44 matches
-
se învederează prin academicianul Dumitru Radu Popescu, prefațator-specialistul în domeniu, neîntrecut nuvelist și romancier de Premiul Nobel, din cea de-a doua jumătate a secolului al XX-lea și din primele decenii ale mileniului al III-lea. Și criticii literari neostaliniști de azi, nepoți / strănepoți ai stalinist-paukeriștilor din „obsedantul deceniu“ (1948 - 1958), nu trebuie să uite vreodată adevărurile din blânda prefață, Nicolae Țic, generația desculță, realismul socialist și realismul capitalist, de acad. Dumitru Radu Popescu. (II) Potrivit dogmei „realismului înregimentat politic
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_pachia_tatomirescu_1497087337.html [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
și cultura universală, beneficii lună de lună, de colaboratori din diverse țări. Afirm, cu bucurie, că avem și foarte mulți colaboratori din Israel, în majoritatea lor scriitori evrei originari din România. Nu am urmărit și nu vom urmări niciodată practici neostaliniste de interzicere a accesului vreunui autor de texte valoroase. Nu au avut și nu vor avea niciodată acces grafomanii sau țucălarii unor grupări politice sau de interese politico-ideologice. Noi vrem să facem cultură, nu politica vreunui partid sau altul. De
INTERVIU CU PROFESOR DOCTOR DAN BRUDASCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_profesor_doctor_dan_brudascu.html [Corola-blog/BlogPost/361199_a_362528]
-
cu siguranță locul alături de dvs. Ar fi o greșeală să credem că aceștia au fost puși în libertate. Ei și familiile lor sunt supuși unui "exil psihologic”, deoarece persoanele cele mai apropiate și dragi lor au fost șantajate de către guvernul cubanez neostalinist. Noi, opoziția pașnică din Cuba, îndurăm cu stoicism și raționalitate toate dificultățile materiale și spirituale prin care trecem, precum și riscul de a ne pierde libertatea și chiar viața, fiind parte a celui mai dezavantajat sector al populației. Aici, în Cuba, suferim
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
educare marxist-leninistă a membrilor de partid, a tuturor oamenilor muncii”") din 6 iulie 1971 și continuând cu Tezele de la Mamaia din 1982. Sub denumirea "umanism socialist", Ceaușescu a impus expansiunea unei propagande cu "caracter militant-revoluționar" și realist-socialist (de fapt maoist, neostalinist) în artă, istorie etc. Aceste teorii, care permiteau și impuneau distorsionarea datelor istorice, cuprindeau o revenire la protocronism ("dacologie", accentuarea prelucrată a valorilor antice, dacice, ale poporului român, curent care se află la baza "naționalismului cultural"), la un "naționalism socialist
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
dacă ajunge la putere”. Ca parte a procesului de destalinizare inițiat în Cehoslovacia, condamnarea lui Husák a fost anulată și în 1963 i s-a redat calitatea de membru de partid. În 1967, el a devenit un critic al conducerii neostaliniste a partidului și a lui Novotný. În aprilie 1968, în timpul Primăverii de la Praga ce a avut loc sub conducerea noului lider al partidului și coleg slovac Alexander Dubček, Husák a devenit viceprim-ministru al Cehoslovaciei, responsabil pentru supravegherea reformelor în Slovacia
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
document la tribuna Consfătuirii de lucru a activului de partid din domeniul ideologiei și al activității politice și cultural-educative. Cele 17 propuneri din această expunere, supranumite „Tezele din iulie”, sunt considerate de specialiști drept începutul unei „mini-Revoluții Culturale”, o ofensivă neostalinistă împotriva autonomiei culturale și un apel privind întoarcerea la conducerea strictă a realismului socialist.
Epoca de Aur (România) () [Corola-website/Science/328850_a_330179]
-
neuniformă, dependentă de numeroasele campanii diseminate de către mașinăria propagandistică. Spre exemplu, prima creștere a numărului execuțiilor, în 1971, a urmat adoptării "Tezelor din iulie", practic o declarație a întoarcerii la realismul-socialist, dar mai ales cazului Rîmaru. Regimul a căpătat accente neostaliniste în anii 1980, când, după omorul deosebit de grav, infracțiunile economice și trădarea au devenit cele mai frecvente infracțiuni capitale pedepsite. Criminalitatea economică a ajuns în centrul atenției datorită crizei economice severe pe care țara o înfrunta și a rezultat în
Pedeapsa capitală în România () [Corola-website/Science/321480_a_322809]
-
deținuților politici, cînd Dej a considerat că stăpînește perfect situația, multe condamnări cu caracter politic au fost încadrate juridic la drept comun sau, pentru incomozii regimului, s-a apelat și la spitale și așezăminte psihiatrice. În ultimii ani de teroare neostalinistă, Ceaușescu, prin închiderea granițelor, transformase România într-o imensă închisoare. Din discuțiile purtate cu supraviețuitorii închisorilor precizează în Introducere Cornel Nicoară și Gheorghe Onișoru dintre care unii nu cunoșteau cuprinsul sentinței proprii, am constatat că, în ceea ce privește reținerea faptelor de către securitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și "independență" față de "fratele din Răsărit" s-au încheiat prin supunere. Circa 18 ani am fost supuși de "dinastia Gheorghiu-Dej", apărută după 30 decembrie 1947, prin abdicarea regelui. În următorii douăzeci și patru de ani ne-a supus "dinastia Ceaușescu" de factură neostalinistă. Declarația din aprilie 1964 și refuzul participării României la reprimarea Primăverii de la Praga din 1968 au fost urmate de timide solidarizări cu împotrivirile polonezilor, cehilor, ungurilor, redegiștilor și ucrainienilor de Vest. A fost ceva de genul facebook-ului de astăzi, sau
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
poate avea nevoie de o altfel de "revoluție culturală" față de aceea organizată de Mao la mijlocul anilor șaizeci ai secolului trecut și preluată atât de dogmatic la noi, prin Tezele din iulie și din noiembrie 1971. S-au produs atunci înăspriri neostaliniste în educație, creația literară, propagandă mass-media în numele "umanismului socialist". Susținerea doctoratului era condiționată de aprobarea Comitetului Județean de Partid. Suferințele morale (și materiale) produse atunci nu s-au vindecat integral prin recunoașterea valorii realizărilor scriitorilor și altor intelectuali. Crimele revoluției
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
urmașilor săi. Au urmat disidenți și militanți împotriva pericolului războiului atomic și respectarea drepturilor omului ca fizicianul Andrei Saharov (1921-1989) și alți savanți din întreaga lume. Saharov însă a fost aspru sancționat de către Brejnev, care și-a slăbit autoritatea regimului neostalinist. Dar nu și a celui din România, unde clanul conducător își apăra cu multă duritate pozițiile față de observațiile membrilor CPEx (1e). Împotrivirile față de ordinea politică postbelică, stabilită pentru Europa Centrală și de Sud-Est, au venit și din partea slujitorilor bisericilor. Deosebit de
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în timp ce, după paravan, își pregătea cultul personalității. Rudimentar, grandoman, avid de putere, narcisiac și, de la un punct, autist în a nu mai pricepe nimic din țara al cărei lider era, Ceaușescu a sfârșit prin a fi împușcat după un proces-mascaradă, neostalinist, pe măsura neostalinismului său de dictator. Nu înseamnă că a fost corect ca lucrurile să ia această turnură, ci doar că Ceaușescu a fost lichidat exact în formula pe care, în libertate, o tutela el însuși. Ca dictator fusese lipsit
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
sau a contrapropagandei din Vest. Istoria „academică” a școlilor de partid este astfel În mod direct un efect al destalinizării: cel de condamnare a violenței autodistrugătoare a lui Stalin, practicată Împotriva propriului partid, dar și de organizare a proceselor intelectuale „neostaliniste”, care aveau să pună capăt reformelor. Impunerea În procesele ideologice a „cadrelor intelectuale” (activiștii filosofi) semnifică dispariția intelectualului militant, a cărui formă desăvârșită fusese cea consacrată de partidele comuniste, conducând la conturarea unei figuri alternative, afirmate În deceniile următoare, intelectualul
[Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
afirma că s-a câștigat glorie fără condamnarea intervenției din Cehoslovacia. Acest presupus, imaginar istoric militar sau sociolog care lucra În cadrul Ministerului Apărării Naționale, ce avea un centru de studii și teorie militară, avea motive de identificare cu ideologia naționalismului neostalinist pe care l-a practicat Ceaușescu. Multe din excesele respective probabil că Îi repugnau, probabil că spunea și bancuri politice Între prietenii apropiați. Credea Însă că există un element foarte puternic, rațional, al ideologiei oficiale. După 1989, acest gen de
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
critic... Vladimir Tismăneanu: ...Norman Manea - și sunt, desigur, nume pe care o să le uităm. Mircea Mihăieș: Este vorba de ceea ce În general se numește „Generația ’60”. Vladimir Tismăneanu: Mai sunt și Ana Blandiana, alți oameni atacați de neoproletcultiștii sau de neostaliniștii tracomani. După părerea mea, aceste lucruri au fost radiografiate excelent de Katherine Verdery În cartea despre compromis și rezistență În cultura română. Au existat lupte absolut reale, În care este fascinant că disidenții, atâți câți erau - precum grupul de la Iași
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
timișorenii. * În 1989, România era un „butoi cu pulbere” - așa se spunea la „Europa Liberă” -, astfel încât putea fi intuită o formă posibilă de revoltă ca urmare atât a situației interne (România având parte de una dintre cele mai dure dictaturi neostaliniste din rândul țărilor comuniste), cât și a marilor schimbări politice care aveau loc în Europa de Est și care, direct sau indirect, influențau destinele țării. Începutul revoltei timișorene a fost povestit de îndeajuns de mulți dintre participanții la evenimentele din capitala Banatului
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fiind reprezentat în complot de „cercuri imperialiste”). Deși nu face referință directă la KGB, Ceaușescu acuză limpede un amestec al Uniunii Sovietice, fiindu-i cunoscut chiar și lui faptul că Mihail Gorbaciov nu îl agrea între liderii est-comuniști, considerându-l neostalinist și arătându-se adesea iritat de prestația retrogradă a lui Ceaușescu în cadrul tendinței reformatoare a celorlalte țări comuniste. De vină pentru tulburările timișorene erau deci, în opinia lui Ceaușescu, străinii (maghiarii) infiltrați pe teritoriul românesc, apartenența etnică a pastorului reformat
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
important al lumii occidentale și, dacă în Ungaria, Polonia sau Boemia ne place să folosim cuvinte ca "dreapta" și "stînga", o retorică nerealistă a distrus sensul. Clivajul Biserică / Stat a rezistat mai bine în lunga perioadă de domnie stalinistă și neostalinistă; totuși, importanța ei rămîne secundară, cu excepția Slovaciei și, într-o mai mică măsură, în Polonia și Moravia. Doar clivajul centru / periferie se impune cu o redutabilă vigoare, depășind adesea nivelul prezenței sale dintre cele două războaie mondiale, pentru a atinge
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
că Revoluția din decembrie 1989 a fost inevitabilă? Care a fost impactul ei asupra Europei postcomuniste? Nu știu ce înseamnă inevitabilitate în istorie. Au fost Mihail Gorbaciov și Alexander Yakovlev, despre care aproape nimeni nu mai vorbește astăzi, inevitabili? A fost traiectoria neostalinistă a lui Ceaușescu inevitabilă? Putem fi atât de siguri că un Ligaciov, sau un Dumitru Popescu nu ar fi fost capabili să prelungească 10-20 de ani agonia regimurior politice de la Moscova și București? În decembrie 1989 o populație profund traumatizată
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
populație și economie). Toate acestea marchează discursul britanic, observații colaterale precum cele despre cultură și societate, fiind subordonate elementelor determinante de mai sus. În opinia istoricului britanic Peter Siani-Davies, România anilor 1980 poate fi definită mai curând ca un stat "neostalinist" decât ca un stat pur stalinist, pentru că, deși Ceaușescu a preluat de la Stalin cultul personalității și modul de conducere, "contextul istoric era altul și el n-a reușit să copieze cu exactitate sistemul liderului sovietic, cu toate că ar fi dorit acest
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
acest lucru"306, idee ce confirmă utilitatea folosirii sintagmei "Great Retreat" creată de Nicholas Timasheff și în cazul României după 1970. "Dacă din rațiuni euristice, precizează Siani-Davies, în cadrul sistemului comunist, România anilor '80 poate fi caracterizată mai degrabă ca stat neostalinist, în sistemul politic global s-a apreciat că avea multe caracteristici ale statelor neo-patrimo-niale"307. Ipostazele extreme ale statelor neo-patrimoniale sunt denumite "sultanate" de către analiști ai statelor despotice 308. Sultanatele constau în regimuri intens personalizate, impuse în state insuficient modernizate
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
diferite, nu atât influența despotismului oriental fiind la baza instaurării regimului totalitar în Europa de Est, deci și în România, ci "modelul țarist" impus prin intermediul unui model despotic cu altă față, cel al stalinismului. Revenind la reprezentările britanice despre România stalinistă și neostalinistă, nu insist asupra unor detalii din epoca stalinistă, ca de pildă descrierea condițiilor materiale excepționale ale scriitorilor la Lindsay, dându-l ca exemplu pe Zaharia Stancu pe care l-a vizitat la vila "Maxim Gorki" a Uniunii Scriitorilor, la Sinaia
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
din nou de nivelul internațional; limbile străine, adesea studiate încă din familie, măreau "riscul" emigrării, ca și descoperirea individuală a "Lumii Libere" prin bursele și călătoriile de documentare oferite ori acceptate de statul-partid în faza lui de "liberalizare" de dinaintea închiderii neostaliniste în național-comunism. Născut în 1940 într-o familie bănățeană tipică pentru clas-a mijlocie superioară a zonei adică legată educativ, cultural, social-politic, economic, etno-lingvistic, confesional, matrimonial de creuzetul central-european și atrasă oarecum inevitabil în nucleul tehnocratic din capitala României Mari
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
acestei atitudini România a fost vizitată de unii lideri occidentali, a Încheiat acorduri cu Banca Mondială și F.M.I. După 1971 lansează tezele din iulie prin care inaugurează revoluția culturală, promovează cultul personalității și reîntoarcerea la un regim autoritar de tip neostalinist. În 1974 la Congresul al XI lea al P.C.R. a fost lansat programul partidului ce viza făurirea societăților socialiste multilateral dezvoltate și Înaintarea României spre comunism. În 1974 devine președinte al statului. S-au realizat mari investiții: Casa Poporului, Canalul
GHID DE ISTORIA ROMÂNILOR by MIHAELA STRUNGARU - VOLOC () [Corola-publishinghouse/Science/1294_a_1873]
-
destabilizării și dornici să ajungă pe picior de egalitate cu sovieticii în conducerea "blocului socialist", profită de greutățile cu care se confruntă Hrușciov în propria-i țară pentru a interveni intens în estul european unde ei susțin guvernele staliniste și neostaliniste. De aceea în primele zile ale lui 1957, Zhou-Enlai se duce la Moscova, apoi efectuează un turneu în democrațiile populare și spre marea deziluzie a lui Gomulka, condamnă "diversiunea imperialistă din Ungaria", ridicînd în slăvi solidaritatea dintre țările socialiste și
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]