78 matches
-
Stilistic, este o carte scrisă cu sensibilitate, rafinament și elegantă. Este o carte în care abundență informației nu descurajează, ci relevă cititorului opțiuni multiple de înțelegere a lumii - fie sub specia realismului critic, fie sub aceea a unui soi de neoromantism. Atunci când o carte este un summum de puncte țări, este dificil să selectezi doar câteva dintre ele sau să le ierarhizezi, fără să comiți nedreptăți. Cu toate riscurile, voi face o astfel de operațiune de cititor. Cartea este un survol
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
literatura noastră modernă, investigate sintetic în Istoria poeziei românești, ca și în cartea despre Ion Barbu, critica lui Mircea Scarlat impune prin exactitate, siguranță și pertinența formulelor "pregnante"; iată doar trei dintre acestea: "Bacovianismul este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima jumătate a secolului nostru, apărîndu-ne drept un simbolism "ruinat", ros de nostalgia eminescianismului"; Sentimentul bacovian definitoriu este nesiguranța"; "George Bacovia este cel mai mare poet tragic român".
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
A învățat româneasca lui. Recita pe de rost pe Blaga, Eminescu, Minulescu. Niegoș, Ducici, Șantici, Rachici. Poetologii. Mondiale și autohtone. Să nu se facă de rușine în fața erudiției lui a învățat chiar și tâmpenii. Ea a studiat sentimentalismul romantic, impresionismul, neoromantismul, neosimbolismul, primitivismul contemporan, neobarbarismul, zenitismul, dadaismul, suprarealismul, etnologia, folclorismul și curentele mitico- religioase. Transcendențele lirice. Paleografia. A plâns o Dunăre de la izvoare la vărsare. Și a început-o pe a doua. A curățat aerul din jurul său. A pus sub control
Orfan de Dumnezeu by Ljubica Raichici () [Corola-journal/Imaginative/4818_a_6143]
-
spune Ov. S. Crohmălniceanu, nu rămîne fără folos. Timp de cîțiva ani, cu o grabă copilărească, am editat, în afara revistelor, o mulțime de volumașe, trecînd de la dadaism și suprarealism (de împrumut) la concepționism, finism (creații originale), apoi la hexametre, la neoromantism, letrism și altele. O bibliotecă!" - evocă M. H. Simionescu în Toxicologia sa începuturile demonicei lor voințe de a deveni scriitori. Perseverînd deci, C. Olăreanu scrie versuri, dintre care unele cu lungă bătaie anticipativă, dacă avem în vedere că sînt rodul
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]
-
Stilistic, este o carte scrisă cu sensibilitate, rafinament și elegantă. Este o carte în care abundență informației nu descurajează, ci relevă cititorului opțiuni multiple de înțelegere a lumii - fie sub specia realismului critic, fie sub aceea a unui soi de neoromantism. Atunci când o carte este un summum de puncte țări, este dificil să selectezi doar câteva dintre ele sau să le ierarhizezi, fără să comiți nedreptăți. Cu toate riscurile, voi face o astfel de operațiune de cititor. Cartea este un survol
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
the Second Modernity - Provisional Considerations, pag. 5-6, la adresa: http://www.searchnewmusic.org/Mahnkopf modernity.pdf. footnote> Conform lui Mahnkopf, compozitori că Ligeti (1923-2006, texturalism micropolifonic și pluralism de genuri și tehnici), Kagel (1931-2008, teatru instrumental), Rihm (n. 1952, Noua simplicitate și neoromantism), Schnittke (1934-1998, polistilistică) sau Adès (n. 1971, orientare moderată, detașata de "excesele" postmoderne) sunt compozitori postmoderni. Însă, chiar dacă spre deosebire de listă lui Kramer, una simptomatica, lista lui Mahnkopf deja oferă nume de compozitori și titluri de lucrări, atrage atenția decalajul mult
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Karlheinz Stockhausen sau a lui Louis Andriessen, o următoare și ipotetica etapă reprezentând “revenirea” la gândirea tributara de substanță tonala (neoromantica). Astfel, putem vorbi despre cazul acestor trei compozitori drept postmodernism de infiltrare, pe când în cazul lui Wolfgang Rihm valorile neoromantismului tonal se prezintă de la bun început drept program de acțiune. footnote>. Într-un al doilea sens, nici aceasta din urmă lista nu oferă un algoritm, o cheie de lectură care ne-ar permite o identificare și diferențiere a fenomenelor de
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
revenirea la o muzică mai tradițională și accesibilă: George Rochberg - forme și sintaxa tradițională, David Del Tredici și Ellen Zwillich - revenirea la tonalitate și narativismul convențional, William Bolcom - integrarea idiomurilor muzicii populare, Lorenzo Ferrero - noi concepții ale tonalității, Wolfgang Rihm - neoromantism că revenire la emotivism, Arvo Pärt - revenirea la spiritualitate și misticism în lumea contemporană; 2. Al doilea postmodernism se prezintă în imaginea unui postmodernism de rezistență sau radical: John Adams - ironie la adresa metanarațiunilor - a tonalității sau structurii narative, Philip Glass
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
minimalismului că "trend" internațional. Emergentă postmodernismului prin creația unor artiști că Laurie Andreson (performance), George Rochberg (care își începe carieră componisitcă prin orientarea înspre serialism, pentru a o "rectifica" prin orientarea înspre tehnică de citat și colaj și ulterior înspre neoromantism: reminiscențe din creația târzie a lui Beethoven, precum și din muzica lui Mahler), Kalrheinz Stockhausen se prezintă prin lucrări de tentă postmodernă precum Hymnen (1966-1967), Mantra*<footnote Titlurile de lucrări marcate cu o steluța - * - reprezintă titluri selectate din: Ramaut-Chevassus, op.cit. footnote
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Orizont suspect,/ Și metafizic prag". Sau: " S-ar putea face/ Multe reforme./ Mă gîndeam singur". Accentuarea depoetizării mărturisește un scurt circuit stilistic de care simbolismul este străin. În celălalt eseu, (Bacovianismul) regretatul Mircea Scarlat avansează ipostaza subtilă a unui posibil neoromantism. Încă o dată poetul iese din convențiile tradiționalismului romantic și decadentismului mult hulit. Profilul său liric atît de comentat, totuși greu de cristalizat, păstrează o sumă de trăsături eterogene. Punctul de plecare este simbolist zice cu dreptate Mircea Scarlat. Intervin, apoi
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
timpurilor și a miracolelor îmi mîngîie obrazul și pleoapele cu obrazul și pleoapele ei/ dona juana vine în fiecare secundă în mine nu pleacă înapoi niciodată sînt un paradis de done juane" (dona juana mireasă misterioasă paradis de done juane). Neoromantismul se adaugă așadar ipostazelor ce alcătuiesc scenariul acestui lirism postavangardist, care, neînfeudat unei doctrine stricte și permițîndu-și alianțe aleatorii, își tatonează libertatea intrinsecă precum o umbră a libertății ființei.
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
Roșioru). 80 de pagini de referințe critice, plus 4 de biobibliografie desăvârșesc masivitatea cărții. Poeme lungi și poeme scurte, o alternanță binevenită pentru cititor, stau sub zodia unei stele duble: a vechilor poeți inițiatici (greci, romani, arabi) și a unui neoromantism elegiac, erotic și meditativ, nescutit de retorică și gestualism, înfiorat totuși de un elan al idealității și al ritmurilor interioare. Nicolae Motoc este un poet învățat, ceremonios, cu anume tentații dannunziene, spectaculare, un oficiant al pozei hipersenzuale, faunești, dar și
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
ale criticii literare românești, așezate într-o ordine aleatorie: ,,o conștiință estetică modernă”, un ,,foarte bun avocat (nu numai înflăcărat, ci și rațional, elocvent) al cauzei naționale” (Alex Ștefănescu, alt prieten al literaturii române de dincolo de Prut); poet situat între ,,neoromantism și militantism” (Adrian Dinu Rachieru, unul dintre cei mai buni cunoscători ai acestui spațiu literar, autor al unei antologii unice privind un ,,veac de poezie românească” de dincolo de Prut) . Inclus în manualele din Basarabia (nu și în cele din România
O CARTE-OGLINDĂ A UNEI PERSONALITĂŢI: NICOLAE DABIJA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383694_a_385023]
-
tunam împotriva romantismului" - mai notează I. Negoițescu, identificând o a doua contradicție. Scrisorile nu o relevă. Dimpotrivă. Atât I. Negoițescu, cât și Radu Stanca mărturisesc admirația pentru marii romantici europeni (poeți, dramaturgi, mistici). Prin "resurecția baladei", teoretizată de Radu Stanca, neoromantismul rămâne o pecete a Cercului, în prima lui fază, pecete de sub care nu poate să iasă decât târziu. Antidotul clasicist nu e radical sau exclusivist. În euphorionism, I. Negoițescu imaginează o combinație între clasic și romantic, între spiritul grec și
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
și zornăitoare". Spațiul imaginar bacovian este examinat prin punerea sa în raport cu poetica lui Alecsandri sau cu aceea a lui Eminescu. Aserțiunile critice sunt pertinente, argumentate și pregnante, nu lipsite de o anume plasticitate. „Bacovianismul este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima jumătate a secolului nostru, apă-rându-ne drept un simbol «ruinat», ros de nostalgia eminescianismului"; Sentimentul bacovian definitoriu este nesiguranța"; „George Bacovia este cel mai tragic poet român" -sunt doar trei dintre formulările memorabile din această carte. Ipostaza spațială dominantă
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
ele se volatilizează; dar absența se dovedește la fel de neliniștitoare ca prezența lor! Extrapolarea marginilor, deschiderea spațiilor poate avea efect de bumerang". Definiția bacovianismului, pe care ne-o oferă Mircea Scarlat este deplin creditabilă: „Bacovianismul este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima jumătate a secolului nostru, apărându-ne drept un simbolism «ruinat», ros de nostalgia eminescianismului". De altfel, și originalitatea poetului e subliniată în raport direct proporțional cu experiența receptării operei sale: „Autorul Plumbului a devenit cu adevărat el însuși
„Uitatul“ Mircea Scarlat by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/6167_a_7492]
-
Dark/ O ușă în întuneric (1969) deschide o falie subtilă în poezia scriitorului irlandez, aceea a introspecției, a transformării sinelui în obiect de investigație lirica, iar, în District and Circle/ }ara și ținut (2006), exegetul atent poate localiza un interesant neoromantism, articulat pe o imagistică a violenței și urîtului. „Deschiderea” poeziei lui Heaney trebuie, neîndoios, legată și de experiență anglofona mai amplă a scriitorului. După studii la Belfast, merge la Londra, unde începe să scrie sub influența prietenului Ted Hughes - soțul
Lumea văzută de Seamus by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6555_a_7880]
-
Odată apus junimismul, prin anii '90 ai secolului XIX, își face apariția o puternică tendință națională. Ultimii ani ai secolului și primii ai celui de după el abandonează clasicismul (în fond, un antiromantism), „logica" maioresciană în favoarea realismului, naturalismului și a unui neoromantism idealist. Semănătorismul și, în general, țărănismul idilic sunt la modă. În marginea tabloului, se află întâii scriitori premoderni, simboliștii, lirici, urbani și prooccidentali. După Marele Război, lucrurile vor sta exact pe dos. Rolul de lider de opinie literară îl va
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]
-
Literatura > Carti > O NOUĂ APARIȚIE ÎN COLECȚIA LIRIK A EDITURII ARMONII CULTURALE: „BĂLCESCU FLUTURÂND” (POEME) DE ȘTEFAN DUMITRESCU (TULCEA) Autor: Gheorghe Stroia Publicat în: Ediția nr. 969 din 26 august 2013 Toate Articolele Autorului Poemele din BĂLCESCU FLUTURÂND, de un neoromantism divin mai mult decât evident, denotând simțul (autorului) pentru măsura cvasi-perfectă, cu subtilele inserții de ironie penalizatoare la adresa modernității, pot fi privite ca îndemnuri la resuscitare spirituală, la revigorare a sentimentului de apartenență la neam și patrie, la ieșirea din
„BĂLCESCU FLUTURÂND” (POEME) DE ŞTEFAN DUMITRESCU (TULCEA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 969 din 26 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364962_a_366291]
-
lirică ce îngândurează prin fascinație cititorul și-l face să ajungă unde niciodată n-a ajuns. Totul este altfel decât în alte cărți. Theodor Răpan parcurge toate formele lirismului, de la fervoarea renascentistă la expresia clasicistă, de la baroc la romantism, de la neoromantism la postmodernism etc., filtrându-le prin propria-i simțire. El cultivă un stil al paradoxului verbal, al bogăției metafizice, al celor mai neașteptate alternanțe ritmice, al efectelor lingvistice (omonimie, sinonimie, polisemie, etc.), prin care vocea lirică se unicizează. Arta juxtapunerii
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
concentrat: viața trebuie trăită din plin, bucuria și fericirea putând fi dobândite, doar dacă ele devin o stare firească a viețuirii și nu una furibund căutată, o ardere simplă și eficace în profunzimea substanței sale. Cartea este purtătoare a unui neoromantism divin, în care, pe cărările sinuoase ale sufletului se preumblă însuși Dumnezeu, stropind cu picuri de senin întregul parcurs al creației. Suspansul emoțional, sinceritatea, condescendența, subtila revoltă față de starea anormală de fapt a omenirii, dorul nestăvilit de acasă, iubirea, încrederea
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
Comentarii > CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ Autor: Pompiliu Comsa Publicat în: Ediția nr. 1341 din 02 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Cristina Emanuela Dascălu, o "voce" particulară în poezia contemporană Poezia Cristinei Emanuela Dascălu se circumscrie neoromantismului postmodern, plasînd semne ale unei para¬digme poetice de altădată (cavalcada nocturnă, de pildă, amintind de Uhland și Eminescu: "și eu aud ecoul călăreților din miez de noapte/ Sau măcar mă infatuez cu gîndul că-l aud/ Precum monezi aruncate
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
în această orientare de T. Arghezi (Flori de mucigai). În jurul anului 1880 apare în Franța simbolismul, ca o reacție antiparnasiană, contestând vidarea poeziei de sentiment, de lirism, de emoție. Simbolismul restituie poeziei sensibilitatea, emoția, de aceea a fost numit și neoromantism, însă nu la modul direct, ca romanticii de odinioară, prin enunțuri de idei, descrieri, narație, ci recurgând la aluzie, analogie, sugestie, simbol. Numele curentului a fost dat de poetul Jean Moréas, care în 1886 a publicat un celebru articol-manifest, Le
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
o albastră dimineață,/ născută din nopțile cu coviltir de stele...”; “Femeie - mireasmă din caditul tămâierii -“ etc. George Călin este un idealist, un sentimental, “condamnat cu iubire” veșnică, peregrin prin labirinturile existenței sale , în căutarea a ceea ce înseamnă desăvârșirea întregului. “Apariția neoromantismului a fost remarcată și de Al. Macedonski, care nu a ezitat să denumească neoromantic fenomenul literar de la începutul secolului al XX-lea, considerat de unii simbolist, iar de alții decadentist. Pentru Al. Macedonski, neoromantismul se asociază cu ascensiunea spre ideal
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
a ceea ce înseamnă desăvârșirea întregului. “Apariția neoromantismului a fost remarcată și de Al. Macedonski, care nu a ezitat să denumească neoromantic fenomenul literar de la începutul secolului al XX-lea, considerat de unii simbolist, iar de alții decadentist. Pentru Al. Macedonski, neoromantismul se asociază cu ascensiunea spre ideal.” * Înzestrat cu o imaginație fecundă, cu o fantezie debordantă, acesta este „hăituit” de metaforă până la punctul „0” al respirației. Tensiunea emoțională a fiecărui vers crește ca o flacără în mijlocul unui ocean de gânduri învolburate
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]