de nebunia elenilor nepioși"" . În 532 e.n. Iustinian confiscă toate bunurile neoplatonicienilor. La vârsta de 67 de ani, conform cronologiei stabilite de Asmus și Westerink, Damascius este așadar constrâns la exil. Va fi primit, împreună cu alți neoplatonicieni, de către regele Persiei, Chosroes. În pofida primirii entuziaste de care se bucură din partea regelui, aceasta ședere forțată nu-i va mulțumi pe filozofi. Dar nu va dura mai mult de 2 ani. În urma unui Tratat de pace semnat de Chosroes cu
Damascius () [Corola-website/Science/311407_a_312736]
-
a Formelor la două principii, Unul și Diada. Xenocrates (396-314 î.Hr) va fi cel care va încerca să răspundă unor critici aristotelice, motiv pentru care poate fi considerat ca al doilea întemeietor al platonismului. Învățăturile lui Platon ajung până la neoplatonicieni mai ales în forma lăsată de el. Printre altele, Xenocrate va redefini noțiunea de Idee, pentru a evita celebra dificultate a „firului de păr” din dialogul Parmenide: Ideile sunt, în noua lui definiție, „cauze paradigmatice ale fenomenelor naturale firești” . Succesorul
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
Lucrările sale poartă titlul generic de „Compendiu al doctrinelor pitagoreice”. El accentuează și mai mult decât Porfir caracterul magic și teurgic al doctrinei salvării, încercând de asemenea să aducă completări asupra teoriei emanației. Proclus a fost cel mai sistematic dintre neoplatonicieni, supranumit „scolasticul neoplatonismului”. El a trăit în secolul al cincilea, într-o perioadă în care sediul platonicienilor funcționa din nou la Atena, în școala reînființată de către Plutarh cel Mare. Născut la Constantinopol în 410, Proclus a studiat logica aristotelică la
Neoplatonism () [Corola-website/Science/305392_a_306721]
-
1494 în Florența... Concepțiile de bază ale lui Pico della Mirandola au fost expuse în ""Oratio de dignitate hominis"". Ele reprezintă o sinteză ambițioasă a tradiției scolastico-aristoteliene cu temele noi ale umanismului. Pico della Mirandola vede această sinteză în filozofia neoplatoniciană, stabilind o ierarhie a existenței, de la corpurile neînsuflețite, urcând diverse trepte până la ființa supremă, Dumnezeu. Dumnezeu a creat pe om și l-a situat în centrul lumii, de aceea, omul nu este nici muritor, nici nemuritor, nici pământesc, nici celest
Giovanni Pico della Mirandola () [Corola-website/Science/299375_a_300704]
-
ca și un matematician.) Mai târziu, i-a uimit pe toți scriind o carte despre Luther. După care, s-a reîntors la filozofie. Există unele divergențe de păreri în legătură cu această din urmă fază. Unii pretindeau că ar fi devenit un neoplatonician. Ce-i sigur e că a publicat niște fragmente dintr-un studiu despre Plotin. Alții afirmau că „ar fi apucat-o pe calea religioasă“. Circulau zvonuri despre o „doctrină secretă“ și „o carte fundamentală“. Uneori, o relație discipol-profesor dăinuie toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
este oarecum asemănătoare criticii kantiene deoarece pentru nici unul dintre ei existența nu este predicabilă. Gaunilon este contemporan cu Anselm dar se apropie prin ideile sale mai degrabă de modernitate, decât de epoca sa și cu atât mai puțin, de sursele neoplatoniciene ale gândirii anselmiene. Interpretările ulterioare ale argumentului anselmian pornesc de la o nejustificată scoatere din context iar argumentul poate fi mai bine înțeles pornindu-se de la sursele gândirii lui Anselm. În concepția lui Alexander Baumgarten, pentru o interpretare corectă a argumentului
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
se afirmă că ar fi suficiente doar câteva aranjamente pentru ca platonicienii să fie considerați creștini - și câtă dreptate are! -, autor al unui celebru și influent Comentariu al Banchetului lui Platon î1488); în tot timpul Renașterii, Marsilio Ficino trece drept un neoplatonician emblematic a cărui influență este copleșitoare pentru Academia platoniciană din Florența - lucru cât se poate de vizibil în pictura unui Agnolo Poliziano sau a unui Botticelli, de exemplu. Or, acest Marsilio Ficino a fost epicurian în tinerețea sa... La douăzeci și patru
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
În intenție o cît mai mare apropiere de creștinismul majoritar. De aceea, nu ezită să pășească pe terenul unei contradicții În care aveau să se poticnească, ce-i drept, nu numai el, ci și cele mai mari spirite creștine și neoplatoniciene: dacă Logosul acționează prin liber arbitru, atunci este singurul răspunzător de apariția lumii inferioare, o lume ce rămîne produsul defectuos și accidental al căderii sale; dacă Însă căderea Logosului era deja prevăzută și programată de către Tatăl, atunci lumea nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
căderea dintru Început și ruptura dintru Început!”73. Încă un element se mai adaugă acestui ultim și cel mai jalnic dintre actele de creație ale Arhonților, un element ce capătă o importanță deosebită nu numai la gnostici, ci și la neoplatonicienii tîrzii: antikeimenon pneuma (spiritul rău) sau, mai corect, antimimon pneuma - „spiritul contrafăcut”. 5. Spiritul contrafăcut Desemnat În mai multe locuri din A.J. (BG, II), precum și În alte texte gnostice, drept antimimon pneuma, spiritul contrafăcut, această noțiune fundamentală a gnosticismului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Creștinii evrei erau cu siguranță mai pregătiți de a aborda o exegeză de tip gnostic decît evreii Împotmoliți În subtilitățile hermeneutice ale tradiției lor. Creștinii care nu erau de origine evreiască au continuat să dea o interpretare eronat-creatoare iudaismului, iar neoplatonicienii au continuat să fie captivați de raționamentele lor În asemenea măsură Încît să li se alăture, Într-o acțiune de de-iudaizare și de-creștinare233. 15. „Interpretarea eronată creatoare” și Vechiul Testament Cu toate nuanțele posibile, mergînd de la demonizarea lui radicală pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
BG, p. 174 Till. 77. Tardieu, p. 33 sq. 78. BG, p. 178 Till=p. 154 Tardieu. 79. Stromata II.112. 80. Stromata II.113.3-114.1. 81. Am analizat În trei cărți și În mai multe articole răspîndirea doctrinei neoplatoniciene a vehiculului astral (ochema) al sufletului. Cu Basilide ne aflăm În mod clar la Începuturile acesteia. Să reamintim faptul că la sfîrșitul anilor ’70 și la Începutul anilor ’80 originea acestei teorii a făcut obiectul unei polemici amicale Între mine
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]