6 matches
-
de intuitiv contrară - și chiar șocantă - încât a întâmpinat rezistență din partea matematicienilor contemporani, precum Leopold Kronecker, Henri Poincaré, iar mai târziu Hermann Weyl și Luitzen Egbertus Jan Brouwer, în timp ce Ludwig Wittgenstein a ridicat obiecții filosofice. Câțiva teologi creștini (mai exct neoscolasticii) au văzut opera lui Cantor ca o provocare la unicitatea infinității absolute a naturii lui Dumnezeu, etichetând cu prima ocazie teoria numerelor transfinite cu panteismul. Criticile dure au fost acoperite însă de considerațiile internaționale. În 1904 Societatea regală din Londra
Georg Cantor () [Corola-website/Science/308112_a_309441]
-
existențialistă franceză formată din J.P. Sartre, A. Camus, M. Merleau-Ponty, G. Marcel și alții; concepțiile structuraliste apărținătoare unor francezi ca C. Lévi- Strauss, M. Foucault, J. Lacan, P. Francastel, L. Althusser și alții; curente de sorginte medievală, ca neotomismul și neoscolastica, fără prea multe tradiții la noi. Pe la începutul anilor '80, Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR din București a început să tipărească "scrieri alese" din părinții apostolici și ale celor două mari biserici creștine, catolică și ortodoxă. Filosofia
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ordine vie în câmpul gândirii și vieții noastre teologice. Evident, dacă vreau să nu par nedrept, ar trebui să recunosc că situația gândirii noastre religioase nu este izolată. Sforțările așa de pline de temperament ca și de talent literar ale neoscolasticii franceze de azi, sunt, doar un pendant categoric - desigur, mai disciplinat, mai precis, mai cu știință de carte, dar totuși un pendant - la inactualitatea gândirii noastre. Dacă însă incapacitatea aceasta a catolicismului s-ar putea să aibă, între altele, și
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
întrucât chiar și negația sa o presupune. Inspirându-se din doctrina lui Bontadini, Severino ajunge astfel la concluzii neașteptate și incomode, scoase la lumină mai ales în eseul Ritornare a Parmenide (Întoarcerea la Parmenide), publicat inițial în "Rivista di filosofia neoscolastica"242 și apoi inclus în Esența nihilismului (1972). În timp ce din caracterul contradictoriu al devenirii Bontadini a inferat pe baza principiului de non-contradicție existența unei ființe transcendente care nu devine, Severino deriva din același punct de plecare o concluzie opusă: dacă
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ed.), Einaudi, Torino, 1993; Ontologia della libertà. Il male e la sofferenza, Einaudi, Torino, 1995; Givone, S., Dostoevskij e la filosofia, Laterza, Roma-Bari, 1984; Disincanto del mondo e pensiero tragico, Il Saggiatore, Milano, 1988. 242 E. Severino, "Rivista di filosofia neoscolastica", 56, 1964, pp. 137-175, cu un Post-scriptum, idem, 57, 1965, pp. 559-618. 243 Cf. E. Severino, Essenza del nichilismo (1972), nouă ediție adăugită, Adelphi, Milano, 1982, pp. 317-387; Il mio scontro con la Chiesa, Adelphi, Milano, 2001. 244 E. Severino
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
ordine vie în câmpul gândirii și vieții noastre teologice. Evident, dacă vreau să nu par nedrept, ar trebui să recunosc că situația gândirii noastre religioase nu este izolată. Sforțările așa de pline de temperament ca și de talent literar ale neoscolasticii franceze de azi, sunt, doar un pendant categoric desigur, mai disciplinat, mai precis, mai cu știință de carte, dar totuși un pendant la inactualitatea gândirii noastre. Dacă însă incapacitatea aceasta a catolicismului s-ar putea să aibă, între altele, și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]