185 matches
-
creat prin dezbinare și prin cultivarea antiiudaismului o "imunodeficiență" față de acest frate-inamic. Ca și creștinismul, o mare parte a Islamului oficial promovează ca principiu de bază în relația om-divinitate, om-om, iubirea. Școala de poezie mistică de la Bagdad, influențată de neoplatonismul sufist, a fost în secolul al X-lea adevărata inițiatoare a liricii erotice mistice. Recunoaștem motivele familiare: a muri din dragoste, persoana iubită este îngerul din cel ce iubește, a iubi înseamnă a fi mai aproape de Alah, " Eu sunt tu
Imamul ascuns by Viorica S. Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15380_a_16705]
-
o dată are loc numai luarea deciziei, dar ea vine la capătul unei convertiri surde și treptate, care, în cazul lui Augustin, a îmbrăcat forma unei suferințe durînd cîteva luni. O nemulțumire crescîndă față de propria viață și o insatisfacție dureroasă față neoplatonismul epocii au fost fermenții din a căror dospire a izbucnit pocăința lui Augustin. Drumul Damascului nu există decît pentru cei al căror "teren premorbid" a fost pregătit cu multă vreme înainte, cu observația că, în acest caz, terenul premorbid nu
Convertirea lui Augustin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10374_a_11699]
-
fie direct prin personalități non-grecești, prețuitoare ale valorilor clasicismului elin. Mai puțin cunoscută tuturor cititorilor rămâne lupta de peste două milenii între două filosofii - cea a lui Aristotel și cea a lui Platon - în forme "actualizate" mai apoi în neoaristotelism și neoplatonism; două filosofii care au stat la originea bifurcării creștinismului între Apus și Răsărit, a luptei intra-ortodoxe în intervalul dintre secolele XV-XIX. Predominaseră și se asimilaseră în creștinism categoriile filosofice aristotelice în tot Evul Mediu, mai ales după eforturile lui
Între turciți și iezuiți by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11755_a_13080]
-
otomani (după căderea Constantinopolului la 1453), mai ales în Despotatul Moreea (denumire politică pentru aria geografică Peloponez) și în Trapezunt. Îndeosebi școala grecească de la Mistras (Moreea) devenise celebră prin corifeii ei (Gemisthos Plethon, în special) ce propagaseră sinteza ortodoxiei cu... neoplatonismul; simbioză mai fericită în vederea înlăturării adverității ce o impuseseră neoaristotelismul nu doar între ortodoxi și catolici, ci și înăuntrul ortodoxiei. (Apăruseră deja discriminări între "ortodoxii roméi" și ortodoxii păgâni). Plethon însuși participase la Conciliul de la Florența, în urma căruia se stabiliseră
Între turciți și iezuiți by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11755_a_13080]
-
cea mai frumoasă floare, aceea a umanismului creștin.62 Spre deosebire de ceea ce s-a petrecut în mediile intelectuale ale limbii grecești, în Orient, în care au existat adesea apărători hotărâți ai păgânismului până spre sfârșitul secolului al VI-lea, îndeosebi prin neoplatonism, pe plan intelectual în Occident nu s-a produs în mod substanțial nici o rezistență la creștinism; în spațiul latin se produce o epuizare a forțelor intelectuale ale păgânismului 63. Literații păgâni nu s-au mărginit decât să citească, să copieze
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Grete Tartler Fie datorită lui Herodot, care a răspândit ideea că Egiptul e locul de naștere al religiei în general, fie datorită hermetismului (Hermes, varianta greacă pentru zeul egiptean Toth), a lui Pitagora și a neoplatonismului, apoi a renascentiștilor, care vedeau în Egipt izvorul înțelepciunii mistice, apoi a invaziei imagistice din secolul al 18-lea (sfinxul, obeliscul, ochiul în piramidă etc.), sau a romantismului, europenii s-au lăsat aproape fără întrerupere fascinați de Egipt, căutând pe
O noapte în Marea Piramidă by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2567_a_3892]
-
în cursuri, cât și în publicistică. Un alt exemplu comun la cei doi autori este acela privitor la numărul 3 de la începutul prelegerii a XIX-a, Semnificația metafizică a incarnației. Nae Ionescu se referă la Pitagora. Underhill la Pitagora, platonism, neoplatonism și hinduism. Acesta din urmă e citat cu cele trei „fețe“ ale „trinității absolute“: „Brahma creatorul, Șiva distrugătorul și Krișna reparatorul“. Ne oprim asupra acestui exemplu pentru că el este o bună pildă de împrumut din surse de mâna a doua
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
autorul ne lămurește că ea „vizează conștiința transcendentală, luată în considerare, pe căi învecinate, și de către E. Husserl sau de către Maestrul Eckhart. În această privință (ni se spune mai departe), Ovidiu este întruparea dinamică a unui concept, proiectată în lumina neoplatonismului augustinian” (p. 94). Fără să lămurească oricât de puțin aceste cel puțin îndrăznețe paralele, autorul vorbește pe aceeași pagină despre „iluminările succesive” ale conștiinței personajului principal din romanul analizat, ca „având rolul reducerii eidetice” (corect ar fi fost reducției eidetice
Scriitorul care își confunda cititorii cu o pălărie by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4856_a_6181]
-
I, 1), tratatul tradus în latină de prietenul lui Pico, Marsilio Ficino. De fapt, prima mâna este Plinius, cu a lui Naturalis historia (30, 1, 9), tipărită întâia oară tot în 1469, la Veneția, dar Iamblichos aducea cu el faima neoplatonismului esoteric, considerat în epocăv ghidul împăcării epocale dintre Platon și Aristotel în numele aceleiași universale filosofii de dinainte de filosofie. Anul 1469 este și anul în care apare la Romă celebra Apologie sau Despre magie a lui Apuleius, cartea care a fundamentat
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
trăiește aventura, pe timp de furtună, pe un râu cu podul plutitor, amintind de trecerea Styx-ului, dar și de Caron, la acela de individ, prin coagularea „sacral-filosofică” a sfâroitului când „destinul este implacabil”. Toate aceste elemente stau sub forma neoplatonismului, al triumfului retoricii, prin consolidarea eclesiocratică, formă de exploatare a dramatismului social prin textul ce reînvie „scene de încleștare, de mare dramatism, încât Eschil și Shakespeare sunt pe aproape, ca și Marin Sorescu”. (M. Barbu). Dacă, uneori, găsim reminiscențe ale
DUMITRU VELEA-PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366593_a_367922]
-
religie, f., în natură ei, este interogativa și polimorfa, ceea ce implică o eternă revenire asupra obiectului și condițiilor posibilității ei. Filozofie creștină = ansamblu de idei filozofice dezvoltate în Evul Mediu pe baza sintezei dintre f. veche (în special, platonismul și neoplatonismul, aristotelismul și stoicismul) și ideile creștine, considerând revelația că indispensabilă pentru rațiune, deși, formal, acestea apar că distincte; p. ext. orice f. pentru care revelația și adevărurile teologiei creștine sunt inatacabile (filozofia lui Kierkegaard, existențialismul creștin, filozofia lui Nae Ionescu
DESPRE CEREMONIILE SI TENDINTELE UMANISTE ALE ASUR – INTRE REALITATE, CONTESTARE SI CONTRAFACERE ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361588_a_362917]
-
mijloc de luptă împotriva diavolului este rugăciunea, adică un efort specific uman, care atrage după el iertarea. Pelagianismul, de asemenea minimaliza rolul harului și exalta eficacitatea decisivă a efortului uman în practicarea virtuților (condamnați la Efes în 431). Mesalianismul și neoplatonismul formează cele două ispite extreme și opuse ale tradiției spirituale a Răsăritului creștin potrivit lui Meyendorff (ibid., p.32). Diadoh al Foticeei este important pentru noi datorită modului în care tradițiile aparent divergente ale evagrianismului și mesalianismului (Omiliilor Macariene) converg în
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
Despre fiind și esență], ediție bilingvă, Traducere, introducere și comentarii de Eugen Muntean, Editura Polirom, Iași 1998, p. 124, n. 72.) Relația istorică a realiștilor scolastici cu gândirea lui Platon nu este directă, ci mediată pe de o parte de neoplatonismul augustinian și, pe de altă parte, de una din școlile de gândire arabo-iudee, al cărei reprezentant foarte cunoscut era Avicebron. A se vedea și William Ockham, Despre universalii, ediție bilingvă, Traducere din latină de Alexander Baumgarten, comentarii, note și studiu
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
trăiește aventura, pe timp de furtună, pe un râu cu podul plutitor, amintind de trecerea Styx-ului, dar și de Caron, la acela de individ, prin coagularea „sacral-filosofică” a sfâroitului când „destinul este implacabil”. Toate aceste elemente stau sub forma neoplatonismului, al triumfului retoricii, prin consolidarea eclesiocratică, formă de exploatare a dramatismului social prin textul ce reînvie „scene de încleștare, de mare dramatism, încât Eschil și Shakespeare sunt pe aproape, ca și Marin Sorescu”. (M. Barbu). Dacă, uneori, găsim reminiscențe ale
DUMITRU VELEA, PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351036_a_352365]
-
cere de regulă creștinilor în fața lui Iisus Hristos este credința în dumnezeirea Sa, în misiunea Sa, adică trăirea în Iisus Hristos. Părinții Bisericii Ortodoxe n-au ezitat să exprime taina lui Iisus Hristos cu noțiuni filosofice (de exemplu cele ale neoplatonismului), dar valoarea acestora rămâne extrem de limitată. În plus, întrebuințarea lipsită de moderație a acestor noțiuni conducea la erezie. Eroarea principală, estimează Sfântul Grigorie din Nazianz, a fost aceea de a construi speculații înalte pe baza câtorva termeni. Într-adevar, Sfânta
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355878_a_357207]
-
trăiește aventura, pe timp de furtună, pe un râu cu podul plutitor, amintind de trecerea Styx-ului, dar și de Caron, la acela de individ, prin coagularea „sacral-filosofică” a sfâroitului când „destinul este implacabil”. Toate aceste elemente stau sub forma neoplatonismului, al triumfului retoricii, prin consolidarea eclesiocratică, formă de exploatare a dramatismului social prin textul ce reînvie „scene de încleștare, de mare dramatism, încât Eschil și Shakespeare sunt pe aproape, ca și Marin Sorescu”. (M. Barbu). Dacă, uneori, găsim reminiscențe ale
PODUL UMBLĂTOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356689_a_358018]
-
NEOPLATONICIENII : PORPHIRIOS ȘI BOETHIUS Porphirios [ 232-304 ] a fost filosof grec neoplatonician, succesor al lui Plotin, exeget și continuator al operei acestuia, pe care o continuă prin teoria să asupra ,,existentului și incorporalului ”. În lucrarea „Introducere la categoriile lui Aristotel- Isagoge ”, neoplatonismul se îmbină cu elemente ale logicii lui Aristotel; această lucrare a fost cea mai citită opera în Evul Mediu occidental, ea aflându-se la originea celebrei ,,dispute a universaliilor”, de fapt problema scolasticii, a întâietății nominalismului sau realismului. De la pasajul
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
persan, medic și cercetător al naturii, a dezvoltat în mod creator unele din elementele viabile ale gândirii lui Aristotel. Supranumit ,,prințul -ra'is'', ,,al treilea Aristotel'', a scris enorm în arabă și persana . El integrează , completează opera lui Aristotel cu neoplatonismul. Recunoaște trei moduri de existență pentru universalii: ante multiplicitatem,principiul divin, în multiplicitate, realitatea naturală, post multiplicitatem, universalul degajat de gandire printr-un act de abstracție. Averroes [1126-1198 ] a fost medic, jurist , om de știință și filosof arab, a scris
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
realității conceptelor. Universalul are la Toma , ca și la arabi, o triplă existența: ante rem, in rem și post rem,ceea ce înseamnă ; universalul are o existență în intelectul divin, o existență materială și una doar în actul gândirii. Influențat de neoplatonism, Toma concepe intelectul uman că o imagine imperfecta a intelectului divin.,, Principiul individuației'' este materia cuantificata,[...] o mărime discretă, limitată în timp și spațiu. 8. CONCLUZII Logică Stagiritului , faimosul ,, Organon'', preluată și dezvoltată de filosofii medievali, ai scolasticii, a reprezentat
CONTRIBUŢIA GÂNDIRII MEDIEVALE LA DEZVOLTAREA LOGICII de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360693_a_362022]
-
în cele din urmă, ceea ce înseamnă mai înainte de convertire, Augustin se dedică filosofiei, trecând de la maniheism la scepticism (lui îi revine celebra formulare „Dubito ergo cogito” - Mă îndoiesc, deci gândesc, care l-a influențat hotărâtor pe Descartes) și apoi la neoplatonism, școala contemporană cu el. Firește că în aceste condiții propice enciclopedismului și necontenitei desăvârșiri spirituale, tânărul Augustin asimilează în primul rând platonismul și stoicismul din îmbelșugata filosofie antică greacă și, totodată, demonstrează că și-a însușit la perfecție logica aristotelică
DIN DIALECTICA SAU ÎNCEPUTUL DISCURSULUI SEMIOTIC AL LUI AUGUSTIN DE HIPONA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344424_a_345753]
-
îndeosebi pe cercetătorii moderni, anume aceea „de a studia semnele în sine, pentru ele însele”. Cu convingerea nestrămutată că „doctrina conținută și vehiculată de semne este mult mai însemnată decât semnele în sine” (De magistro, IX), totodată puternic influențat de neoplatonism, este întru totul firesc ca în De civitate Dei adevărul să-i apară ca o iluminare divină, iar cunoașterea, acest ultim temei al ființei, să fie condiționată de Dumnezeu. Această concepție, dezvoltată ulterior de Thomas d’Aquino până la ultimele ei
DIN DIALECTICA SAU ÎNCEPUTUL DISCURSULUI SEMIOTIC AL LUI AUGUSTIN DE HIPONA de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344424_a_345753]
-
opinii despre primele principii, la fel de proaspete și suculente ca în urmă cu peste două milenii. Gânditorii de mai târziu și-au însușit aceste concepții, astfel că - ne spune P.P. Negulescu în tratatul Problema ontologică - Plotin (204-270 e.n.), principalul reprezentant al neoplatonismului, „admitea, cu stoicii, un Suflet al lumii, necesar ca s-o pună în mișcare; admitea, cu Aristotel, o Inteligență cosmică, necesară ca să gândească mulțimea nenumărată a lucrurilor ce o alcătuiesc și să dea fiecăruia ceea ce trebuie ca să poată exista; admitea
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE PRIMELE PRINCIPII DIN FILOSOFIA ANTICĂ GREACĂ ŞI TAOISM (DAOISM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381045_a_382374]
-
păstrează o anumită relație cu Totul, Unul nu mai poate să fie transcendent! Deoarece însuși Plotin gândea principiul prim Unul ca totul și anterior totului, Damascius s-a oprit la principiul „Unul-tot anterior totului”. Însă nu rămâne aici, ci împinge neoplatonismul mai departe pe următoarele direcții: 1) Demonstrează că a gândi transcendența principiului față de Tot, înseamnă să concepem transcendența ca pe un lucru situat în afara Totului, fapt care contrazice însuși sensul Totului. Dar și să gândim principiul într-un anume fel
ASEMĂNĂRI ŞI DEOSEBIRI ÎNTRE PRIMELE PRINCIPII DIN FILOSOFIA ANTICĂ GREACĂ ŞI TAOISM (DAOISM) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381045_a_382374]
-
început, nu fac decât să repete tragedia Fericitului Augustin și anume: devin creștini (atenție, moralismul nu înseamnă Creștinism ci doar morala în Iisus Hristos Domnul constituie Creștinismul) ca și el, care însă nu a încetat să poarte în interiorul lui simptomele Neoplatonismului și Maniheismului, fără să se fi eliberat de legăturile lor cu înțelesurile cele slabe ale lumii (Col. 2, 8 - 20). Și evident este faptul că transformările explozive de-a lungul timpului, fie și superficiale, provoacă impresii, cum a fost cea
DESPRE PARTICIPAREA TINERILOR CRESTINI IN U.E.... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371248_a_372577]
-
la început, nu fac decât să repete tragedia Fericitului Augustin și anume: devin creștini (atenție, moralismul nu înseamnă Creștinism ci doar morala în Hristos Domnul constituie Creștinismul) ca și el, care însă nu a încetat să poarte în interiorul lui simptomele Neoplatonismului și Maniheismului, fără să se fi eliberat de legăturile lor cu înțelesurile cele slabe ale lumii (Col. 2, 8 - 20). Și evident este faptul că transformările explozive de-a lungul timpului, fie și superficiale, provoacă impresii, cum a fost cea
DESPRE FOLOSUL, PARTICIPAREA ŞI IMPACTUL TINERILOR CREŞTINI ROMÂNI ORTODOCŞI ÎN UNIUNEA EUROPEANĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 20 din 20 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344964_a_346293]