25 matches
-
Despachetându-le unul câte unul, cadourile căpătau glas, îi vorbeau, deveniseră pentru el o mărturisire a prețuirii celor care l-au cunoscut. Căuta locul potrivit fiecărui obiect, astfel că în interiorul locuinței lor, două ore mai târziu nimic n-a rămas neorânduit. Și mai era ceva : vroia să aibe libertatea gândurilor, să fie singur cu sine. Îi reveni în memorie ziua când s-au întors din vacanță, după ce-și vizitaseră fiica în țară... Întârzie la masa lui de lucru. Consultă ghidul
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/getta_berghoff_1458733636.html [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
care le primesc le iau cu ei ca pe un bagaj străin, ajuns niciodată la destinație. Povești în poveste. Povești de viață. Frânturi, crâmpeie de soartă. Averi neimpozitabile, comori de suflet. Împărtășite, înjumătățite, frânte precum pâinea la Cina din urmă, neorânduite, nestivuite, întâmplări de-a valma, care-ți populează sufletul. Relatându-le, îți ușurezi inima și trupul. Statura ți se îndreaptă, umerii nu mai par încovoiați. Răsfoind aceste file de trecut, observi că ele, pe undeva se aseamănă, au aproximativ, aceleași
REPORTER ÎN PATRIA DIN SUFLET ŞI CUVINTE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Schita_de_portret_octavian_curpas_reporter_in_patria_din_suflet_si_cuvinte.html [Corola-blog/BlogPost/341761_a_343090]
-
se opri la somația soldatului-sentinelă, care le aținu calea cu ordin de întoarcere. Păcălind ostașul de pază și stârnind rumoare în rândul militarilor aflați peste tot, măicuța fu oprită spre seară de un ofițer bandajat la frunte și cu uniforma neorânduită, deloc potrivită cu rangul său de oștean superior. Îi ceru acestuia lămuriri despre fratele său, presupus soldat în mulțimea aceea de luptători care fie își bandajau rănile proprii, fie acordau ajutor celorlalți, după o lupta crâncenă ce tocmai se potolise
VISUL PREVESTITOR AL MĂICUŢEI ANTONIA (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_parlea_1434370753.html [Corola-blog/BlogPost/379706_a_381035]
-
învățăturii puteau fi de durată, pe termen lung. Era încurajat și sprijinit de o armată întreagă de preoți în care avea încredere deplină. Decebal primise moștenire de la înaintașul său, Burebista, să continue opera începută, de culturalizare a unei populații încă neorînduită și neașezată. Nu era mandatat de o instanță terestră: dinastie, senat, guvern; proceda în conformitate cu dorința divinității, în față căreia se obligase cu toată ființa. Socrate îi continuă în același spirit, cu mica-mare deosebire că ia sub observație viața cetății, a
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
să se radă de două ori pe zi. Uneori pare efectiv murdar. Părul lui, acum o cunună deasă, neîngrijită, în jurul unui mic petec de chelie, este de un castaniu închis, ca al mătușii Estelle, numai că-i foarte uscat și neorânduit, în timp ce părul ei era mătăsos. Ochii îi sunt de un căprui întunecat, o culoare incertă și greu de specificat, care pare să-și schimbe nuanța, când spre negru, când spre un galben murdar, pământiu. Are un nas subțire, acvilin și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
exercitantului. Însă Ignațiu știe prea bine că nu se poate vorbi despre libertatea omului înainte de eliberarea acestuia de ceea ce-l înlănțuie. Iată de ce menirea Exercițiilor constă în „a pregăti și a predispune sufletul pentru îndepărtarea de la sine a tuturor înclinațiilor neorânduite și, o dată îndepărtate, pentru căutarea și găsirea voinței divine în orânduirea propriei vieți spre mântuirea sufletului”2. Această finalitate, care conjugă în chip salutar cunoașterea de sine a omului cu cunoașterea voinței lui Dumnezeu pentru viața proprie, traversează de la un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
spirituale, după cum va fi spus mai târziu. Căci, după cum a se plimba, a merge și a alerga sunt exerciții fizice, tot la fel, orice mod de a pregăti și a predispune sufletul pentru îndepărtarea de la sine a tuturor înclinațiilor 2 neorânduite și, o dată îndepărtate, pentru căutarea și găsirea voinței divine în orânduirea propriei vieți spre mântuirea sufletului se numește exerciții spirituale. 2. A doua este că persoana care îi propune altcuiva modul și rânduiala de a medita sau a contempla trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și pe creatură cu Creatorul și Domnul ei3. 16. A șaisprezecea. Pentru aceasta, și anume pentru ca Dumnezeul și Creatorul nostru să lucreze mai sigur în creatura Sa, dacă din întâmplare sufletul este alipit și înclinat spre un lucru în mod neorânduit, este foarte potrivit să se urnească, străduindu-se din toate puterile să ajungă la contrariul lucrului spre care este rău înclinat; de pildă, dacă este înclinat spre căutarea și dobândirea vreunei funcții sau beneficiu, nu pentru cinstea și slava lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
predispus mai mult pentru primirea harurilor și darurilor de la preamarea bunătate dumnezeiască. 21. SĂPTĂMÂNA ÎNTÂI EXERCIȚII SPIRITUALE PENTRU A SE ÎNVINGE PE SINE ÎNSUȘI ȘI A-ȘI ORÂNDUI VIAȚA FĂRĂ A SE HOTĂRÎ DIN CAUZA 2 VREUNEI ÎNCLINAȚII CARE AR FI NEORÂNDUITĂ. 22. Pentru ca atât cel care propune exercițiile spirituale, cât și cel care le primește să se ajute și să tragă foloase mai mult, este de presupus că orice creștin bun trebuie să fie gata mai degrabă să apere spusa aproapelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
mai înainte, cea a celor două steaguri. 157. Notă. Trebuie ținut seama că, atunci când simțim înclinație sau repulsie față de sărăcia materială, când nu suntem indiferenți față de bogăție sau sărăcie, este de mare folos, pentru a stinge o astfel de înclinație neorânduită, să cerem în dialoguri (chiar dacă ar fi împotriva trupului), ca Domnul să ne aleagă pentru sărăcia materială; și să vrem, să cerem și să implorăm numai ceea ce este spre slujirea și lauda bunătății Sale dumnezeiești. 158. ZIUA A CINCEA. Contemplarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sunt și alții, care mai întâi aleg să aibă beneficii, și mai apoi să-L slujească pe Dumnezeu prin ele. Prin urmare, aceștia nu se îndreaptă nemijlocit spre Dumnezeu, ci vor ca Dumnezeu să vină imediat în întâmpinarea înclinațiilor lor neorânduite, făcând astfel din scop un mijloc și din mijloc un scop; în acest fel, ceea ce ar fi trebuit să fie cel dintâi devine cel din urmă. Pentru că, mai înainte de toate, trebuie să țin dinaintea ochilor dorința de a-I sluji
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
fost făcută, nu se mai face o altă alegere, pentru că nu se mai poate desface; așa cum sunt căsătoria, preoția etc. Trebuie doar avut în vedere că, dacă cineva nu a făcut alegerea cuvenită și în mod orânduit, șadicăț fără înclinații neorânduite, șatunciț căindu-se, să caute să ducă o viață bună în alegerea făcută; pentru că este o alegere neorânduită și strâmbă, această alegere nu pare a fi o chemare dumnezeiască, așa cum mulți rătăcesc în aceasta, făcând dintr-o alegere strâmbă sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
preoția etc. Trebuie doar avut în vedere că, dacă cineva nu a făcut alegerea cuvenită și în mod orânduit, șadicăț fără înclinații neorânduite, șatunciț căindu-se, să caute să ducă o viață bună în alegerea făcută; pentru că este o alegere neorânduită și strâmbă, această alegere nu pare a fi o chemare dumnezeiască, așa cum mulți rătăcesc în aceasta, făcând dintr-o alegere strâmbă sau rea o chemare dumnezeiască; întrucât orice chemare dumnezeiască este mereu curată și limpede, fără amestecul trupescului sau al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
alegere nu pare a fi o chemare dumnezeiască, așa cum mulți rătăcesc în aceasta, făcând dintr-o alegere strâmbă sau rea o chemare dumnezeiască; întrucât orice chemare dumnezeiască este mereu curată și limpede, fără amestecul trupescului sau al vreunei alte înclinații neorânduite. 173. Al patrulea punct. Dacă cineva a făcut alegerea potrivită și orânduită din lucruri ce fac obiectul unei alegeri revocabile, care nu conduc nici la trupesc, nici la lumesc, nu are nici un motiv să facă o nouă alegere, ci să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
obiectul unei alegeri revocabile. 179. Al doilea punct. Trebuie avut în vedere scopul pentru care sunt creat, și anume să-L laud pe Dumnezeu, Domnul nostru, și să-mi mântuiesc sufletul; și cu aceasta să devin indiferent, fără nici o înclinație neorânduită, în așa fel încât să nu fiu mai înclinat, nici mai afectat să iau lucrul propus decât să-l las, nici să-l las mai degrabă decât să-l iau; ci să mă aflu ca în mijlocul unei cumpene, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
să-i fie mai de folos. 210. REGULI DE URMAT DE ACUM ÎNAINTE ÎN CEEA CE PRIVEȘTE HRANA. Prima regulă este că e mai puțin potrivit să ne abținem de la pâine, pentru că nu este o mâncare pentru care pofta să devină de obicei neorânduită sau asupra căreia ispita să insiste ca în cazul altor mâncări. 211. A doua regulă. În ceea ce privește băutura, abstinența pare mai ușoară decât în ceea ce privește pâinea; cu toate acestea, trebuie văzut cu atenție ceea ce aduce folos, ca să fie primit, și ceea ce aduce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
văzut cu atenție ceea ce aduce folos, ca să fie primit, și ceea ce aduce pagubă, ca să fie dat deoparte. 212. A treia regulă. În ceea ce privește mâncărurile, trebuie ținută cea mai mare și mai strictă abstinență; pentru că, în această privință, atât pofta este mai neorânduită, cât și ispitirea mai tare. Astfel, abstinența de la mâncăruri, pentru a evita neorânduiala, poate fi ținută în două feluri: mai întâi, deprinderea cu mâncăruri mai puțin alese; iar dacă sunt alese, să fie în cantitate mică. 213. A patra regulă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
urma, și astfel, în fiecare zi, cantitatea pe care e potrivit să o mănânce, de la care să nu se abată în nici un fel, orice poftă sau ispită l-ar îmboldi; ba mai mult, pentru a stăvili mai bine orice poftă neorânduită și ispită a dușmanului, dacă este ispitit să mănânce mai mult, atunci să mănânce mai puțin. 218. SĂPTĂMÂNA A PATRA. PRIMA CONTEMPLAȚIE: CUM CRISTOS, DOMNUL NOSTRU, I S-A ARĂTAT STĂPÂNEI NOASTRE (NR. 299). Rugăciune. Obișnuita rugăciune pregătitoare 1. 219
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
atașat față de alte persoane cărora dorește să le împartă șpomanăț, să se oprească și să rumege cele patru reguli de mai sus1, cercetând și cernând înclinația față de ele, și să nu dea de pomană decât atunci când, potrivit cu acestea, înclinația sa neorânduită va fi cu totul părăsită și îndepărtată. 343. A șasea. Nu există păcat în a lua bunurile lui Dumnezeu, Domnul nostru, pentru a le împărți, atunci când persoana este chemată de Dumnezeul și Domnul nostru la o asemenea slujire; în schimb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Și a zis Dumnezeu: „Să fie lumină!“. Și a fost lumină. Și a văzut Dumnezeu lumina că e frumoasă; și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Varianta Broșteanu&Băltăceanu: La început a creat Dumnezeu cerul și pământul. Iar pământul era neorânduit gol, și întuneric era deasupra adâncurilor, și duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor. Și a spus Dumnezeu: Să fie lumină. Și a fost lumină. A văzut Dumnezeu că lumina e bună; și a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric. Dumnezeu
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
vedea prima oară, în lumina gălbuie și chioară a veiozei, i se păru complet străin - o semiobscuritate mișunând de umbre mari și nesigure, cu patul pregătit pentru somn acoperit cu plapuma groasă, ocupând pe trei sferturi încăperea, rafturi cu cărți neorânduite străjuindu-l, reproduceri neclare înrămate și atârnând pe pereți, bulgării aurii ai unor crizanteme lăfăindu-se într-o glastră de sticlă, fereastra acoperită în întregime cu o pătură, mirosul de jilav și rânced infiltrat în pereții blocului mizer, pentru pensionari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui Isaia. Înțelegem astfel cum ideologia a structurat textul. A doua parte (cap. 6-11) - de fapt, cea mai veche - provine de la o grupare profetică integrată unei comunități creștine din preajma Antiohiei. Această grupare practica o lectură inspirată a Sfintelor Scripturi, încă neorânduite într-un canon. Membrii săi își considerau viziunile ca fiind tot atât de inspirate precum textele comunității. Treptat, structurile din ce în ce mai închegate ale Bisericii au înăbușit sau, oricum, au marginalizat asemenea tipuri de mișcări autonomiste. Prima parte (cap. 1-5) constituie răspunsul indirect, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ea, se îndrepta spre odăi. . . Poate vroia să-i deschidă prin față! Vru să pornească și ea într-acolo, dar umbra mișca acum din nou înapoi . . . Tot pe la bucătărie venea! ... Nu se arăta însă nimeni și aceeași umbră se agita neorânduit, când oprită pe loc, când pitulată, când lunecând repede. Cine știe ce luptă a babei cu vreun șoricel sau păianjen. în orice caz, nu părea a se ocupa de ea. Mini avea acolo, în plină zi, o ciudată impresie de mister. jocul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
libertatea să ne rostim bucuriile cu glas tare și la lumina zilei care trimite raze și îmbogățește un spirit revoluționar. Unii profesori spun că a dispărut misterul blagian din palate. Ei consideră universul lor un infern. Nu cumva sunt trăiri neorânduite? Nu cumva ei cred ca totul e fix și că nu există trepte de urcat? Nu cumva asteaptă repetabilul? Nu cumva asteaptă ca cineva să le dicteze propria conștiintă? Existența liberă îți oferă ocazii să te apropii de elevi și
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
de zăpezi, într-o leneșă părăsire de sine: Părul ei cel negru, moale Desfăcut cădea la vale... adormind pe scaun: Adoarme astfel cum șade, Fusul din mână îi cade. Nevasta "tinără" a lui Călin doarme tolănită pe patul din bordeiul neorânduit în care se leagănă o rață și cântă un cocoș, împăratul supărat lasă să-i crească iarbă în barbă. Locul extazelor religioase e codrul în care omul se pierde ca o furnică: În munți ce puternic din codri s-ardică
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]