36 matches
-
fine, autentica trăire estetică și filozofică. (...) referirile la credință, la mistică, la cele spuse de mari mistici sau filozofi fideiști sunt dese, ca urmare a unor preocupări în acest sens încă din timpul studenției când a fost atras de filozofii neotomiști (...) referirile la tradițiile intelectuale de interpretare a credinței cuprind de asemenea o arie vastă, de la gânditorii antici, la cei din creștinismul timpuriu, până la cei, puțin cunoscuți în cultura noastră, din islamismul timpuriu, cel medieval și până la cel contemporan. Dintre aceste
EVENIMENT LA GALERIA SENSO de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1454657596.html [Corola-blog/BlogPost/363430_a_364759]
-
troian în “ Cetatea rațiunii “, ca herald al unei neiertătoare cruciade pentru umilirea judecății lucide și raționale. Imaginea lui Pascal se reducea la “ fotografia “ falsă de “apostol al rațiunii”, așa cum susține Unamuno, “pionier de intuiție “( Bergson), “campion al credinței “, cum spun neotomiști, explorator al “ rațiunii inimii “( existențialism), “ vestitor al eșecului “( personalism) și “ aventurier în luptă cu Hipnos și Morfeu, zeii adormirii simțurilor “, (n.n. ). Mulți din comentatori îi atribuia lui Pascal gestul funest al lui Macbeth de a ucide somnul. Pe motiv că
HYPNOS ŞI MORFEU ÎN LUPTĂ CU PASCAL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Hypnos_si_morfeu_in_lupta_cu_pascal.html [Corola-blog/BlogPost/351471_a_352800]
-
conștiinței; se ocupă de cumpărarea unui teren la Cluj, pe care Asociația "Sfântul Nichita" să-și clădească o casă proprie de întruniri frățești și exerciții spirituale etc. Gânditor de elită, el a inițiat un puternic curent de susținere a filosofiei neotomiste, organizând cursuri de inițiere în această filosofie, urmate de un mare număr de cursanți, clerici și mireni, mulți profesori de la școlile blăjene, dar și intelectuali de alte profesii. În acest scop a tradus din franceză "Introducere în filosofie" a lui
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
ținem seama că majoritatea lucrărilor cu astfel de subiecte au fost până de curând dominate fie de criticile materialist-istorice în Est, fie de cele ale unor epistemologii pornite din științele naturii sau filosofii ale științei de factură pozitivistă, neokantiană, structuralistă, neotomistă, ludică și altele din Vest, putem înțelege și diferențele față de tradițiile care pledează pentru îmbinarea cunoașterii cu fantezia, imaginarul, poeticul în genere. Guénon susținea fondul spiritual conținut de procesele amintite, care este rezumat în Principiile supreme păstrate de tradiții. Acestea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
în nobilele și rodnicele ei funcții". 9 Georges Florovsky (1893-1979), preot și profesor de istoria Bisericii și de patrologie la Institutul "Saint-Serge" din Paris (creat în 1926), frecventator al grupului de intelectuali care participau la dezbaterile teologice din casa filosofului neotomist Jacques Maritain, de la Meudon, unde, l-a cunoscut și Nae Ionescu; cel care avea să asigure existența curentului neopatristic, la congresul internațional de teologie ortodoxă de la Atena, din 1936. 10 Georges Florovsky, L'idée de la creation dans la philosophie chrétienne
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
fapt ce i-a marcat comportamentul față de scaunul pontifical și față de prozelitismul catolic (orientat la un moment dat mai ales către români, pe baza argumentelor istorice legate de originea lor etnică și lingvistică). Distanța filosofică dintre scolastica medievală de influență neotomistă − purtătoare a ideilor aristotelice, dar și a tezei primatului puterii papale - și teologia isihastă de sorginte neoplatoniciană a readus, în cadru politico-religios, dialogul dintre cei doi mari filosofi ai Greciei antice, tranșat anterior de gândirea iudeo-creștină. Înfruntarea teologică din prima
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a sfintelor taine și prin recitatea neîntreruptă a rugăciunilor (Arh. Crysostomos 219). Comentatorii actuali au reperat în polemica isihasmului, tratată ca ultima mare dispută teologică de dinainte de 1453, două probleme majore: 1. o înfruntare între, pe de o parte, gândirea neotomistă occidentală de influență aristotelică și, pe de altă parte, neoplatonismul patristic reinterpretat, combinat la rândul lui cu tradiția monahală ascetică (în scrierile lui Grigorie Sinaitul și ale lui Grigorie Palamas); 2. o polemică între partida unionistă (reprezentată de Varlaam, trimisul
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
tânărul J. Milbank a îmbrățișat de la bun început proiectul catolic al lui Henri de Lubac (la nouvelle théologie). În rezumat, aceasta se vroia agentul unei transformări a teologiei Bisericii Catolice - al cărei învățământ era sufocat în perioada interbelică de scolasticismul neotomist leonin - într-o direcție care să vroia să îmbine înțelepciunea nestemată a izvoarelor biblice și patristice cu dificilele revendicări intelectuale și existențiale ale lumii postbelice. Operele teologice ale unor personalități ca Sfântul Grigorie de Nyssa, Fericitul Augustin sau Nicolaus Cusanus
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
caracterul lor paradigmatic (vezi I, 2).193 În acest sens, Schnädelbach face o observație interesantă, enumerând printre consecințele "istoricizării filozofiei" "numeroasele renașteri ale sistemelor din trecut", fiindcă o mulțime de filozofi se redefinesc prin raportarea la filozofii mai vechi (neoaristotelici, neotomiști, neoleibnizieni, neokantieni, neofichteieni, neohegelieni, neomarxiști etc.). În zona științelor, un asemenea fenomen "se petrece aproape în exclusivitate pe tărîmul filozofiei", remarcă același autor; altminteri, "renașterile" sunt mai ales apanajul artelor.194 Fenomenul acestor renașteri îl determină pe Schnädelbach să constate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
tratează pe Dumnezeu ca un obiect oarecare al gândirii”, iar pe de altă parte, „mumificarea unei gândiri ce rămâne Încremenită În formele sale școlărești și care a pierdut orice contact cu mișcarea filozofică ori științifică actuală” (ambele vizează indirect curentul neotomist, dar nu numai). „Modernismul” de la sfârșitul secolului al XIX-lea văzuse just (Întrucât aceleași probleme existau și atunci), dar a propus soluții false, căci, dorind să reacționeze Împotriva pierderii sensului transcendenței, el „a căzut În agnosticism”; și, Încercând să Împace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
au întrebat doar de ce ne-au terorizat cu atâta bibliografie și exigență când, cel puțin oficial, slujba noastră alimentară cerea să ne ștergem din memorie aproape tot ce învățasem. La ce bun grelele nopți cu Wittgenstein, Popper, Quine, cu structuraliști, neotomiști, personaliști? La ce bun atâta tinerețe frustrată de timp liber când directorii școlilor de pretutindeni credeau că știm să facem telegrame omagiale și suntem tobă de Congresul XI, despre care îmi amintesc doar că a început în ziua în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
și specificând că, de la o vreme, lăsasem în urmă lecturile din Aristotel și Platon, în favoarea lui Plotin, a lui Augustin și sfântului Toma din Aquino, că, de cum lăsam abecedarul alergam să scotocesc în biblioteca paternă după cele mai noi teze neotomiste, să știți că pe alocuri exagerează. Lectura mea preferată era un album tipărit cu litere verzi, conținând istorioare în suite de desene - preludând benzile desenate. Mă încânta pățania unui berbec care, izbind în forță un pom plin de fructe, fusese
Old merry school by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9265_a_10590]
-
pe Dumnezeu ca pe un obiect oarecare al gândirii”, iar pe de altă parte, „mumificarea unei gândiri ce rămâne încremenită în formele sale școlărești și care a pierdut orice contact cu mișcarea filozofică ori științifică actuală” (ambele vizează indirect curentul neotomist, dar nu numai). „Modernismul” de la sfârșitul secolului al XIX-lea văzuse just (întrucât aceleași probleme existau și atunci), dar a propus soluții false, căci, dorind să reacționeze împotriva pierderii sensului transcendenței, el „a căzut în agnosticism”; încercând să împace teologia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
emigrației. Tânjeau după un caz, cu setea cu care un narcoman Întemnițat tânjește după paradisul lui iubit. Invidiau destul de patetici grupurile catolice pariziene pentru subtilitățile picante care lipseau În mod evident misticismului rus. Zbuciumul dostoievskian nu putea concura cu gândirea neotomistă; dar nu erau alte căi? Se descoperise că aspirația spre un sistem de credință, oscilația aceea constantă la periferia unei religii recunoscute, constituia o sursă de satisfacție specială În sine. Abia mult mai târziu, prin anii patruzeci, au găsit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
în nobilele și rodnicele ei funcții". 9 Georges Florovsky (1893-1979), preot și profesor de istoria Bisericii și de patrologie la Institutul "Saint-Serge" din Paris (creat în 1926), frecventator al grupului de intelectuali care participau la dezbaterile teologice din casa filosofului neotomist Jacques Maritain, de la Meudon, unde, l-a cunoscut și Nae Ionescu; cel care avea să asigure existența curentului neopatristic, la congresul internațional de teologie ortodoxă de la Atena, din 1936. 10 Georges Florovsky, L'idée de la creation dans la philosophie chrétienne
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
filosofia se sprijină pe rațiune și, pe de altă parte, aceeași rațiune este pusă de acord cu credința, după cum filosofia este pusă de acord cu teologia care se sprijină pe revelație. JACQUES MARITAIN (1882-1973), unul din cei mai de seamă neotomiști, în scrierea sa Știința modernă și rațiunea, ne avertizează că rațiunea singură ar putea greși și, în consecință, ea trebuie să se subordoneze credinței (2, p. 94). Și iată cum, o filosofie care în secolul al XIII-lea a căutat
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
creat un institut superior cu același profil. Relativ curînd au apărut și reviste cu aceeași orientare. Cu toate acestea, pînă la primul război mondial, această filosofie a cunoscut o redusă răspîndire. După război însă a avut loc o adevărată ofensivă neotomistă. În condițiile social-economice ale acelor ani, neotomismul a fost receptat de unii intelectuali din Franța, Belgia, Italia, Elveția, Spania, S.U.A. și alte țări. Proclamarea principiului valorificării și al integrării în sistem a momentelor raționale din filosofia și știința contemporană, precum și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Funcția educativă, se precizează în enciclică, aparține prin excelență. Bisericii; ea decurge din misiunea pe care Christos a încredințat-o apostolilor cînd le-a adresat îndemnul "mergeți și învățați toate popoarele!" În Enciclica asupra educației creștine a tineretului carta educației neotomiste în anii '30 sînt formulate cîteva din ideile de bază care au orientat activitatea din școlile catolice. Educația, se specifică în enciclică, aparține familiei, Bisericii și statului, dar în primul rînd Bisericii. Familia nu-și poate îndeplini în mod corespunzător
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Biserica) pentru ca împreună după cum se afirmă în enciclică să coopereze "la acțiunea grației divine în formarea veritabilului și perfectului creștin", gata să-și îndeplinească misiunea sa terestră, cu convingerea că se pregătește pentru "viața viitoare". Obiectul educației creștine, în concepția neotomistă, îl constituie "omul întreg", spirit și corp, cu toate "facultățile mintale și supranaturale așa cum ne este el cunoscut prin rațiune și revelație" (6, p. 1 137). Din concepția asupra omului și a devenirii sale, rezultă opoziția neotomistă față de "naturalismul" unor
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
creștine, în concepția neotomistă, îl constituie "omul întreg", spirit și corp, cu toate "facultățile mintale și supranaturale așa cum ne este el cunoscut prin rațiune și revelație" (6, p. 1 137). Din concepția asupra omului și a devenirii sale, rezultă opoziția neotomistă față de "naturalismul" unor teorii pedagogice care neagă sau micșorează prezența supranaturalului în actul educației. Aceste teorii apreciază neotomiștii nesocotesc "căderea în păcat" a omului și necesitatea intervenției "grației divine"; ele lasă educația nouă mai ales deplină libertate copilului, reducînd sau
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ne este el cunoscut prin rațiune și revelație" (6, p. 1 137). Din concepția asupra omului și a devenirii sale, rezultă opoziția neotomistă față de "naturalismul" unor teorii pedagogice care neagă sau micșorează prezența supranaturalului în actul educației. Aceste teorii apreciază neotomiștii nesocotesc "căderea în păcat" a omului și necesitatea intervenției "grației divine"; ele lasă educația nouă mai ales deplină libertate copilului, reducînd sau suprimînd atît autoritatea educatorului, cît și pe aceea a lui Dumnezeu. Filosofia neotomistă asupra educației își exprimă insatisfacția
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
actul educației. Aceste teorii apreciază neotomiștii nesocotesc "căderea în păcat" a omului și necesitatea intervenției "grației divine"; ele lasă educația nouă mai ales deplină libertate copilului, reducînd sau suprimînd atît autoritatea educatorului, cît și pe aceea a lui Dumnezeu. Filosofia neotomistă asupra educației își exprimă insatisfacția față de acele teorii pedagogice contemporane care nu includ "grația divină" printre factorii de dezvoltare ai ființei umane. În construirea teoriei lor pedagogice, adepții acestei filosofii se sprijină pe două izvoare: a) cunoașterea rațională a factorilor
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pe el însuși în cunoașterea celor pe care nu le știe" (7 bis, p. 53). Iată, așadar, că Aquinatul propunea magiștrilor să utilizeze calea euristică de îndrumare a procesului de asimilare a cunoștințelor de către elevi. De adăugat că în școlile neotomiste se practică educația fizică, motivîndu-se că numai așa corpul poate fi călăuzit de rațiune (aceasta, la rîndul ei, fiind ghidată de credință). În domeniul educației intelectuale se urmărește dobîndirea unei culturi bogate în vederea participării la viața culturală și religioasă a
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dobîndirea unei culturi bogate în vederea participării la viața culturală și religioasă a societății și, mai ales, pentru a se manifesta interes fată de idealurile bisericii. Conținutul învățămîntului este orientat către formarea unei concepții religioase despre lume, iar sub aspect filosofic neotomistă. Pentru aceasta, cunoștințele dobîndesc o anumită orientare, nu de toți acceptată. Iată, de pildă, cum trebuie înțeleasă Renașterea, după un alt reprezentant de seamă al neotomismului ÉTIENNE GILSON: "Renașterea, așa cum a fost descrisă, n-a fost evul mediu plus omul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
curentele filosofice și pedagogice contemporane, acesta dispune de cea mai întinsă rețea de școli mai ales secundare și profesionale (se observă că se are în vedere vîrsta cea mai propice pentru formarea concepției despre lume). Au fost create societăți pedagogice neotomiste, ordine călugărești pentru problemele educației, un Centru de studii pedagogice la Paris; apar reviste de pedagogie cu orientare neotomistă ("Educația", în Franța, "Revista catolică a educației", în S.U.A. ș.a.). Au fost scrise lucrări de filosofia educației în spirit neotomist: Éducation
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]