36 matches
-
și specificând că, de la o vreme, lăsasem în urmă lecturile din Aristotel și Platon, în favoarea lui Plotin, a lui Augustin și sfântului Toma din Aquino, că, de cum lăsam abecedarul alergam să scotocesc în biblioteca paternă după cele mai noi teze neotomiste, să știți că pe alocuri exagerează. Lectura mea preferată era un album tipărit cu litere verzi, conținând istorioare în suite de desene - preludând benzile desenate. Mă încânta pățania unui berbec care, izbind în forță un pom plin de fructe, fusese
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
pe Dumnezeu ca pe un obiect oarecare al gândirii”, iar pe de altă parte, „mumificarea unei gândiri ce rămâne încremenită în formele sale școlărești și care a pierdut orice contact cu mișcarea filozofică ori științifică actuală” (ambele vizează indirect curentul neotomist, dar nu numai). „Modernismul” de la sfârșitul secolului al XIX-lea văzuse just (întrucât aceleași probleme existau și atunci), dar a propus soluții false, căci, dorind să reacționeze împotriva pierderii sensului transcendenței, el „a căzut în agnosticism”; încercând să împace teologia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fine, autentica trăire estetică și filozofică. (...) referirile la credință, la mistică, la cele spuse de mari mistici sau filozofi fideiști sunt dese, ca urmare a unor preocupări în acest sens încă din timpul studenției când a fost atras de filozofii neotomiști (...) referirile la tradițiile intelectuale de interpretare a credinței cuprind de asemenea o arie vastă, de la gânditorii antici, la cei din creștinismul timpuriu, până la cei, puțin cunoscuți în cultura noastră, din islamismul timpuriu, cel medieval și până la cel contemporan. Dintre aceste
EVENIMENT LA GALERIA SENSO de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363430_a_364759]
-
troian în “ Cetatea rațiunii “, ca herald al unei neiertătoare cruciade pentru umilirea judecății lucide și raționale. Imaginea lui Pascal se reducea la “ fotografia “ falsă de “apostol al rațiunii”, așa cum susține Unamuno, “pionier de intuiție “( Bergson), “campion al credinței “, cum spun neotomiști, explorator al “ rațiunii inimii “( existențialism), “ vestitor al eșecului “( personalism) și “ aventurier în luptă cu Hipnos și Morfeu, zeii adormirii simțurilor “, (n.n. ). Mulți din comentatori îi atribuia lui Pascal gestul funest al lui Macbeth de a ucide somnul. Pe motiv că
HYPNOS ŞI MORFEU ÎN LUPTĂ CU PASCAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351471_a_352800]
-
care neglija orice nu se găsea în raporturile complexe (dar pentru care contextul este irelevant) dintre cuvinte și propoziții; deductivismul economiștilor laissez-faire veniți tot din lumea germanofonă, ca Hayek și Mises, cărora li s-a alăturat Milton Friedman; tradiția școlii neotomiste de la Chicago, reprezentată de Robert Hutchins și Mortimer Adler (la rândul lor, cu surse americane mai vechi). Astfel, Chicago a devenit centrul unei gândiri absolutiste, antipragmatiste și anti-istoriste. În acest cadru trebuie citit antimodernismul conservator-liberal al lui Bloom, ca și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
tratează pe Dumnezeu ca un obiect oarecare al gândirii”, iar pe de altă parte, „mumificarea unei gândiri ce rămâne Încremenită În formele sale școlărești și care a pierdut orice contact cu mișcarea filozofică ori științifică actuală” (ambele vizează indirect curentul neotomist, dar nu numai). „Modernismul” de la sfârșitul secolului al XIX-lea văzuse just (Întrucât aceleași probleme existau și atunci), dar a propus soluții false, căci, dorind să reacționeze Împotriva pierderii sensului transcendenței, el „a căzut În agnosticism”; și, Încercând să Împace
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
tânărul J. Milbank a îmbrățișat de la bun început proiectul catolic al lui Henri de Lubac (la nouvelle théologie). În rezumat, aceasta se vroia agentul unei transformări a teologiei Bisericii Catolice - al cărei învățământ era sufocat în perioada interbelică de scolasticismul neotomist leonin - într-o direcție care să vroia să îmbine înțelepciunea nestemată a izvoarelor biblice și patristice cu dificilele revendicări intelectuale și existențiale ale lumii postbelice. Operele teologice ale unor personalități ca Sfântul Grigorie de Nyssa, Fericitul Augustin sau Nicolaus Cusanus
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
caracterul lor paradigmatic (vezi I, 2).193 În acest sens, Schnädelbach face o observație interesantă, enumerând printre consecințele "istoricizării filozofiei" "numeroasele renașteri ale sistemelor din trecut", fiindcă o mulțime de filozofi se redefinesc prin raportarea la filozofii mai vechi (neoaristotelici, neotomiști, neoleibnizieni, neokantieni, neofichteieni, neohegelieni, neomarxiști etc.). În zona științelor, un asemenea fenomen "se petrece aproape în exclusivitate pe tărîmul filozofiei", remarcă același autor; altminteri, "renașterile" sunt mai ales apanajul artelor.194 Fenomenul acestor renașteri îl determină pe Schnädelbach să constate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ținem seama că majoritatea lucrărilor cu astfel de subiecte au fost până de curând dominate fie de criticile materialist-istorice în Est, fie de cele ale unor epistemologii pornite din științele naturii sau filosofii ale științei de factură pozitivistă, neokantiană, structuralistă, neotomistă, ludică și altele din Vest, putem înțelege și diferențele față de tradițiile care pledează pentru îmbinarea cunoașterii cu fantezia, imaginarul, poeticul în genere. Guénon susținea fondul spiritual conținut de procesele amintite, care este rezumat în Principiile supreme păstrate de tradiții. Acestea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
poate fi urmărit). Relativismul reduce istoria literaturii la o serie de fragmente disparate și deci discontinue, în timp ce majoritatea concepțiilor absolutiste fie că servesc numai o situație actuală trecătoare, fie că se întemeiază (cum e cazul cu criteriile neoumaniștilor, marxiștilor si neotomiștilor) pe vreun ideal abstract, străin de literatură, nepotrivit formei istorice a literaturii. Termenul de "perspectivism" implică recunoașterea faptului că există o singură poezie, o singură literatură, comparabilă de-a lungul veacurilor, care se dezvoltă, care se transformă, care e plină
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
în nobilele și rodnicele ei funcții". 9 Georges Florovsky (1893-1979), preot și profesor de istoria Bisericii și de patrologie la Institutul "Saint-Serge" din Paris (creat în 1926), frecventator al grupului de intelectuali care participau la dezbaterile teologice din casa filosofului neotomist Jacques Maritain, de la Meudon, unde, l-a cunoscut și Nae Ionescu; cel care avea să asigure existența curentului neopatristic, la congresul internațional de teologie ortodoxă de la Atena, din 1936. 10 Georges Florovsky, L'idée de la creation dans la philosophie chrétienne
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în nobilele și rodnicele ei funcții". 9 Georges Florovsky (1893-1979), preot și profesor de istoria Bisericii și de patrologie la Institutul "Saint-Serge" din Paris (creat în 1926), frecventator al grupului de intelectuali care participau la dezbaterile teologice din casa filosofului neotomist Jacques Maritain, de la Meudon, unde, l-a cunoscut și Nae Ionescu; cel care avea să asigure existența curentului neopatristic, la congresul internațional de teologie ortodoxă de la Atena, din 1936. 10 Georges Florovsky, L'idée de la creation dans la philosophie chrétienne
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
filosofia se sprijină pe rațiune și, pe de altă parte, aceeași rațiune este pusă de acord cu credința, după cum filosofia este pusă de acord cu teologia care se sprijină pe revelație. JACQUES MARITAIN (1882-1973), unul din cei mai de seamă neotomiști, în scrierea sa Știința modernă și rațiunea, ne avertizează că rațiunea singură ar putea greși și, în consecință, ea trebuie să se subordoneze credinței (2, p. 94). Și iată cum, o filosofie care în secolul al XIII-lea a căutat
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
creat un institut superior cu același profil. Relativ curînd au apărut și reviste cu aceeași orientare. Cu toate acestea, pînă la primul război mondial, această filosofie a cunoscut o redusă răspîndire. După război însă a avut loc o adevărată ofensivă neotomistă. În condițiile social-economice ale acelor ani, neotomismul a fost receptat de unii intelectuali din Franța, Belgia, Italia, Elveția, Spania, S.U.A. și alte țări. Proclamarea principiului valorificării și al integrării în sistem a momentelor raționale din filosofia și știința contemporană, precum și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Funcția educativă, se precizează în enciclică, aparține prin excelență. Bisericii; ea decurge din misiunea pe care Christos a încredințat-o apostolilor cînd le-a adresat îndemnul "mergeți și învățați toate popoarele!" În Enciclica asupra educației creștine a tineretului carta educației neotomiste în anii '30 sînt formulate cîteva din ideile de bază care au orientat activitatea din școlile catolice. Educația, se specifică în enciclică, aparține familiei, Bisericii și statului, dar în primul rînd Bisericii. Familia nu-și poate îndeplini în mod corespunzător
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Biserica) pentru ca împreună după cum se afirmă în enciclică să coopereze "la acțiunea grației divine în formarea veritabilului și perfectului creștin", gata să-și îndeplinească misiunea sa terestră, cu convingerea că se pregătește pentru "viața viitoare". Obiectul educației creștine, în concepția neotomistă, îl constituie "omul întreg", spirit și corp, cu toate "facultățile mintale și supranaturale așa cum ne este el cunoscut prin rațiune și revelație" (6, p. 1 137). Din concepția asupra omului și a devenirii sale, rezultă opoziția neotomistă față de "naturalismul" unor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
creștine, în concepția neotomistă, îl constituie "omul întreg", spirit și corp, cu toate "facultățile mintale și supranaturale așa cum ne este el cunoscut prin rațiune și revelație" (6, p. 1 137). Din concepția asupra omului și a devenirii sale, rezultă opoziția neotomistă față de "naturalismul" unor teorii pedagogice care neagă sau micșorează prezența supranaturalului în actul educației. Aceste teorii apreciază neotomiștii nesocotesc "căderea în păcat" a omului și necesitatea intervenției "grației divine"; ele lasă educația nouă mai ales deplină libertate copilului, reducînd sau
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ne este el cunoscut prin rațiune și revelație" (6, p. 1 137). Din concepția asupra omului și a devenirii sale, rezultă opoziția neotomistă față de "naturalismul" unor teorii pedagogice care neagă sau micșorează prezența supranaturalului în actul educației. Aceste teorii apreciază neotomiștii nesocotesc "căderea în păcat" a omului și necesitatea intervenției "grației divine"; ele lasă educația nouă mai ales deplină libertate copilului, reducînd sau suprimînd atît autoritatea educatorului, cît și pe aceea a lui Dumnezeu. Filosofia neotomistă asupra educației își exprimă insatisfacția
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
actul educației. Aceste teorii apreciază neotomiștii nesocotesc "căderea în păcat" a omului și necesitatea intervenției "grației divine"; ele lasă educația nouă mai ales deplină libertate copilului, reducînd sau suprimînd atît autoritatea educatorului, cît și pe aceea a lui Dumnezeu. Filosofia neotomistă asupra educației își exprimă insatisfacția față de acele teorii pedagogice contemporane care nu includ "grația divină" printre factorii de dezvoltare ai ființei umane. În construirea teoriei lor pedagogice, adepții acestei filosofii se sprijină pe două izvoare: a) cunoașterea rațională a factorilor
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe el însuși în cunoașterea celor pe care nu le știe" (7 bis, p. 53). Iată, așadar, că Aquinatul propunea magiștrilor să utilizeze calea euristică de îndrumare a procesului de asimilare a cunoștințelor de către elevi. De adăugat că în școlile neotomiste se practică educația fizică, motivîndu-se că numai așa corpul poate fi călăuzit de rațiune (aceasta, la rîndul ei, fiind ghidată de credință). În domeniul educației intelectuale se urmărește dobîndirea unei culturi bogate în vederea participării la viața culturală și religioasă a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dobîndirea unei culturi bogate în vederea participării la viața culturală și religioasă a societății și, mai ales, pentru a se manifesta interes fată de idealurile bisericii. Conținutul învățămîntului este orientat către formarea unei concepții religioase despre lume, iar sub aspect filosofic neotomistă. Pentru aceasta, cunoștințele dobîndesc o anumită orientare, nu de toți acceptată. Iată, de pildă, cum trebuie înțeleasă Renașterea, după un alt reprezentant de seamă al neotomismului ÉTIENNE GILSON: "Renașterea, așa cum a fost descrisă, n-a fost evul mediu plus omul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
curentele filosofice și pedagogice contemporane, acesta dispune de cea mai întinsă rețea de școli mai ales secundare și profesionale (se observă că se are în vedere vîrsta cea mai propice pentru formarea concepției despre lume). Au fost create societăți pedagogice neotomiste, ordine călugărești pentru problemele educației, un Centru de studii pedagogice la Paris; apar reviste de pedagogie cu orientare neotomistă ("Educația", în Franța, "Revista catolică a educației", în S.U.A. ș.a.). Au fost scrise lucrări de filosofia educației în spirit neotomist: Éducation
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se observă că se are în vedere vîrsta cea mai propice pentru formarea concepției despre lume). Au fost create societăți pedagogice neotomiste, ordine călugărești pentru problemele educației, un Centru de studii pedagogice la Paris; apar reviste de pedagogie cu orientare neotomistă ("Educația", în Franța, "Revista catolică a educației", în S.U.A. ș.a.). Au fost scrise lucrări de filosofia educației în spirit neotomist: Éducation à la croisée des chemins, Hummanisme integral, 1938, de J. Maritain; La pedagogia di Tommaso d'Aquino, 1931, Pedagogia
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pedagogice neotomiste, ordine călugărești pentru problemele educației, un Centru de studii pedagogice la Paris; apar reviste de pedagogie cu orientare neotomistă ("Educația", în Franța, "Revista catolică a educației", în S.U.A. ș.a.). Au fost scrise lucrări de filosofia educației în spirit neotomist: Éducation à la croisée des chemins, Hummanisme integral, 1938, de J. Maritain; La pedagogia di Tommaso d'Aquino, 1931, Pedagogia generale, 1948, de Mario Casotti. Personalitatea reprezentativă a neotomismului nu numai în plan filosofic, ci și pedagogic (evident sub aspect
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
naște liber și că stă în puterea sa să se dezvolte a întărit tendința spre independență față de Divinitate. Educația nouă, activismul pedagogic, în general continuă J. Maritain își iau originea tocmai în această filosofie cartesiană și rousseauistă. În concepția filosofului neotomist educația nu poate fi decît una creștină, care apelează la ajutorul lui Dumnezeu. Omul nu se naște liber, ci devine astfel luptînd cu sine însuși, și după multe suferințe. Educația creștină este eliberatoarea omului. În acest sens vorbește J. Maritain
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]