8 matches
-
dominicanul Francisco de Vitoiria și iezuitul Francisco Suárez. În anul 1879, Papa Leon al XIII-lea a încercat să readucă în actualitate tezele scolasticii, în special învățăturile lui Toma din Aquino (Neotomism), dând naștere unui curent ce a fost denumit Neoscolastică, care a avut răsunet în scrierile gânditorilor francezi Jacques Maritain și Étienne Gilson.
Scolastică () [Corola-website/Science/301333_a_302662]
-
Firescul acestor manifestări așază lumea adusă de scriitor în descendența celei interbelice, căreia însă îi perpetuează și alte trăsături. În felul acesta, nume ale unor personalități ale artei, ale filosofiei, discuții în care se fac referiri, de pildă, la metafizica neoscolastică ori la o sofistică a iubirii etc. trasează imaginea unei umanități pentru care contează substanțial și lăuntrul a individului, nu doar viața din afară, din societate. De aici derivă, organic, apoi, existența în roman a unor pagini sau pasaje eseistice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și problema răului 241. Dar interpretarea nihilismului care, în peisajul filozofiei italiene, se distinge prin originalitate și caracter sistematic îi aparține lui Emmanuele Severino. Format la Universitatea Catolică din Milano sub îndrumarea lui Gustavo Bontadini care a respins eticheta de "neoscolastic" pentru a și-o revendica pe cea de "metafizician clasic" Severino se confruntă chiar din primele sale opere cu următoarea problemă metafizică: cum trebuie înțeleasă și explicată ființa a ceea ce devine? Prezența acestei probleme, repropusă de Bontadini, se face simțită
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
a înfrunta viața, a relaționa între noi, dar și cu ceilalți, pentru activitatea noastră, pentru a înțelege lumea și a ne organiza timpul. O gândeam. Dar această schemă verticală de rațiune și credință se va demonstra amăgitoare. Această philosophia perennis neoscolastică, mă întrebam mereu suspicios, era într-adevăr un suport sigur, o bază certă? Dubii personale Un dubiu, pe care la început nici nu îl luasem prea în serios, nu ajunsesem niciodată să-l clarific. Dubiile fac parte din gândire. Există
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
creștin nu este premiza oricărui da spus vieții și al oricărei etici construite pe ea? Iată câteva probleme esențiale care se dezbat în prezent și în cadrul teologiei protestante. Destinul necredincioșilor În timp ce la Universitatea Pontificală studiam conștiincios, curs după curs, teologia neoscolastică, ale cărei teze patruzeci de ani mai târziu vor fi incluse substanțial în Catehismul universal al Bisericii Catolice, eram tot mai mult fascinat să dau o motivație rațională existenței și "mântuirii celor necredincioși". Urmasem un seminar cu titlul De salute
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care predau să fie convinși că separarea de Aquinat, mai ales în aspectele metafizice, nu va fi lipsită de daune grave. Pusă în acest mod temelia filosofiei, să fie ridicat cu mare atenție edificiul teologic». 3. Care este soarta raționalismului neoscolastic? Odată ajunși la acest punct, sunt inevitabile câteva întrebări: nu are nici un sens legarea credinței de o teorie științifică, și asta pentru că, așa cum afirma Galileo Galilei, «mecanica ne spune cum merge cerul și credința cum se merge în cer»; și
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
mai apoi atât în «L’Osservatore Romano» din 27 octombrie 1996, cât și în «La Civiltà cattolica» (3515, IV, 1996), cu titlul «Credința și teologia în zilele noastre». Iată concluzia referitoare la raporturile dintre rațiune și credință: «Consider că raționalismul neoscolastic a falimentat în încercarea sa de a voi să construiască praeambula fidei cu o rațiune total independentă de credință, cu o certitudine pur rațională; toate celelalte încercări, care urmează aceiași cale, vor obține la sfârșit același rezultat. Referitor la asta
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
și zona culturii umaniste, care nu comunică între ele. De fapt, un spirit format trebuie să fie apt pentru ambele zone". Exemplificînd prin opoziția dintre Gerard Genette, care "are ceva de spus și o spune frumos", și Jean Ricardou, "un neoscolastic intolerant, un tehnocrat închistat, cu un fel de fanatism jacobin pentru rebarbativele lui categorisiri, care nu pot duce la nici un fel de rezultat, de spor în înțelegerea fenomenului literar, deși omul este inteligent și cultivat, dar asta, desigur, nu este
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]