11 matches
-
și-a păstrat responsabilitățile de administrare a școlii cu orientare evanghelică, numită între timp "gymnasium senatorium" sau Liceul Municipal. În 1820 conducerea prusacă a dispus desființarea Liceului Municipal, anunțând totodată înființarea, în baza conceptului humboldtian de educație, a unui liceu neoumanist cu șase clase. Liceul regal a fost inaugurat mai întâi într-o casă de pe strada Eichengasse și s-a mutat ulterior în clădirea fostului colegiu iezuit din strada Schlösserstraße. Patronajul liceului a rămas în continuare în grija orașului Erfurt, singura
Evangelisches Ratsgymnasium Erfurt () [Corola-website/Science/328824_a_330153]
-
Politik), celebrând-o ca eliberare din sclavia lumii (Weltversklavung) și cucerire a adevăratei libertăți și suveranități asupra lumii (Weltherrschaft), întru totul spirituală și în nici un caz politică. În concluzie, se exclude din civilizația occidentală, din politizarea vieții, din agitația literaților neoumaniști, pentru a se proclama cetățean al unei republici superioare: cea a spiritului, a religiei, a artei, a filozofiei. Și cu nedisimulat orgoliu național declară: "Germanitatea" este cultură, suflet, libertate, artă, iar nu civilizație, societate, drept de vot, literatură 129. Această
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
despre problemele practice ale curriculumului; discursul devine infantilizat, problemele instructive și educative sunt tratate naiv și practicienii le percep ca pe un fel de reîntoarcere la starea de „inocență adamică”. Deși nu-i numește, Schwab îi are în vedere pe „neoumaniști”, precum Maslow (cu teoria sa despre „experiențele cruciale” ale nașterii) sau Carl Rogers (cu teoria „educației creative” și a „educației centrate pe client”). Naivitățile puerocentriste ale acestor teoreticieni care subestimează dificultățile reale ale câmpului practic curricular nu sunt mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Columbia University). Huebner l-a susținut pe fostul său coleg de la University of Wisconsin. Amândoi erau discipolii acelui „Socrate american”, Virgil Herrick. În eseul din 1963 „New Modes of Man’s Relationship to Man”33, Huebner, de pe poziții existențialiste și neoumaniste, evidențiase numeroasele și gravele insatisfacții pe care le provoacă, în practica școlară, celor implicați curriculumul tradițional. (Era un fel de imagine bacoviană a liceului „cimitir al tinereții”.) Concluzionase că depășirea acestei atmosfere cazone nu era posibilă decât într-un singur
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
În 1964 apare, postum, Arghezi, poet al omului, eseu din perspectivă comparatistă. Sunt de menționat și edițiile critice Al. Macedonski (Opere, I-IV, 1939-1946) și A. I. Odobescu (Opere, I-II, 1955). Văzând în literatură o sumă de voci interactive, interpretul neoumanist - cum l-a definit Șerban Cioculescu - se manifestă frecvent în ipostaza teoreticianului savant, înclinat să vehiculeze principii și ideologii. Urmărește relațiile între filosofie și poezie, sistematizează ideile lui Goethe și ale lui Stendhal despre artă, ideile estetice ale lui Titu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290512_a_291841]
-
exista... Dacă Josepeh K. (personaj al lui Kafka) ar fi crezut în viața de după aceea, nu ar fi asimilat moartea cu o execuție." Camus pare și el să asimileze moartea cu o execuție. Pentru că iubea prea mult viața. Camus, ateu, neoumanist, se sprijină pe justiție, susține I. Lascu, aceasta este un fel de religie a sa, în centrul căreia se află omul. El crede în om, în natura umană, iar justiția, pentru care are un adevărat cult, nu este conștientizată la
LECTURI LA ZI by Iulia Argint () [Corola-journal/Imaginative/14275_a_15600]
-
, revistă apărută la Carei, ca bilunar, la 1 și 15 iunie 1947. Director este Ion Cherejan, comitetul de redacție fiind format din Ovidiu Drimba, Ion Caraion, Emil Manu, Gh. Bulgăr, Ion Apostol Popescu. Orientarea publicației este neoumanistă, ca reacție la confuzia postbelică: în articolul- program Noi și arta, Ion Cherejan afirmă: „Să refuzăm confuzia și s-o denunțăm”; întrucât „arta este cea mai nobilă răzvrătire a omului”, vicisitudinile contextului istoric pot fi „depășite de generația tânără care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289022_a_290351]
-
însă de a face o scurtă conjugare între modelele tehnoculturale ale corpului virtual discutate în capitolele anterioare și condiția postumană. De la redimensionarea etimologiei virtualului ca „esență” umană în paradigmele hibride și mutabile ale cyborgului și ale avatarului, trecând prin vocile neoumaniste care critică fuziunea uman-tehnologic, se ajunge la o orientare actuală a virtualului sub formă de postuman. Ontologia virtualității, caracteristică entităților cyborgice, vieții și inteligenței artificiale și identitatea avatarică sunt pragurile liminale de trecere înspre o posibilă condiție postumană. Perspectiva postumanului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Zamfirescu, M. Blecher) și o serie de interviuri (cu Tudor Vianu, Perpessicius, Mihail Sadoveanu). Colaborează Camil Petrescu (Momente dintr-un directorat), Al. Rosetti (note despre Paul Zarifopol, Victor Hugo, Lev Tolstoi ș.a.), Șerban Cioculescu (În amintirea lui E. Lovinescu, Un neoumanist: Tudor Vianu, Un mare critic impresionist: G. Călinescu, fragmente din teza de doctorat privitoare la poezia lui D. Anghel), N. Steinhardt și Adrian Marino. Alte articole, cronici și comentarii au ca autori pe Al. Ciorănescu, Ion Frunzetti, G. C. Nicolescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
care a pledat numai la modul general pentru reabilitarea noțiunii de spiritualitate, bruiată de accepții divergente, Astăzi însă, argumentată, precizarea se impune, pentru a detensiona un contencios ideologic persistent, generat de excesele naționaliste, ortodoxiste sau mistice ale spiritualismului. Astfel, poziția neoumanistă e semnalată începând chiar cu articolul inaugural, aparținând lui Petru Comarnescu, dar ea reiese la fel de limpede din eseul Spiritualitate al lui Mircea Vulcănescu (2/1934), unul dintre cele mai dense texte de referință asupra tinerei generații dintre cele două războaie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286515_a_287844]
-
de dezvoltare care poate fi urmărit). Relativismul reduce istoria literaturii la o serie de fragmente disparate și deci discontinue, în timp ce majoritatea concepțiilor absolutiste fie că servesc numai o situație actuală trecătoare, fie că se întemeiază (cum e cazul cu criteriile neoumaniștilor, marxiștilor si neotomiștilor) pe vreun ideal abstract, străin de literatură, nepotrivit formei istorice a literaturii. Termenul de "perspectivism" implică recunoașterea faptului că există o singură poezie, o singură literatură, comparabilă de-a lungul veacurilor, care se dezvoltă, care se transformă
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]