95 matches
-
și suflu) și ar putea fi creștinat. Se spune că, văzând într-o cușcă un urangutan, cardinalul Melchior de Polignac (1661-1742) i s-ar fi adresat astfel : „Vorbește și am să te botez !”. „Copilul sălbatic” era rudă cu „bunul sălbatic”. Nepervertit de societate, robust fizic și psihic, născut- crescut în pădure, printre animale (o reprezentare a Paradisului), „copilul sălbatic” ar fi putut să vorbească în limba lui Adam. „Copiii sălbatici” erau tot copii despărțiți de societate, ca în experimentele suveranilor comentate
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-l de viață și retezându-i orice speranță că mai poate schimba ceva În existența lui. Plăcințica era Întruchiparea seninătății și a inocenței, despre care Antoniu numai știa nimic de mult, din poveștile copilăriei. Era Însăși chipul copilăriei, luminos și nepervertit, era dublul Îndepărtatei lui copilării. A plecat pe furiș, a dispărut În zori, lăsând pe cartea vișinie În care erau tipăriți Psalmii, o iconiță cu Maica Domnului și Pruncul, din cele care se vând În fața bisericilor, și bilețelul cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
unui popor atât de iubitor de libertate!... Și-n acest caz, ar mai fi cineva care să nu fie mândru de ei? Care să nu-i iubească și să nu fie alături de energia lor? Într-un schimb eficient de entuziasm nepervertit și de înțelepciune? Dar ce fel de părinți sunt aceia care se îndepărtează de copiii lor? Și cât de blestemați ar putea să fie cei care-și urăsc urmașii? Atât de doritor este orice popor să intre-n viitor cu
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
naturalului, resimțind dureros artificialitatea inerentă a oricărui text literar. Lucrul se explică, în condițiile reacției lor la înghețul tematic și stilistic din epoca dogmatică, prin nevoia de sinceritate, de emoție așa-zicând "caldă", care se vrea "vibrantă" de adevăruri sufletești nepervertite, declarându-se ca atare și încercând să facă să triumfe sufletescul pur, fie acesta de ordinul senzualității ("Lăsați ploaia să mă îmbrățișeze de la tâmple până la glezne"), fie de ordinul convingerii morale ("De gingășie tot mai mult mă-ntunec/ Și pier
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
295. 66Nicoale Manolescu, Literatura română postbelică, p. 271. Lucrul acesta se explică, în condițiile reacției lor la înghețul tematic și stilistic din epoca dogmatică, prin nevoia de sinceritate, de emoție, așa-zicând caldă care se vrea vibrantă de adevăruri sufletești nepervertite, declarându-se ca atare și încercând să facă să triumfe sufletescul pur, fie acesta de ordinul senzualității. Efectul, paradoxal, al acestei atitudini este că poezia sinceră a biografiei sentimentale a tinerilor scriitori, din anii '60 a impus, în fond, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se poate de evident faptul că Brumaru scrie mai mult decât o simplă "lirică gentil liliputană" (Gh. Grigurcu). Poetica miniaturalului dacă se poate numi astfel traduce, într-o primă fază, o nevoie irepresibilă de revenire la elementar, la natural și nepervertit. Eul liric se lasă în voia reveriilor stimulate de cei mai neobișnuiți catalizatori ai simțurilor (pentru olfactiv: mărarul, leușteanul, ceapa, desigur lângă mai nobilul "piper cu rangurile sale"; pentru tactil și vizual: piersica, portocala, pâinea, castraveții, ardeii șcl.). Un poem
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cernelurile temelor poetice consacrate: nostalgia copilăriei (Matricea copilăriei), temporalitatea umană și cea cosmică (Numai prezent), raportul viață moarte (Înțelepciune). După cum se observă, temele sale predilecte sunt iubirea și relația om divinitate. Erotica lui Dumitru Spătaru are, în esență, o gravitate nepervertită nici când sonurile ei par mai degrabă ludice (așa cum se întâmplă, spre exemplu, în Hetaira) și se traduce în efuziuni extatice amintind, cel mai adesea, de Ultimele, splendide, sonete închipuite ale lui Shakespeare în traducere imaginară de V. Voiculescu. "Sămânța
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
țineau sărbătorile creștine, dar se bucurau și de tradițiile mai vechi, precreștine. Importanța riturilor de trecere (căsătoriile și înmormântările) este grăitoare pentru cultura adânc înrădăcinată în forme vechi, tra-diționale, pe care valahii au reușit să o păstreze într-o formă nepervertită. Un astfel de exemplu ar fi modul în care este oficiată ceremonia de înmormântare la valahi, descrisă în următorul pasaj: ,,Ritualurile legate de moarte și îngropăciune sunt remarcabile la valahi. Când moare cineva, trupul îi este spălat, îmbrăcat în hainele
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
degetelor) și alterarea nivelului de imagerie al discursului acestuia 23. c) controlul dacă limbajul verbal poate fi controlat de către emițător, limbajul gestual este aproape în totalitate inconștient, involuntar. Gesturile evocă trăirile acestuia în nuditatea lor, în mod firesc, direct și nepervertit de camuflările sau distorsionările dirijate conștient. d) accesibilitatea limbajul gestual are propriile semnificații care nu pot fi traduse întotdeauna prin cuvinte sau explicațiile verbale ar consuma prea mult timp. Așadar, uneori este mai ușor și comod pentru o persoană să
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
opozițiile dintre civilizație și poezie sau dintre literă și spirit evoluează semnificativ. Luminile sunt, pe de o parte, epoca enciclopedismului triumfal, a erudiției, a scientismului, iar pe de alta, veacul unui interes acut pentru autenticitate și pentru omul natural rousseauist, nepervertit de cultură. Într-o atmosferă de panideologism, de enciclopedism și de militantism febril, se fixează marile valori heteronome ale literaturii. Iar la antipozi, sensul autonom, specific se angajează decis pe calea estetismului, întrupându-se în etalonul ideal al poeziei. Secolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
ca o "permanentă trădare" față de provincia pe care intelectualii "n-o mai doresc, n-o mai iubesc, n-o mai ajută" (Eugen Cialîc). Un alt respondent, prof. Dan Smântânescu, accentuează faptul că provincia ar trebui să-și păstreze individualitatea, "atmosfera nepervertită", "viața liniștită și meditativă" prielnică creației, și nu să preia modelul centrului. Misiunea realizării acestei directive aparține intelectualului provinciei a cărui "evadare spre Capitală, denotă și o abdicare dela personalitatea omului care trebuie să învingă și să dinamizeze viața acolo
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
numai nescriind încă pân-acum prin jurnale, nu mi-am putut netezi simțământul sub vorbe linse și lucii"202. Aflăm din aceste rânduri prima profesiune de credință pe care gazetarul o face în spațiul publicisticii și conștiința unui discurs original, nepervertit de adeziunea la o grupare politică sau alta și apt să oglindească problematica timpului. Publicistica eminesciană de factură politică este inaugurată însă de articolul "Să facem un congres", text publicat în Federațiunea din 5/17 aprilie 1870, care are valoarea
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
referențialitatea specifice celor două domenii de creație. Poetica publicisticii eminesciene, explicită în multe dintre articole, evidențiază predilecția jurnalistului pentru paremiologie, pentru citatul revelatoriu, pentru ironie ca figură de gândire cu efecte variate la nivelul receptării, pentru cultivarea unei limbi curate, nepervertită de criteriul etimologismului sau de utilizarea abuzivă a neologismelor neadaptate, și convingerea gazetarului că limpezimea ideilor exprimate depinde de claritatea expresiei verbale utilizate. La nivelul genurilor jurnalistice abordate, Eminescu ne surprinde prin varietate și eclectism: "în gazetăria eminesciană ne întâmpină
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
erau departe; dac? erau �n c? utare de cultur? ? i valori, evreii priveau cel mai adesea spre Berlin, unde se n? scuse Haskala, Iluminismul evreiesc. Ei priveau mai cur�nd spre aceste centre de cultur? pentru inspiră? ie dec�ț la �?? rmul nepervertit� ? i la lumea s? m?n? torismului. Vorbeau idi? , un dialect german. �n anii �50 ai secolului nostru, liderul evreu Nachum Goldmann vorbea, parafraz�ndu? l pe Goethe, despre �afinitatea schizofrenic? � dintre germani ? i evrei. El explică aceast? atrac? ie dintre dou
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
trecutul evreilor ar fi aruncat la gunoi. Doar atunci ar urma o �acceptare� supl? ? i protectoare pentru care evreii ar urma s? fie recunosc? tori100. Acesta nu putea fi punctul de vedere sus? inut de Iorga, care vedea �?? ranul rom�n nepervertit� �ntr? un cadru s? m?n? torist. �n ciuda apropierilor, Iorga nu prea sem? na cu Charles de Gaulle, care putea vorbi despre Fran? a că despre un ideal mistic, dar ? i s? fie realist (ba chiar ? i cinic) �n privin? a francezilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
recriminări, ci cu seninătate, iar pe alocuri răzbătînd un umor fin. Ele sînt captivante, minuțioase și de multe ori șocante, conțin detalii colorate și picante, Însă, cu riscul de a mă repeta, prin ele se propune o evaluare echilibrată, realistă, nepervertită de resentimente, o judecată care refuză atît entuziasmul, cît și furia. Marius Oprea se dovedește un investigator neobosit, care controlează Îndeaproape cîmpul de fapte, un specialist care corectează greșelile strecurate În alte cărți (pp. 185, 269, 280 etc.). Sintetizînd conținutul
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a "pampoanelor de paradă", reprezentată de văduva colonelului Stavăr, de Mioara, "păpușa" lipsită de dorința de autocunoaștere a ibsenienei Nora, și de Valter, "băiatul deștept", profitor și lichea veselă, tipul amicului ingrat, și pe de altă parte, universul sufletelor pure, nepervertite, capabile de iubire autentică și sacrificiu, așa cum se dovedesc a fi Ion, un tip de Cănuță "om sucit" prin inocență și inadaptabilitate și Frosa, metamorfozată fabulos și neconvingător din servitoarea neîngrijită și răutăcioasă în idolul de frumusețe și gingășie sufletească
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Un indiciu deloc întâmplător este că pe Ismail tatăl său îl ține captiv pentru a-l feri de "corupția moravurilor noastre electorale"59, precauție care se poate referi nu doar la o firească grijă părintească, de asigurare a unui mediu nepervertit, ci și la cunoașterea înclinațiilor spre perversitate și corupție ale fiului, doar astfel ținute în frâu. Aflăm însă că Ismail izbutește să evadeze și, asemenea unui politician saltimbanc, se gătește și se "agață de grinzi"60, adică face un fel
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau New York-ul erau departe; dacă erau în căutare de cultură și valori, evreii priveau cel mai adesea spre Berlin, unde se născuse Haskala, Iluminismul evreiesc. Ei priveau mai curînd spre aceste centre de cultură pentru inspirație decît la "țărmul nepervertit" și la lumea sămănătorismului. Vorbeau idiș, un dialect german. În anii '50 ai secolului nostru, liderul evreu Nachum Goldmann vorbea, parafrazîndu-l pe Goethe, despre "afinitatea schizofrenică" dintre germani și evrei. El explica această atracție dintre două popoare care le îmbogățea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
tot trecutul evreilor ar fi aruncat la gunoi. Doar atunci ar urma o "acceptare" suplă și protectoare pentru care evreii ar urma să fie recunoscători 100. Acesta nu putea fi punctul de vedere susținut de Iorga, care vedea "țăranul român nepervertit" într-un cadru sămănătorist. În ciuda apropierilor, Iorga nu prea semăna cu Charles de Gaulle, care putea vorbi despre Franța ca despre un ideal mistic, dar și să fie realist (ba chiar și cinic) în privința francezilor. De Gaulles iubea mai mult
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]