4 matches
-
violență, care e mult mai temperată decât și-a obișnuit publicul, sugerată mai degrabă decât arătată (cu câteva excepții), însă insidioasă cât cuprinde, își dă frâu liber la scenele de sex, care au o exuberanță fascinantă. Desigur, nimic nu e neorchestrat aici: de pildă, într-una din ele, folosește unghiul subiectiv, doar că nu personajul e privitorul, ci organul său genital. Totodată, se joacă într-atât cu camera, încât faptul că vezi aceeași scenă din perspectiva fiecărui participant e departe de
„Slujnica”, filmul care „le-a luat ochii” criticilor de la Cannes. Arta seducției din Coreea până în Japonia by https://republica.ro/zslujnica-filmul-care-zle-a-luat-ochii-criticilor-de-la-cannes-arta-seductiei-din-coreea-pana-in-japonia [Corola-blog/BlogPost/337880_a_339209]
-
Gustav Mahler a fost compusă în vara anului 1910 și a fost ultima sa compoziție. La momentul morții lui Mahler lucrarea era în mare parte finalizată sub forma unei schițe continue dar nu era complet elaborată și în mare parte neorchestrată; nu putea fi interpretată în acel stadiu. Doar prima parte este considerată suficient de completă și interpretabilă după cum a vrut Mahler. Probabil ca o reflectare a neliniștii interioare pe care o trăia la vremea respectivă (Gustav știa că are o
Simfonia nr. 10 (Mahler) () [Corola-website/Science/328591_a_329920]
-
acțiunii în Suedia, pentru ca mai tarziu această variantă să devină montarea preferată a celor mai mulți dintre regizori. În anul 2002 a avut loc la Gothemburg Opera din Gothemburg (Suedia) o reconstituire ipotetica a operei Gustav III bazată pe o partitură olografa neorchestrată și în mai mare măsură pe cea a operei Una vendetta în domino gravata peste partitura operei Un ballo în maschera. Opera Un ballo în maschera a devenit un pilon al repertoriului de operă reprezentat frecvent pe cel mai importante
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
drumețiile, gustul pentru natură, practicile muzicale și sportive - tot atâtea activități care exprimă o logică a autoorganizării individuale a timpului liber, dorința hiperconsumatorului de a-și reasuma propriile plăceri, de a trăi noi experiențe într-un mod mai personal, nedirijat, neorchestrat de piață 7. Pe de o parte, hiperconsumatorul dorește tot mai multe spectacole ieșite din comun, artificii nemaivăzute, stimulări hiperreale; pe de alta, el dorește o lume intimă sau „adevărată” care să-i semene. Dacă preferă uneori simularea dirijată hazardului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]