12 matches
-
externare, mi-ați putea aduce flacoanele, chiar goale? - Dacă le mai găsesc, soțul meu aruncă totul, nu vrea să vadă în casă nici un fel de medicament... - Asta nu e rău... dar... - Dacă le găsesc, desigur, domnule doctor! E ceva în neordine? spuse ea, devenind deodată plină de îngrijorare... - Stimată doamnă, copilul dumneavoastră s-a născut cu o malformație a membrelor inferioare. Deocamdată nu trebuie să intrați în panică. Îl vom ține un timp în incubator, sub o strictă observație, s-ar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai întâi la birou. Era îngrijorat de unele vești ce-i parveniseră prin antenele sale, că ar fi posibilă apariția unui control superior ce putea să-i cadă pe cap de la o zi la alta și avea multe documente în neordine. Se făcuse ora prânzului. Trecu pe la un restaurant, mâncă ceva, dar găsindu-se cu niște prieteni, șederea în restaurant se prelungi până la lăsarea serii. Nu fără folos, goli împreună cu companionii săi mai multe sticle de vin bun care nu-și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
atunci când ajungi bătrân, trebuie să fii doborât ca netrebuitor!? glumi el. Ina gustă gluma soțului ei, dar cu ochii urmărea să vadă o așezare cu aspect de șantier în care să se afle claie peste grămadă materiale de construcții în neordine. În pașii Inei se simțea o neliniște nemărturisită, un amestec de bucurie și curiozitate ce se declanșează uneori în preajma necunoscutului. Nu-și vorbeau. Ea privea în dreapta și în stânga la alte case din zonă, bine gospodărite, cu grădinițe de flori la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
aici. Ca un adolescent, răscolit de hormoni... Ce-mi trebuia mie...?!... Să nu te însori cu o proastă, dom' Vlădeanu! face el un gest categoric. Proastele nu știu decît să-și desfacă picioarele și să se scuze că-i încă neordine în casă cînd le calcă pragul vecina... Două mari idealuri: satisfacția sexuală și părerea vecinelor. Nu știam că sînteți căsătorit spune Mihai încet, să-l tempereze. Cred că am și coarne, ca un cerb mormăie Muraru cu dezgust. Ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
paie și c-o plapomă roșie. Înaintea patului o masă murdară, al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine și gotice; pe ea hârtii, versuri, ziare rupte, broșuri efemere din câte se-mpart gratis, în fine, o neordine într-adevăr păgânească. Luna își vărsa lumina ei cea fantastică prin ferestele mari, albind podelele de păreau unse cu cridă; păreții posomorâți aveau, pe unde ajungea lumina lunei, două cuadrate mari argintoase, ca reflectare a ferestrelor; pânzele de painjin străluceau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
2011, II, 36). (S3d)/ (S4b) Înaintea patului o masă murdară, al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine și gotice (s.n.); pe ea hârtii, versuri, ziare rupte, broșuri efemere, din câte se-mpart gratis, în fine, o neordine (s.n.) într-adevăr păgânească" (Eminescu: 2011, II, 37). (S3e)... la lumina cea palidă a lunei, el întorcea foaie cu foaie uitându-se la constelațiunile ciudate (s.n.) (Eminescu: 2011, II, 42). (S3f) Pe o pagină găsi o mulțime de cercuri ce
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ele grecești, pline de învățătură bizantină. [...] Înaintea patului o masă murdară al cărei lemn grunzuros de vechime era tăiat cu litere latine și gotice; pe ea hârtii, versuri, ziare rupte, broșuri efemere, din câte se-mpart gratis, în fine, o neordine într-adevăr păgânească (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 33). (h7b) El nu-mi făcuse încă neciodată invitarea ca să-l vizitez. În fine, într-o zi îmi făcu această nespusă onoare. M-am dus la el. Locuia într-o cameră naltă
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ales unul tipografic, chiar pierdut într-o imagine-colaj, induce oarecare liniște. Finalul secvențelor intertextuale exprimă în plan secund concluzia despre un tablou natură statică. Ceea ce pri mează vizează relevanța secvenței pentru percepția fiecăruia din cei doi eroi asupra lumii: "o neordine într-adevăr păgânească" "totul un abracadabra fără înțeles și fără scop". Ar fi interesant de cuantificat unitatea minimală de repetare intertextuală. Pentru această finalitate, diferențele ar putea ajuta foarte mult. Cât despre cărțile "grecești, pline de învățătură bizantină" ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
oboseală, semn că a urcat în fugă scările, intră în birou ca o vijelie. Se oprește în fața șefului și-i pune pe birou o hîrtie. Dumneavoastră ați semnat-o? întreabă. Eu, răspunde Don Șef după ce privește hîrtia. E ceva în neordine? Da, răspunde Cornea, plimbîndu-se furios prin birou. Eu am un singur loc în schemă de categoria șasea specială, pe care vreau să-l dau mecanicului Crețu. E cel mai bun mecanic al meu, e prezent la orice intervenție, iar uneori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
o uscare pînă la cîteva părți pe milion. Tac și-mi continuu drumul, nemulțumit că gîndul îmi stă mereu la aerul ăsta prea umed. Mă sîcîie ideea că va trebui să bag bateriile de rezervă, știu că ceva e în neordine, dar nu mă pot aduna deloc. În mintea mea stăruie o pată bej, ca o ceașcă de cafea cu lapte vărsată pe văzduhul ăsta mohorît. Pardesiul acela bej și eșarfa de culoarea firelor de iarbă, pe care le-am rupt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
m-am simțit umilit și am sfîrșit prin a mă înfuria. I-am dat telefon: "Brîndușa, sînt Vlad. Scuză-mă că nu pot veni deseară! Am o întîlnire". Peste trei zile, vine un control, de la protecția muncii, găsește ceva în neordine și-s sancționat cu cinci sute de lei. La cîteva ore după ce primesc sancțiunea, primesc iar o invitație, căreia îi răspund la fel. A doua zi, vine un control de la Secția utilități, găsește un ventil de apă demineralizată deschis, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cu Livia, ne iubim, ne împăcăm, o să ne căsătorim... M-am săturat! Am fost întrebat azi de nu știu cîte ori despre Livia... Și dacă ați fost întrebat de-atîtea ori, nu v-ați pus întrebarea că ceva poate fi în neordine? Iau de pe birou biletul ridicat de lîngă ușă, îl desfac și tresar văzînd sub rîndurile scrise o semnătură cunoscută: "Cezara". Nu mi-am pus nici o întrebare, doamnă, îi răspund, înăbușindu-mi un strănut. Am doar o dorință: să ajung acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]