14 matches
-
retorică” nu a căzut în dizgrație decât mult mai recent, adică, de fapt, abia în secolul trecut. Corelația dintre conceptele de sofistică și de retorică e de la început subliniată în cartea de excepțional interes a lui Vasile Florescu, Retorica și neoretorica (Buc. 1973). Reabilitarea retoricii pe care, alături de câțiva savanți străini și în consens cu tendința actuală de a reabilita și valorifica latura formală a disciplinelor spiritului, o întreprinde Vasile Florescu va trebui să contribuie implicit și la reabilitarea sofisticii. Firește
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mots du discours, Éditions de Minuit, Paris, 1980. Eco, Umberto, Lector in fabula, traducere de Marina Spalas, Editura Univers, București, 1991. Fontanier, Pierre, Figurile limbajului, traducere, prefață și note de Antonia Constantinescu, Editura Univers, București, 1977. Florescu, Vasile, Retorica și neoretorica, Editura Academiei, București, 1973. Foucault, Michel, Ordinea discursului, traducere de Ciprian Bucur, Editura Eurosong & Book, București, 1998. Friedrich, Hugo, Structura liricii moderne, traducere de Dieter Fuhrmann, prefață de Mircea Martin, Editura Univers, București, 1998. Genette Gerard, Introducere în arhitext. Ficțiune
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mots du discours, Éditions de Minuit, Paris, 1980. Eco, Umberto, Lector in fabula, traducere de Marina Spalas, București, Editura Univers, 1991. Fontanier, Pierre, Figurile limbajului, traducere, prefață și note de Antonia Constantinescu, București, Editura Univers, 1977. Florescu, Vasile, Retorica și neoretorica, București, Editura Academiei, 1973. Foucault, Michel, Ordinea discursului, traducere de Ciprian Bucur, București, Ed. Eurosong & Book, 1998. Friedrich , Hugo, Structura liricii moderne, traducere de Dieter Fuhrmann, prefață de Mircea Martin, București, Editura Univers, 1998. Genette Gerard, Introducere în arhitext.Ficțiune
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
proză, Editura Minerva, București, 1972, p. 9. 157 Tudor Arghezi, "În latrina culturii naționale", în Scrieri 24, Editura Minerva, București, 1973, p. 205. 158 Distincția între persuadare și convingere, pe temei etimologic, îi aparține lui Vasile Florescu, în Retorica și neoretorica, Editura Academiei, București, 1973, p. 44. 159 Tudor Arghezi, Scrieri 24, p. 215. 160 Grupul µ, Retorica generală, Editura Universității, București, 1974, traducere de Antonia Constantinescu și Ileana Littera, pp. 14-67. 161 Tudor Arghezi, "Scrisoare politică scurtă", în Pagini din
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
o deosebite de conținut și de obiective marcantă, deși, în principiu, obiectul de studiu rămîne același. La Vater, se observă o mai apropiată abordare de maniera investigativă inițiată și dezvoltată de cercetătorii francezi, inclusiv cu preluarea unor sugestii din valorificarea neoretoricii, însă și Coșeriu admitea că în retorică se regăsesc unele probleme care privesc lingvistica textului. Alți autori de lucrări pe această temă au urmat această cale, chiar dacă au recurs la mijloace proprii și, mai ales, la exerciții pe cazuri concrete
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
of Meaning, în Papers in Linguistics. 1934-1951, Oxford University Press, London, 1958, pp. 190-215. Flew, Antony, A Dictionary Of Philosophy, The Macmillan Press Ltd, Oxford, 1983 (trad. rom. Dicționar de filozofie și logică, Humanitas, București, 1996). Florescu, Vasile, Retorica și neoretorica. Geneză. Evoluție. Perspective, Editura Academiei, București, 1973. Fodor, Jerry, La modularité de l'esprit, Les Editions de Minuit, Paris, 1986. Fontanier, Pierre, Les figures du discorurs, Flammarion, Paris, 1968 (prima ediție: 1821-1827) (trad. rom. Figurile limbajului, București: Editura Univers, București
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
culegere eteroclită cuprinzând, în proporții diferite, texte despre clasici, moderni, dar și despre critica literară. Tot în prima categorie se situează monografia Lucian Blaga. Universul liric (1981), care pune cel mai bine în lumină metoda criticului. Proiectată ca alianță între neoretorică, tematism și mitocritică, metoda concepe opera poetică drept „confesiune revelatoare” menită să asigure interfața eului cu lumea prin medierea discursului; în consecință, textul valorează doar în măsura în care comprimă o imago mundi, o reprezentare a cosmosului. De altfel, cele trei ipostaze lirice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
discurs. Editura Eurosong & Book, Bucuresti, 1998. 43. FOUCAULT, Michel, Arheologia cunoașterii, Editura Univers, București, 1999. 44. FISKE, John, Introducere în științele comunicării, Editura Polirom, Iași, 2003. 45. FAIRCLOUGH, Norman, Language and Power, Longman, Londra, 2001. 46. FLORESCU, Vasile, Retorica si neoretorica: geneză, evoluție, perspective; București, Editura Academiei R.S.R., 1973. 47. FOWLER, Roger, Language in the News, Routledge, London, 1994. 48. GALTUNG, Johann, RUGE, Mari, Structuring and selecting news, în Cohen&Young (eds), The manufacture of News: Social Problems, Deviance and the
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
a Universității din Pennsylvania) și să publice în reviste prestigioase. Prima carte, Conceptul de literatură veche, i-a apărut în 1968. Au urmat Retorica și reabilitarea ei în filosofia contemporană (1969), La Retorica nel suo sviluppo storico (1971), Retorica și neoretorica. Geneză. Evoluție. Perspective (1973). Cartea despre reabilitarea retoricii fusese tradusă, în 1970, în limbile italiană și engleză. Tălmăciri în limbi străine a cunoscut și volumul Retorica și neoretorica - în franceză (1982) și în japoneză (1979). Un susținător al retoricii a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287032_a_288361]
-
filosofia contemporană (1969), La Retorica nel suo sviluppo storico (1971), Retorica și neoretorica. Geneză. Evoluție. Perspective (1973). Cartea despre reabilitarea retoricii fusese tradusă, în 1970, în limbile italiană și engleză. Tălmăciri în limbi străine a cunoscut și volumul Retorica și neoretorica - în franceză (1982) și în japoneză (1979). Un susținător al retoricii a fost F. chiar de la început, în Conceptul de literatură veche întreaga demonstrație, plină de știință, a autorului având în vedere prezența, în cărțile vechi, a acelei ars bene
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287032_a_288361]
-
al acelui timp, era cel ce depunea o mărturie credibilă despre intenționalitatea (sau nonintenționalitatea) izbânzii artistice. F. - pentru care definițiile (și finalitățile) retoricii trebuie neapărat să-și culeagă elementele din spații supravegheate mai ales de filosofie (în cartea Retorica și neoretorica și în altele) - propune nu doar reabilitarea acestei „științe a discursului”, ci și cercetarea textului, identificarea structurilor, a valorilor și funcțiilor acestora, adică degajarea unor modele retorice în permanentă corelare cu datele fundamentale ale climatului cultural și „ideologic” dintr-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287032_a_288361]
-
datele fundamentale ale climatului cultural și „ideologic” dintr-o epocă dată. SCRIERI: Conceptul de literatură veche, București, 1968; Retorica și reabilitarea ei în filosofia contemporană, București, 1969; La Retorica nel suo sviluppo storico, pref. Renato Barilli, Bologna, 1971; Retorica și neoretorica. Geneză. Evoluție. Perspective, București, 1973; ed. (La Rhétorique et la néorhétorique. Genèse. Évolution. Perspectives), tr. Melania Munteanu, București-Paris, 1982. Repere bibliografice: Silvian Iosifescu, „Conceptul de literatură veche”, „Scânteia”, 1969, 7978; L. Volovici, „Conceptul de literatură veche”, ALIL, t. XX, 1969
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287032_a_288361]
-
Perspectives), tr. Melania Munteanu, București-Paris, 1982. Repere bibliografice: Silvian Iosifescu, „Conceptul de literatură veche”, „Scânteia”, 1969, 7978; L. Volovici, „Conceptul de literatură veche”, ALIL, t. XX, 1969; Partenie Murariu, „Conceptul de literatură veche”, O, 1970, 6; Aurel Sasu, „Retorica și neoretorica. Geneză. Evoluție. Perspective”, CREL, 1974, 3; Henri Wald, „La Rhétorique et la néorhétorique”, CREL, 1987, 1; Dicț. esențial, 315-316; Popa, Ist. lit., II, 1166. D.H.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287032_a_288361]
-
prin care locutorul încearcă să acționeze asupra interlocutorului determinându-l și influențându-l atât la nivel cognitiv, afectiv, cât și comportamental. P. Ricoeur în Metafora vie face o genealogie a metaforei, începând cu retorica clasică (în special Aristotel), trecând prin neoretorică, semiotică și terminând cu heremenentica. Metafora având la bază o „substituție subînțeleasă” și constând într-o „deplasare a sensului cuvintelor în funcție de o relație de similitudine” are, în viziunea hermenentului, o „unică structură dar două funcții: o funcție retorică și o
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]