24 matches
-
la moarte în locul lui, nu purta pe umărul său semnul infamiei, acvila romană, adică ceea ce el urâse cel mai mult în viață. Îl invidia din această pricină pe omul de lângă el. Acela om care mergea la moarte în locul lui era nepângărit, pe lângă el care avea de acum pe umăr stigmatul, semnul robiei romane, pe care avea să-l poarte toată viața câtă va mai fi fost aceasta. Ppocuratorul Ponțiu Pilat impusese totodată tâlharului interdicția de a părăsi Ierusalimul ceea ce pe Baraba
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_mihai_condur_1368429396.html [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
e ca floarea al cărei boboc stă să-nflorească și vine, iată, un vânt al morții, într-o școală unde copiii învață ce-i bucuria și cum s-o trăiască. Un vânt al nebuniei care a răpit făpturi plăpânde, trupuri nepângărite, nelăsându-le să crească, să se-mplinească, iar viețile atâtor părinți dintr-o dată năruite ... Ne doare, sigur că ne doare și pe noi cei mulți care trăim aceste zile sub puternica impresie a acelei tragedii. Dar, speranța, cea care nu
ATAC CRIMINAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 732 din 01 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Atac_criminal_vavila_popovici_1357057465.html [Corola-blog/BlogPost/348794_a_350123]
-
fără veșminte, ca zeul trist marduk, doar stoluri de cuvinte. la umbra lui cea deasă, mama toarce vorba-n dodii se visează iar mireasă, sub altarul altor zodii. uzurpat de noul rit, tata a fugit din lume și-a lăsat nepângărit nucul, spânzurat pe culme. a pleca și mama-n zbor ca o pasăre măiastră la al zecelea sobor de la noi de la fereastră. a rămas nucu-n ogradă singur și bătut de vânturi, nucul nostru stă de gardă doar la umbre și
NUCUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 by http://confluente.ro/Nucul_ion_ionescu_bucovu_1341742299.html [Corola-blog/BlogPost/358161_a_359490]
-
nepoți, în zilele când ploua după săptămâni de secetă. Nu vă recomand să procedați astfel. Natura era blândă cu noi, iar țărâna era curată. Când cineva se tăia cu secera, turna țărână pentru oprirea sângelui. Alte vremuri, aceeași Natură dar nepângărită de tot felul de chimicale. Bunicul îmi spunea cu blândețe, că Natura a fost creată ca să ne ajute, să ne menținem viața prin tot ceea ce Ea ne oferă cu dărnicie. La rândul nostru, avem obligația s-o respectăm. Nimeni nu
TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE(PAPARUDELE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 765 din 03 februarie 2013 by http://confluente.ro/Traditii_in_purani_de_videle_floarea_carbune_1359886750.html [Corola-blog/BlogPost/341378_a_342707]
-
născuți să înfrunte viața singuri alții n-au nimic de pierdut în afară de nevestele lăsate în urmă care cer pensii cu toții ne naștem vinovați supuși greșelilor avem nevoie de cel puțin o victimă ceea ce e anapoda n-au mai rămas nimic nepângărit punctul G nu-i un ideal filozofic pentru nimeni e mai bine să ignori proștii decât să-i combați nu uita asta și nu pune întrebări la care nu există răspunsuri Referință Bibliografică: Concluzii / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CONCLUZII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 by http://confluente.ro/aurel_contu_1482965846.html [Corola-blog/BlogPost/369708_a_371037]
-
închis, sub umbra pomului în floare, se joacă șarpele cu noi, ai ochii dulci ca de cicoare, ce grea osândă pe-amândoi. îmbătați de dor cu știme, uzurpați de zeu din rit, am dat buzna din mulțime într-un rai nepângărit. și venisem lacom, mândru, peste chipul tău în floare, împăcând cu gând de pradă sentimentele tartare. luna veselă și bearcă a fanar visa, prin spații, noi într-o poveste parcă nu ne mai intram în grații, și era frumos și
EROII LUI MENANDRU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1442727612.html [Corola-blog/BlogPost/366182_a_367511]
-
țări necunoscute și ostile.” („Te aștept”) Căutător de absolut, om al credinței, cu o aspirație perpetuă spre eternitate, Petru Lascăucrede în idealul creștin. „Un cort/ nu lasă urme/ decât în conștiință/ dar și acolo/ numai dacă alături de el/ din pietre nepângărite/ de daltă și ciocan/ se ridică altarul.” („Avraam”) De altfel, majoritatea poeziilor sale face trimitere la pasaje binecunoscute din "Biblie", cu o încărcătură simbolică profundă, cum ar fi mersul pe apă al lui Isus - „De ce să fii doar întâmplare,/ Când
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Un_univers_poetic_intr_o_iscalitura_semnatura_iubirii_versuri_crestine_de_petru_lascau.html [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
închis, sub umbra pomului în floare, se joacă șarpele cu noi, ai ochii dulci ca de cicoare, ce grea osândă pe-amândoi. îmbătați de dor cu știme, uzurpați de zeu din rit, am dat buzna din mulțime într-un rai nepângărit. și venisem lacom, mândru, peste chipul tău în floare, împăcând cu gând de pradă sentimentele tartare. luna veselă și bearcă a fanar visa, prin spații, noi într-o poveste parcă nu ne mai intram în grații, și era frumos și
EROII LUI MENANDRU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1405266357.html [Corola-blog/BlogPost/374419_a_375748]
-
necunoscute și ostile.” („Te aștept”) Căutător de absolut, om al credinței, cu o aspirație perpetuă spre eternitate, Petru Lascău crede în idealul religios. „Un cort/ nu lasă urme/ decât în conștiință/ dar și acolo/ numai dacă alături de el/ din pietre nepângărite/ de daltă și ciocan/ se ridică altarul.” („Avraam”) De altfel, majoritatea poeziilor sale face trimitere la pasaje binecunoscute din "Biblie", cu o încărcătură simbolică profundă, cum ar fi mersul pe apă al lui Isus - „De ce să fii doar întâmplare,/ Când
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 by http://confluente.ro/Atunci_cand_iubirea_devine_mesagerul_cerului_versuri_de_petru_lascau.html [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
închis, sub umbra pomului în floare, se joacă șarpele cu noi, ai ochii dulci ca de cicoare, ce grea osândă pe-amândoi. îmbătați de dor cu știme, uzurpați de zeu din rit, am dat buzna din mulțime într-un rai nepângărit. și venisem lacom, mândru, peste chipul tău în floare, împăcând cu gând de pradă sentimentele tartare. luna veselă și bearcă a fanar visa, prin spații, noi într-o poveste parcă nu ne mai intram în grații, și era frumos și
EROII LUI MENANDRU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1783 din 18 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1447835123.html [Corola-blog/BlogPost/373761_a_375090]
-
la fortăreața buddhistă de pe Muntele Hiei. Pentru prima oară, toți călugării-războinici din feluritele secte se uniră împotriva lui Nobunaga. Plângerea comună a tuturor era: — Nobunaga ne-a confiscat arbitrar pământurile și ne-a terfelit onoarea și muntele care a rămas nepângărit de pe vremea Sfântului Dengyo! Muntele Hiei avea legături strânse cu clanurile Asai și Asakura. Cei trei hotărâră de comun acord să-i taie lui Nobunaga retragerea. Armata clanului Asakura porni din munții de la miazănopate de lac, în timp ce armata clanului Asai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sunt blândețea și măsura. Iar moartea lui Hector nu i-a fost de ajuns ca să-și găsească pacea: mai trebuia să insulte, îndelung, și niște biete rămășițe. Oare să fi văzut că zeii l-au păstrat pe Hector intact și nepângărit, mereu frumos și tânăr chiar în moarte? Și oare să se fi putut vedea în gând așa cum visase să-l vadă, cât l-a avut, o clipă, în puterea sa acela care îl urâse cel mai mult pentru cruzimea lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
sunt blândețea și măsura. Iar moartea lui Hector nu i-a fost de ajuns ca să-și găsească pacea: mai trebuia să insulte, îndelung, și niște biete rămășițe. Oare să fi văzut că zeii l-au păstrat pe Hector intact și nepângărit, mereu frumos și tânăr chiar în moarte? Și oare să se fi putut vedea în gând așa cum visase să-l vadă, cât l-a avut, o clipă, în puterea sa acela care îl urâse cel mai mult pentru cruzimea lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
duse la fortăreața buddhistă de pe Muntele Hiei. Pentru prima oară, toți călugării-războinici din feluritele secte se aliaseră Împotriva lui Nobunaga. Toți se plângeau că: — Nobunaga ne-a confiscat arbitrar pământurile și ne-a terfelit onoarea și muntele, care a rămas nepângărit de pe vremea Sfântului Dengyo! Muntele Hiei avea legături strânse cu clanurile Asai și Asakura. Cei trei hotărâră, de comun acord să-i blocheze lui Nobunaga retragerea. Armata clanului Asakura porni din munții de la miazănopate de lac, În timp ce armata clanului Asai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
narative ale textului sacru și anumite episoade din viața creștinului. De asemenea, în prologul Omiliilor la Cântarea Cântărilor, Sfântul Grigorie stipulează calitatea specială a cuvintelor conținute în Cântarea Cântărilor. Prin cuvintele Cântării, sufletul este escortat spre uniunea necorporală, spirituală și nepângărită cu Dumnezeu. Sfântul Părinte spune că această uniune (συξυγία) este necorporală (ἀσώματον) și nepângărită (ἀμόλυντον). Această grupare de termeni negativi, cu sau fără alfa-privativ, reprezintă unul dintre motivele apofatice standard ale marelui arhipăstor capadocian. În timp ce textul Cântării Cântărilor abundă în
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
Omiliilor la Cântarea Cântărilor, Sfântul Grigorie stipulează calitatea specială a cuvintelor conținute în Cântarea Cântărilor. Prin cuvintele Cântării, sufletul este escortat spre uniunea necorporală, spirituală și nepângărită cu Dumnezeu. Sfântul Părinte spune că această uniune (συξυγία) este necorporală (ἀσώματον) și nepângărită (ἀμόλυντον). Această grupare de termeni negativi, cu sau fără alfa-privativ, reprezintă unul dintre motivele apofatice standard ale marelui arhipăstor capadocian. În timp ce textul Cântării Cântărilor abundă în imagistică maritală, Sfântul Grigorie este explicit în a susține că ce se descrie aici
Nr. 1/2010 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/135_a_101]
-
neesceptînd pe înșiși capii partidului. Singur d. Ioan Brătianu simte că acest rău fundamental [î]l face imposibil pe el și pe ai săi în opinia țării. E de mirat lucru, însă nici un teren al vieții publice n-a rămas nepângărit de apucăturile comune ale acestei plebe de sus. Începând cu Cozia, locul de repaos al celui mai mare Domn al Țării Românești, prefăcut în pușcărie pentru a crea o sinecură unei rude a Simulescului, nu cunoaștem instituție a cării esență
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
făgăduise lui Apolo că, de va scăpa cu viață din labirint, atenienii vor face În fiecare an o procesiune la Delos. Și a rămas lege ca, din clipa plecării corăbiei spre Deîos și pînă la Întoarcerea ei, orașul să rămînă nepîngărit și nimeni să nu fie executat. Iată pentru ce Socrate a stat atît de mult În Închisoare, Între judecată și moarte, explică Fedon, precizînd că pupa corăbiei fusese Încununată pentru plecare chiar În ajunul zilei de judecată, În rest, Tezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
la Tecuci Colocviile naționale de filozofie “Ion Petrovici” și alt articol despre “Adrian Marino sau de la realitatea zguduitoare la utopie”. “În istoria literaturii române, Pan Vizirescu nu ocupă un loc de frunte”. (...) “Cel care a Întrezărit armonii, spații senine, tărâmuri nepângărite, a trăit modest, asumându-și mai degrabă condiția de martor decât pe aceea de patetic mărturisitor”. “Pan Vizirescu, ultimul “gândirist”. ( articol semnat de Dan Stanca). La debutanți ( poezie) apare “un nume nou” ( Andrei Savin, C.N. “Al.I.Cuza”, Galați, clasa
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
nu mă înșel la cabana Podragu din Munții Făgăraș). N-aș fi abordat, zic, un astfel de subiect, deoarece aș fi dorit ca Iozefina să rămână pentru mine, ca un lucru de mare preț tăinuit, ceva numai al meu și nepângărit de nimeni. Simțeam că, vorbind cu cineva despre ea, aproape mă vedeam obligat să-i fragmentez chipul, să o pângăresc pe nedrept, dacă totuși, n-aș spune prea mult. Doream ca Iozefina să-mi rămână în suflet așa, în plină
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Începe chiar să o bănuiască (din cauza ușurinței cu care îi cedase, cum și din pricina prezenței lui Margot, mijlocitoarea, în toate planurile lor), însă "îndoielile veneau numai în absență". Altminteri, "de cum o vedea, uita totul", acaparat de frumusețea trupului ei feciorelnic, "nepângărit de nici o violență inestetică". Alături de Silvia, Bizu descoperă pentru prima oară "continuitatea posesiunii întregi", găsindu-și "în sfârșit în ea echilibrul, adică amestecul necesar al sentimentului cu senzualitatea, necunoscute până acum decât separat". Acaparat de noua lui pasiune, agronomul uită
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
undeva, din inima unor dealuri bogate, din care curg, către răsărit și apus, peste nisipuri aurifere, apele a numeroase Pactoluri. Și, deși acum era țintuit lîngă rugina piroanelor de fier și cocleala cuielor de aramă, își păstra încă, nealterată și nepîngărită de nici o pată, strălucirea din Quito. Cu toate că stătea în mijlocul unui echipaj barbar și cu toate că rămînea, noapte de noapte, învăluit într-o beznă grea, care-ar fi putut sluji drept paravan oricărui hoț - fiece răsărit de soare îl găsea în locul unde
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spune: da, aducând ca mărturie a cuvintelor mele pecetea fără pată a fecioriei: în acest chip este Dumnezeu, pentru că a biruit rânduiala firii, în acest chip este plăsmuitor al pântecelui și descoperitor al fecioriei, pentru că felul nașterii I-a fost nepângărit și Și-a zidit Luiși negrăit templu, în chipul în care a voit”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt la Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți, p. 28) „Dar
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
profetice folosite de germani; Tacitus amintește și despre altele În același capitol din Germania: Și la germani există obiceiul de a cerceta glasul și zborul păsărilor. Un obicei numai al acestui neam este cercetarea prevestirilor cailor. Acești cai albi și nepângăriți de nici o muncă făcută pentru oameni, sunt hrăniți pe socoteala obștii tot În pădurile și dumbrăvile acelea; după ce-i Înhamă la un car sfânt, preotul și regele sau mai marii obștii merg pe lângă ei și iau aminte la nechezatul și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]