188 matches
-
religie, f., în natură ei, este interogativa și polimorfa, ceea ce implică o eternă revenire asupra obiectului și condițiilor posibilității ei. Filozofie creștină = ansamblu de idei filozofice dezvoltate în Evul Mediu pe baza sintezei dintre f. veche (în special, platonismul și neoplatonismul, aristotelismul și stoicismul) și ideile creștine, considerând revelația că indispensabilă pentru rațiune, deși, formal, acestea apar că distincte; p. ext. orice f. pentru care revelația și adevărurile teologiei creștine sunt inatacabile (filozofia lui Kierkegaard, existențialismul creștin, filozofia lui Nae Ionescu
DESPRE CEREMONIILE SI TENDINTELE UMANISTE ALE ASUR – INTRE REALITATE, CONTESTARE SI CONTRAFACERE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Despre_ceremoniile_si_tendinte_stelian_gombos_1390466785.html [Corola-blog/BlogPost/361588_a_362917]
-
în cele din urmă, ceea ce înseamnă mai înainte de convertire, Augustin se dedică filosofiei, trecând de la maniheism la scepticism (lui îi revine celebra formulare „Dubito ergo cogito” - Mă îndoiesc, deci gândesc, care l-a influențat hotărâtor pe Descartes) și apoi la neoplatonism, școala contemporană cu el. Firește că în aceste condiții propice enciclopedismului și necontenitei desăvârșiri spirituale, tânărul Augustin asimilează în primul rând platonismul și stoicismul din îmbelșugata filosofie antică greacă și, totodată, demonstrează că și-a însușit la perfecție logica aristotelică
DIN DIALECTICA SAU ÎNCEPUTUL DISCURSULUI SEMIOTIC AL LUI AUGUSTIN DE HIPONA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/george_petrovai_1493622353.html [Corola-blog/BlogPost/344424_a_345753]
-
îndeosebi pe cercetătorii moderni, anume aceea „de a studia semnele în sine, pentru ele însele”. Cu convingerea nestrămutată că „doctrina conținută și vehiculată de semne este mult mai însemnată decât semnele în sine” (De magistro, IX), totodată puternic influențat de neoplatonism, este întru totul firesc ca în De civitate Dei adevărul să-i apară ca o iluminare divină, iar cunoașterea, acest ultim temei al ființei, să fie condiționată de Dumnezeu. Această concepție, dezvoltată ulterior de Thomas d’Aquino până la ultimele ei
DIN DIALECTICA SAU ÎNCEPUTUL DISCURSULUI SEMIOTIC AL LUI AUGUSTIN DE HIPONA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 by http://confluente.ro/george_petrovai_1493622353.html [Corola-blog/BlogPost/344424_a_345753]
-
cere de regulă creștinilor în fața lui Iisus Hristos este credința în dumnezeirea Sa, în misiunea Sa, adică trăirea în Iisus Hristos. Părinții Bisericii Ortodoxe n-au ezitat să exprime taina lui Iisus Hristos cu noțiuni filosofice (de exemplu cele ale neoplatonismului), dar valoarea acestora rămâne extrem de limitată. În plus, întrebuințarea lipsită de moderație a acestor noțiuni conducea la erezie. Eroarea principală, estimează Sfântul Grigorie din Nazianz, a fost aceea de a construi speculații înalte pe baza câtorva termeni. Într-adevar, Sfânta
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Despre_desavarsire_in_viziunea_parintelui_dumitru_staniloae_partea_i_.html [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
trăiește aventura, pe timp de furtună, pe un râu cu podul plutitor, amintind de trecerea Styx-ului, dar și de Caron, la acela de individ, prin coagularea „sacral-filosofică” a sfâroitului când „destinul este implacabil”. Toate aceste elemente stau sub forma neoplatonismului, al triumfului retoricii, prin consolidarea eclesiocratică, formă de exploatare a dramatismului social prin textul ce reînvie „scene de încleștare, de mare dramatism, încât Eschil și Shakespeare sunt pe aproape, ca și Marin Sorescu”. (M. Barbu). Dacă, uneori, găsim reminiscențe ale
DUMITRU VELEA-PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Dumitru_velea_podul_umblator_al_florin_tene_1327137915.html [Corola-blog/BlogPost/366593_a_367922]
-
opinii despre primele principii, la fel de proaspete și suculente ca în urmă cu peste două milenii. Gânditorii de mai târziu și-au însușit aceste concepții, astfel că - ne spune P.P. Negulescu în tratatul Problema ontologică - Plotin (204-270 e.n.), principalul reprezentant al neoplatonismului, „admitea, cu stoicii, un Suflet al lumii, necesar ca s-o pună în mișcare; admitea, cu Aristotel, o Inteligență cosmică, necesară ca să gândească mulțimea nenumărată a lucrurilor ce o alcătuiesc și să dea fiecăruia ceea ce trebuie ca să poată exista; admitea
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE PRIMELE PRINCIPII DIN FILOSOFIA ANTICĂ GREACĂ ŞI TAOISM (DAOISM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 by http://confluente.ro/george_petrovai_1490693083.html [Corola-blog/BlogPost/381045_a_382374]
-
păstrează o anumită relație cu Totul, Unul nu mai poate să fie transcendent! Deoarece însuși Plotin gândea principiul prim Unul ca totul și anterior totului, Damascius s-a oprit la principiul „Unul-tot anterior totului”. Însă nu rămâne aici, ci împinge neoplatonismul mai departe pe următoarele direcții: 1) Demonstrează că a gândi transcendența principiului față de Tot, înseamnă să concepem transcendența ca pe un lucru situat în afara Totului, fapt care contrazice însuși sensul Totului. Dar și să gândim principiul într-un anume fel
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE PRIMELE PRINCIPII DIN FILOSOFIA ANTICĂ GREACĂ ŞI TAOISM (DAOISM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 by http://confluente.ro/george_petrovai_1490693083.html [Corola-blog/BlogPost/381045_a_382374]
-
trăiește aventura, pe timp de furtună, pe un râu cu podul plutitor, amintind de trecerea Styx-ului, dar și de Caron, la acela de individ, prin coagularea „sacral-filosofică” a sfâroitului când „destinul este implacabil”. Toate aceste elemente stau sub forma neoplatonismului, al triumfului retoricii, prin consolidarea eclesiocratică, formă de exploatare a dramatismului social prin textul ce reînvie „scene de încleștare, de mare dramatism, încât Eschil și Shakespeare sunt pe aproape, ca și Marin Sorescu”. (M. Barbu). Dacă, uneori, găsim reminiscențe ale
DUMITRU VELEA, PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Dumitru_velea_podul_umblator.html [Corola-blog/BlogPost/351036_a_352365]
-
azi.” (Notes and Queries) • Despre filosofia prima, al-Kindī, colecția „Bibliotecă medievală”, ediție bilingva Editarea și traducerea originalului arab și note explicative de George Grigore • Studiu introductiv de Lăură Sitaru O interpretare a fizicii și metafizicii peripatetice din perspectiva proprie a neoplatonismului arab, cu influențe notabile ale apocrifului Teologia lui Aristotel. • Lansare: miercuri, 24 mai, ora 16.00, cu Grețe Tartler, Lăură Sitaru, George Grigore și Alexander Baumgarten. • Umor și satiră în literatura arabă clasică. al-Ğăḥiẓ, al-Hamaḏănī, al-Ḥarīrī. Antologiede Grețe Tartler „Volumul
Bookfest anunță o ediție spectaculoasă by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105486_a_106778]
-
început, nu fac decât să repete tragedia Fericitului Augustin și anume: devin creștini (atenție, moralismul nu înseamnă Creștinism ci doar morala în Iisus Hristos Domnul constituie Creștinismul) ca și el, care însă nu a încetat să poarte în interiorul lui simptomele Neoplatonismului și Maniheismului, fără să se fi eliberat de legăturile lor cu înțelesurile cele slabe ale lumii (Col. 2, 8 - 20). Și evident este faptul că transformările explozive de-a lungul timpului, fie și superficiale, provoacă impresii, cum a fost cea
DESPRE PARTICIPAREA TINERILOR CRESTINI IN U.E.... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 by http://confluente.ro/Despre_participarea_tinerilor_crestini_in_u_e_.html [Corola-blog/BlogPost/371248_a_372577]
-
mijloc de luptă împotriva diavolului este rugăciunea, adică un efort specific uman, care atrage după el iertarea. Pelagianismul, de asemenea minimaliza rolul harului și exalta eficacitatea decisivă a efortului uman în practicarea virtuților (condamnați la Efes în 431). Mesalianismul și neoplatonismul formează cele două ispite extreme și opuse ale tradiției spirituale a Răsăritului creștin potrivit lui Meyendorff (ibid., p.32). Diadoh al Foticeei este important pentru noi datorită modului în care tradițiile aparent divergente ale evagrianismului și mesalianismului (Omiliilor Macariene) converg în
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
Despre fiind și esență], ediție bilingvă, Traducere, introducere și comentarii de Eugen Muntean, Editura Polirom, Iași 1998, p. 124, n. 72.) Relația istorică a realiștilor scolastici cu gândirea lui Platon nu este directă, ci mediată pe de o parte de neoplatonismul augustinian și, pe de altă parte, de una din școlile de gândire arabo-iudee, al cărei reprezentant foarte cunoscut era Avicebron. A se vedea și William Ockham, Despre universalii, ediție bilingvă, Traducere din latină de Alexander Baumgarten, comentarii, note și studiu
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 by http://confluente.ro/Despre_impartasirea_continua_ca_hrana_duhovniceasca_a_crestinului.html [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
NEOPLATONICIENII : PORPHIRIOS ȘI BOETHIUS Porphirios [ 232-304 ] a fost filosof grec neoplatonician, succesor al lui Plotin, exeget și continuator al operei acestuia, pe care o continuă prin teoria să asupra ,,existentului și incorporalului ”. În lucrarea „Introducere la categoriile lui Aristotel- Isagoge ”, neoplatonismul se îmbină cu elemente ale logicii lui Aristotel; această lucrare a fost cea mai citită opera în Evul Mediu occidental, ea aflându-se la originea celebrei ,,dispute a universaliilor”, de fapt problema scolasticii, a întâietății nominalismului sau realismului. De la pasajul
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Contributia_gandirii_medievale_la_dezvoltarea_logicii.html [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
persan, medic și cercetător al naturii, a dezvoltat în mod creator unele din elementele viabile ale gândirii lui Aristotel. Supranumit ,,prințul -ra'is'', ,,al treilea Aristotel'', a scris enorm în arabă și persana . El integrează , completează opera lui Aristotel cu neoplatonismul. Recunoaște trei moduri de existență pentru universalii: ante multiplicitatem,principiul divin, în multiplicitate, realitatea naturală, post multiplicitatem, universalul degajat de gandire printr-un act de abstracție. Averroes [1126-1198 ] a fost medic, jurist , om de știință și filosof arab, a scris
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Contributia_gandirii_medievale_la_dezvoltarea_logicii.html [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
realității conceptelor. Universalul are la Toma , ca și la arabi, o triplă existența: ante rem, in rem și post rem,ceea ce înseamnă ; universalul are o existență în intelectul divin, o existență materială și una doar în actul gândirii. Influențat de neoplatonism, Toma concepe intelectul uman că o imagine imperfecta a intelectului divin.,, Principiul individuației'' este materia cuantificata,[...] o mărime discretă, limitată în timp și spațiu. 8. CONCLUZII Logică Stagiritului , faimosul ,, Organon'', preluată și dezvoltată de filosofii medievali, ai scolasticii, a reprezentat
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 by http://confluente.ro/Contributia_gandirii_medievale_la_dezvoltarea_logicii.html [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
trăiește aventura, pe timp de furtună, pe un râu cu podul plutitor, amintind de trecerea Styx-ului, dar și de Caron, la acela de individ, prin coagularea „sacral-filosofică” a sfâroitului când „destinul este implacabil”. Toate aceste elemente stau sub forma neoplatonismului, al triumfului retoricii, prin consolidarea eclesiocratică, formă de exploatare a dramatismului social prin textul ce reînvie „scene de încleștare, de mare dramatism, încât Eschil și Shakespeare sunt pe aproape, ca și Marin Sorescu”. (M. Barbu). Dacă, uneori, găsim reminiscențe ale
PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Dumitru_vele_podul_umblator.html [Corola-blog/BlogPost/356689_a_358018]
-
la început, nu fac decât să repete tragedia Fericitului Augustin și anume: devin creștini (atenție, moralismul nu înseamnă Creștinism ci doar morala în Hristos Domnul constituie Creștinismul) ca și el, care însă nu a încetat să poarte în interiorul lui simptomele Neoplatonismului și Maniheismului, fără să se fi eliberat de legăturile lor cu înțelesurile cele slabe ale lumii (Col. 2, 8 - 20). Și evident este faptul că transformările explozive de-a lungul timpului, fie și superficiale, provoacă impresii, cum a fost cea
DESPRE FOLOSUL, PARTICIPAREA ŞI IMPACTUL TINERILOR CREŞTINI ROMÂNI ORTODOCŞI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 din 20 ianuarie 2011 by http://confluente.ro/Despre_folosul_participarea_si_impactul_tinerilor_crestini_romani_ortodocsi_in_uniunea_europeana.html [Corola-blog/BlogPost/344964_a_346293]
-
eroul său, Meursault. În următorii ani, preocuparea sa principală devin studiile. Absolvă cursurile școlii comunale, după care urmează, ca bursier, cursurile liceului din Alger; a urmat și studii universitare. Face studii de filozofie, luîndu-și licența cu teza "Metafizica creștină și neoplatonismul", care are ca obiect raportul dintre elenism și creștinism la Plotin și Sfântul Augustin. Din aceeași perioadă datează și afirmația: "Mă simțeam un grec trăind într-o lume creștină". Camus trăiește intens extremele existențiale: se dedică pasiunii sportive, devine chiar
Albert Camus () [Corola-website/Science/297986_a_299315]
-
(Greacă: Πλωτίνος, n. cca. 205 - d. 270) a fost filosof grec, considerat părintele curentului filosofic cunoscut drept neoplatonism. Născut în Egipt, la Lykopolis, studiază filosofia la Alexandria, avându-l drept maestru pe Ammonios Saccas, un filosof platonician care nu a scris nimic, întocmai ca și Socrate. După ce a asistat la o prelegere a lui Ammonios, puternic impresionat, Plotin
Plotin () [Corola-website/Science/298974_a_300303]
-
care au ca temă Sufletul, a cincea pe cele care au ca temă Intelectul, iar a șasea Enneadă pe cele care se referă în mod precumpănitor la Unul. Nu lipsite de interes sunt și teoriile estetice plotiniene. Alunecând spre ocultism, neoplatonismul a exercitat o puternică influență asupra creștinismului fiind revalorificat, în secolul XV, prin intermediul culturii arabe și reabilitat, în Renaștere, odată cu interesul renascent pentru Platon. În secolele următoare, interesul filozofic pentru Porfir cunoaște un nou declin. La începutul secolului XIX, Plotin
Plotin () [Corola-website/Science/298974_a_300303]
-
cărui părere - făcând referire la maniera în care textele eline i-au parvenit lui Suhrawardi este aceea că filosoful a cunoscut doar ,câteva oase, din marele dinozaur care se numea platonismul pitagorizantʼʼ. Pe de altă parte, Grete Tartler îl atașează neoplatonismului avicenian. Percepția sinelui joacă un rol crucial în trecerea care marchează etapa finală a inițierii, și accederea la o nouă etapă spirituală. Această renaștere spirituală presupune o conștientizare și o infiltrare în identitatea noului eu, consolidat printr-o serie de
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
spus și că doctrinele gnostice se dezvoltă în același context cu platonismul mediu, apelând la surse compatibile și rivalizând adesea. Gânditorii la care creștinii se raportau cu apelativul „eretici” puteau include la fel de bine platonicieni (în sensul platonismului mediu și chiar neoplatonismului) sau gnostici, fără ca cele două curente să se confunde. Miezul filosofiilor neoplatonice stătea pe doctrina emanației (indiferent de particularitățile acesteia, de la Plotin la Proclus, de pildă), în vreme ce gnosticii trebuie reperați prin cosmologia lor dualistă. Cu toate acestea, sistemele gnostice conțin
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
mult interes fenomenului mistic în islam, pentru că au găsit una dintre cele mai pregnante expresii ale experienței întâlnirii și comunicării directe între credincios și divinitate, comunicare ce constituie esența misticismului de pretutindeni. Treptat, cercetătorii europeni au formulat ipoteze privind influenta neoplatonismului grecesc asupra formării doctrine mistice în islam, privind influențe despre zoroastrism, hinduism, budism, monahismul creștin, etc. Din perspectiva musulmanilor, obsesia unor origini străine ale misticismului islamic trădează o concepție schematic a islamului ca religie simplă, menită să impună prin forță
Mistica islamică () [Corola-website/Science/330048_a_331377]
-
din punctul de vedere al specialiștilor, este aceea că motivul cel mai probabil al evoluției acestor organizații a fost apariția unor mișcări sectare cu o filosofie revoluționară de egalitarism social, bazate pe un sincretism cu elemente preislamice, în special din Neoplatonism, Maniheism și Mazdeism. Aceste organizații secrete s-au ridicat împotriva islamului sunit al castei dominante care reprezenta statul, sunismul fiind la vremea respectivă marca distinctivă a aristocrației arabe cuceritoare, de vreme ce masele erau orientate către o formă de islam șiit popular
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
din punctul de vedere suprasenzorial al formei, elevul său a preferat să înceapă de la faptele provenite din experiență. Cu excepția acestor trei mari filosofi greci, alte mari școli filosofice grecești cu alți fondatori au fost în antichitate stoicismul, epicurianismul, scepticismul și neoplatonismul. În perioada modernă, (în , „iluminarea”) a fost expresia greacă a iluminismului și a ideilor sale filosofice și politice. Reprezentanți notabili au fost , și . Literatura greacă poate fi împărțită în trei mari categorii corespunzând a trei mari perioade: antică, bizantină și
Grecia () [Corola-website/Science/296848_a_298177]