27 matches
-
sociologic, considerând că dezvoltarea cunoașterii umane parcurge trei faze: teologică, metafizică și pozitivă. Faza pozitivă ar fi reprezentată tocmai de sociologie. Pozitivismul a fost dezvoltat de cercetări ulterioare. Sub influența pozitivismului logic al gânditorilor Cercului de la Viena a apărut astfel neopozitivismul, conform căruia fundamentul cunoașterii viabile este experiența, opunându-se filozofiei speculative asupra societății. Acest curent de gândire s-a numit și fenomenalism. Practica metodologică obiectivistă pune accentul pe defilozofarea discursului sociologic, generalizările empirice ce pot avea valoare de lege, formulările
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
ceea ce gândește omul. Existența lui e corelată cu schimbările sociale, cât și cu însăși gândirea. M. Heidegger a criticat știința și filosofia clasică pentru „uitarea existenței". El cerea cultivarea la oameni, a calităților spiritual-emoționale pentru a le păstra ,în prezență". Neopozitivismul, la rândul lui, a declarat despre cotitura lingvistică din prima treime a sec. XX, despre semiotizarea realității, ce a urmat după aceasta. Postmoderniștii, în continuare, cereau înlocuirea existenței obiectuale prin limbă, text, cunoștințe, vorbeau și despre necesitatea de a lua
Postmodernism () [Corola-website/Science/297646_a_298975]
-
fundament științific. Din aceste confruntări cu temele cel mai mult dezbătute în acel timp se cristalizează preocupările care vor forma centrul activității sale ulterioare, anume metodologia critică a științei. Devine un susținător consecvent al raționalismului critic și adversar hotărât al neopozitivismului cunoscut si ca empirism logic dominant în mișcarea filozofică cunoscută sub numele de "Wiener Kreis" (Cercul vienez), ai cărui principali reprezentanti erau Moritz Schlick si Rudolph Carnap. În 1937, sub amenințarea infiltrării nazismului care avea să ducă la anexarea ("Anschluß
Karl Popper () [Corola-website/Science/298227_a_299556]
-
a răspândit după cel de-Al doilea război mondial mai ales în Anglia și în Statele Unite ale Americii sub diferite nume ca "Analiză lingvistică", "Empirism logic", "Pozitivism logic", "Neorealism", care desenează particularitățile diverselor școli. Filosofia analitică reprezintă o dezvoltare a neopozitivismului și își propune ca sarcină centrală cercetarea expresiilor naturale și a vorbirii comune, în perspectiva folosirii conceptelor filosofice pe baza unei metodologii științifice, refuzând orice formă de speculație metafizică. Diversele curente se deosebesc în ceea ce privește alegerea procedeelor analitice. Astfel unele direcții
Filosofie analitică () [Corola-website/Science/302204_a_303533]
-
doi ani, ca bursier al Instituto de Alta Cultura (Institutul de Înaltă Cultură) pentru a studia cu filozofii Moritz Schlick, Karl Bühler și Othmar Spann, participând la seminariile Cercul de la Viena. Cu această ocazie a scris o lucrare critică despre neopozitivism, intitulată " Situaçăo Valorativa do Positivismo" ( Situația estimatorie a pozitivismului), pe care a prezentat-o ca raport final al bursei de studii la IAC. În semestrul de iarnă din 1936 a plecat la Berlin pentru un prim contact cu Nicolai Hartmann
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
scrisori ale lui pot fi citite online: Latura filozofică a operei sale are o incidență specială în filozofia germană a sec. XX. Inițial, cercetarea sa se apleacă asupra inconvenienței aplicării metodelor matematice și a științelor naturale pentru studierea omului (critica neopozitivismului de la Viena). Se interesează apoi de ontofenomenologia lui Nicolai Hartmann, pe care îl alege ca îndrumător al cercetării sale în Berlin, și de caracterizarea realului, nu ca unitate, ci ca multiplicitate. Tot sub influența lui Hartmann aderă cu hotărâre la
Delfim Santos () [Corola-website/Science/320768_a_322097]
-
descoperirile pozitive" (în sensul științelor naturii). O cercetare poate să aducă o descoperire pozitivă, dacă definește în prealabil (înainte de rezultatul obținut în urma experimentului) condițiile în care are loc cercetarea, prin urmare și cele necesare unei dovezi reușite. Vezi: Empiriocriticism Vezi: Neopozitivism (Rudolf Carnap, Cercul vienez) Probabil poziția cea mai populară în rândul savanților este cea a raționalismului critic. Ca mod de a distinge știința de pseudoștiință (de ex. astronomie de astrologie), falsificaționismul a fost discutat formal pentru prima dată de Karl
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
viteza Mach”). Este considerat precursorul lui Einstein în critica principiilor mecanicii clasice. Mach considera că lumea fizică este constituită din complexe stabile de senzații și că rolul științei ar fi să introducă legi în aceste complexe. Mach este revendicat de neopozitivism drept precursor. Una din tezele principale ale lui Mach a fost că știința este derivată din senzație.
Ernst Mach () [Corola-website/Science/306370_a_307699]
-
mereu incomplete pentru multe fapte și detalii care nu pot fi încorporate de premisele de la care se pleacă. Căci unele premise sunt "naturaliste", altele sunt "evoluționiste", iar altele sunt "antimetafizice", așa cum se pot vedea și în pozitivismul comteean și în neopozitivism ori în intuiționismul bergsonian și în alte concepții apropiate. Autorul găsește ca alt factor răspunzător pentru devieri individualismul îmbinat cu utilitarismul. Ele au generat "iluziile" despre "mari personalități" și "genii" (9a, p. 93). În reforma religioasă, protestantismul a încurajat individualismul
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Myrdal G. / 244 N naționalism / 18, 24, 72-73, 160, 211, 225, 238, 241-242, 253, 267, 295, 329-331, 352 nazism / 10, 16, 62, 119, 258 negustorul / 108 neobalcanizare / 18 neolegionarism / 18 neomarxiști / 63, 67, 116, 181 neonaționalism / 16, 18 neoortodoxia / 32 neopozitivism / 94 neospiritualism / 92, 166 Newton I. / 104, 176 Newton-Smith W. H. / 178-179, 350 nihilism / 10, 114, 118-120, 133, 136, 199, 356 Noe / 87, 137, 168 Noica C. / 10, 92, 206, 230, 290-291, 354-355 noile națiuni industriale / 64 nonuman / 89-90, 96
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
îndoielii. Totul pornește de la formularea axiomelor (postulatelor), care sunt un produs creat de imaginația cercetătorului, nefundamentat. Criza axiomaticei modeme a fost analizată de Henri Poincaré și de Școala de la Viena. Fundamentarea valabilității proceselor logice deductive a fost negata atât de neopozitivism, cât și de convenționalism. De aceea, marele astronom Arthur Eddington spunea că modelele propuse de știință se reduc la niște simple umbre sau fantome. Rudolf Carnap a introdus chiar noțiunea de credibilitate, ce trebuie atașată ca o măsură oricărui proces
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
care însă i-a refuzat religia pozitivă considerând-o un produs nedorit al minții obosite și perturbate. În 1867 fondează The Pozitivist Review, importantă portavoce și tribună de adâncire a pozitivismului. J. St. Mill, J. Bart, E. Durkheim, curente ca neopozitivismul, operaționalismul, sunt nume importante în sociologie, din gândirea cărora Comte are dreptul să revendice o bună parte. Bibliografie Bădescu, Ilie, Istoria sociologiei perioada marilor sisteme, Editura Porto-Franco, Galați, 1994, pp. 35-101 Buzărnescu, Ștefan, Istoria doctrinelor sociologice, EDP, București, 1995 Claudian
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
adesea citată), formulează celebra teorie a funcțiilor limbajului, de la care va porni rafinarea realizată de alți speciliști, precum R. Jakobson și E. Coșeriu. Rudolf CARNAP (1891-1970), filozof și matematician austriac, reprezentant al Cercului de la Viena, care se înscrie în direcția neopozitivismului. Două dintre lucrările sale abordează cu precădere probleme ale logicii limbajului și discursului: Überwindung der Metaphysik durch logische Analyse der Sprache, în "Erkenntnis", 2, 1932, pp. 219-241; Logische Syntax der Sprache, Julius Springer, Wien, 1934; Meaning and Necessity: A Study
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o întreagă serie de inexactități, de confuzii și de limite, ci și prin asumarea și utilizarea unor principii și concepte improprii în raport cu specificul limbajului ca activitate umană liberă. Cazul cel mai flagrant din acest punct de vedere e acela al "neopozitivismului" contemporan, care, în variantele sale structuraliste, generativiste și/sau cognitiviste, urmărește să aplice în cercetarea limbajului un mecanism determinist-cauzal care se revelează drept complet inadecvat pentru înțelegerea activităților cultural-creatoare. Din acest motiv, considerăm că în analiza textemelor e necesară nu
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
monismul metodologic" (adică "păstrarea unității unei metode în confruntare cu particularitățile empirice ale obiectului cunoașterii") este una dintre cele trei "presupoziții" care au rezistat, dincolo de pozitivism, perpetuându-se într-o "ontologie radical-empiristă", fie că ea s-a numit existențialism sau neopozitivism. (Aici este vorba, în fond, despre teza unității metodei științei.) A doua presupoziție avută în vedere de Riedel o reprezintă "monismul ontologic, adică delimitarea a ceva dat drept centru de referință al cunoașterii posibile", iar a treia "rezultă dintr-o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
o bună parte a paradigmei pozitivist-realiste este de sorginte istorist-romantică, iar în capitolul următor (II, 1Bb) vom relua această problemă. Deocamdată ne mulțumim să mai notăm doar faptul că Mircea Florian remarca "puternicele infiltrații" ale romantismului până în pozitivismul și în neopozitivismul zilelor noastre. El definea romantismul drept "o renaștere a antropocentrismului în climatul științific modern" (Recesivitatea..., II, p. 342). Deși nu putem trece cu vederea relația pozitiviștilor cu tradiția empiristă afirmată programatic în pozitivismul secolului XX, afirmațiile lui M. Florian ne
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
științei, metafizică, sociologia istoriei. Ceea ce în generația lor fusese interzis (marii filosofi clasici, filosofii nemarxiști contemporani), pentru noi devenise obligatoriu. „Represiunea” funcționa astfel încât n-aveam ce căuta la examene fără operele originale citite și înțelese. Preferințele profesorilor pentru diferite filosofii: neopozitivism, pragmatism, freudo-marxism, existențialism, structuralism, marxism althuserian, ne marcau biografia intelectuală prin pluralitatea ofertelor. În programă figurau atât critica marxistă a oricărei filosofii, cât și (mult mai rar), documentele de partid. Dacă exista câte un profesor răzleț care să ne-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
a muiat sufletul în visurile cele mai dragi, pentru ca în urmă, căzut la pământ, să nu-i rămână decât decepțiunea și tristețea, gravată în jurul buzelor, că nu mai e în ceri233. Sunt surprinse apoi trăsături definitorii ale structurii sale: melancolia, neopozitivismul, dar și alte elemente ale realismului unei vieți pe cât de tumultuoase și pline de creativitate, pe atât de nefericite: Un copist avizat a se cultiva pe apucate [...], iubitor de singurătate [...]. Casa lui de pustnic, un colț întunecos și painjinit din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
luată numai ca literatură, fără să mai căutăm mobilul real, biografic. Pentru că, sigur, există unul. Nimic fără cauză în aceste popasuri pamfletare ale scrisului blagian. Că atitudini personal ostile l-au incitat pe gânditor, ne-o spune finalul "notei" critice Neopozitivismul, unde este interogat direct adeptul acestei orientări, unul care îndrăznise să ia în deriziune o idee din Spațiul mioritic, printr-o nepermisă exagerare. În cel de-al doilea și ultimul an al revistei "Saeculum", simetric, Blaga revine la subiectul prim
Lucian Blaga pamfletar by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/16100_a_17425]
-
atingeau zonele de frontieră ale umanului. Or, acestea sînt necontenit prezente în orice explorare a condiției umane". Indiscutabil, atracția pe care "Secolul luminilor" și pivotul său teoretic, Enciclopedia, o mai exercită asupra unor minți ale timpului actual au generat structuralismul, neopozitivismul îndeobște, într-un aer de stagnare istorică (enciclopedismul fiind prin natura sa antiistorist). În locul gol lăsat de respingerea transcendenței și, în fond, a creației majore care posedă totdeauna un sîmbure transcendent (în altă parte, glosînd opera abatelui Henri Brémond, eseistul
Pornind de la literatura franceză(III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14223_a_15548]
-
teritoriu virgin. De fapt, coordonatorii nu dau semne că ar revendica originalitatea. Cum menționează Mario J. Valdés în Prefață (ca editor al Proiectului de Istorie Literară), abordarea este o "traducere" a Școlii Analelor în limbajul istoriei literare, o reacție la neopozitivism, necontaminată însă de relativismul impresionist (benefic uneori, aș adăuga). Istoria literară, spun coordonatorii, nu este simplă factologie, ci contextualizare. Mai mult, fragmentarismul, continuitățile și discontinuitățile, figurile bîntuitoare rescriu istoria. Cum să te descurci în acest hățiș conceptual atît de strîns
Pe nisipuri mișcătoare by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12613_a_13938]
-
dintr-un calcul ce are în vedere beneficiul cititorului. Un coleg care nu este înțeles corect ca istoric de toți, deoarece s-a ivit în profesiune, la Iași, printr-o abatere de la tradiții adânc înrădăcinate aici. Un anume soi de neopozitivism agrementat cu marxism-leninism, adeseori de paradă, nu era un teren favorabil comprehensiunii pentru elanuri nici chiar bine strunite și programate în sfera ideilor. Apoi, stilul simplist, standard croit, pentru a ilustra formule-dogme și a exprima judecăți rigide era exact contrariul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în relațiile sociale doar pentru scopuri strategice. Ei argumentau că actorii sunt fundamental sociali, că identitățile și interesele lor sunt construite social, produse ale structurilor sociale intersubiective. Din punct de vedere epistemologic și metodologic, ei au pus sub semnul întrebării neopozitivismul formelor lakatosiene ale științelor sociale, cerând moduri interpretative de înțelegere, mai potrivite cu natura imposibil de cuantificat a multor fenomene sociale și cu subiectivitatea inerentă a oricărei observații. Și, normativ, ei au condamnat noțiunea de teoretizare neutră în raport cu valorile, argumentând
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
critici despre relația dintre teorie și practică. Această asumpție era evidentă în refrenul lor comun potrivit căruia realismul constituia un "discurs hegemonic", prin care înțelegeau două lucruri. În primul rând, că asumpțiile realiste, prezentate mai ales sub veșmântul raționalismului și neopozitivismului, așa cum a fost neorealismul, defineau ceea ce a fost considerat a fi cunoașterea legitimă în domeniul Relațiilor Internaționale. Și, în al doilea rând, că influența acestor asumpții s-a extins cu mult dincolo de zona academică pentru a structura elaborarea politicilor, mai
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
umană, 33, 45, 77, 242, 244 natură, 19, 20 naționalism, 130, 134, 135, 137, 138, 139, 140, 141 naționalitate, 172 nazism, 111, 191, 192 neoconservatorism, 247 neoimperialism, 141 neokantianism, 73 neoliberalism, 145, 160, 207, 211 neomarxism, 19, 141 neomercantilism, 91 neopozitivism, 212, 213, 222 neorealism, 25, 26, 34, 35, 37, 39, 45, 74, 81, 109, 115, 146, 160, 207, 208, 209, 211 neutralitate, 59, 146 niveluri de analiză, 33, 278 norme, 59, 61, 62, 63, 174, 210, 215, 216, 217, 225
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]