66 matches
-
fiu în dreapta c-o femee mulțește astre. Binecuvântată a șaptea poartă tremură la vamă fiți luminați ca spicul în rodire mireasa mea închină-te o, Mamă, coboară lanț și pod din nemurire. Râul din lacrimă MORmânt îmi ești într-un neplâns pământ /cuvântul sacru dintru început/ ochiul secund în Ochiul tău răsfrânt eclipsă-i cosinus și azimut. La lumânarea sfinților sărac pe-o coastă sus mormântul din cuvânt prin răstignirea văzului îl trag altarului surpat cel care sunt. La Maica ta
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
Pescari îngerii pescari desferecat pășesc pe oglindirea apelor adânci ce auz ar cuprinde zvâcnirea din străfunduri a peștilor de taină purceși din semnele cerești? pe țărmul așteptării oamenii pescari pândesc năvodul nevăzut dăruitor îmbelșugat cu pești străluminați de duh Lacrima neplânsă prădați de umbră în gol se leagănă copacii pierduți în uitare rătăcită într'o aură tristă într'o foșnire pustie frunza nu mai dă zvon văzduhul veșted văduvit fără milă de adierile odinioarei când mor poeții pădurile pier fără urmă
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
umbră în gol se leagănă copacii pierduți în uitare rătăcită într'o aură tristă într'o foșnire pustie frunza nu mai dă zvon văzduhul veșted văduvit fără milă de adierile odinioarei când mor poeții pădurile pier fără urmă în lacrima neplânsă din volbura aducerii aminte Iuțeala și vuietul timpul curge aproape de nemișcare prin visele zăbavnice ale broaștelor țestoase o altă vremelnicie deschide deasupra zodiilor necunoscutul câmp magnetic pe unde se străvede timpul în stare aproape pură țestoasele n-au cum să
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
paradis scrisă vamă roată iar cu fotonii criptei schimb vitreg riveranul nimb ține ceara spin amar nucleare înarmări zac și mor prin nervii/lari cum doarme-n sicriu polar disc ghețar deasupra ei plasma glasulu i-a stâns plânsul plânsului neplâns setea sacrelor scântei rădăcinăi și altoi despărțirea oarbă tac trist lampadofor sărac pași măsoară înapoi mare surdă rup surori bocetul îmbeleșugat cu rafale/beat oftat meteori și cerșetori zloata toată dolomit lasă prins obrazul pur descărnatul lins azur putridul l-
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
și omenescului din noi prea adesea căzut în umilință, suferind înfrângeri, dureri, răni și prea adesea cuprins de însingurare și tristețe. Pentru mine scrisul devine un altar pe care sufletul meu se reconstruiește din țăndările unor lovituri și din durerile neplânse, înăbușite în cămara inimii. În același timp, scrisul este și o înălțare spre zările pure ale respirației fiintei mele interioare. Aflându-mă asemenea unui liliac înflorit a doua oară la poarta înserării, cu puterile risipite pe cărările vieții, scrisul a
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRŢILOR MELE ÎN ROMÂNIA 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380802_a_382131]
-
podoabe, confesiunile curg spontan și impresionant uman, aidoma unui păr bogat, despletit: "e caldă răcoarea/ și proaspătă răscrucea/ și sufletul în trecerea sa/ descumpănit/ el crede în mîinile noastre-mpletite/ în cuvintele palorii/ în seninătatea și în sacrul lac/ al lacrimei neplînse// să treci prin apă/ și picioarele să ți se topească/ să intri în umbră/ descoperind alte umbre/ și ca în-tr-un roi de albine sălbatice/ să te lași atacat" (e caldă răcoarea și proaspătă răscrucea). Ies la suprafață obiectele minore, gesturile
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
celulele îndurate/ cu ce a mai rămas din iubirea ta,/ dăruită cîndva pe de-a-ntregul,/ retrasă apoi puțin cîte puțin/ în fiecare zi,/ încetul cu încetul;// atinge-mă și mîngîie-mă și frînge/ săgeata acestui vector de tristețe/ ce stoarce lacrima neplînsă a bărbatului matur,/ dar de care nu mă mai rușinez/ acum, la bătrînețe” (Șoaptă în formă de poem). Această luciditate reprezintă modul autorecuperării poetului. O justificare a trăirii prin practica rostirii metafizice care e o imprudență în principiu, deoarece prvoacă
Invers decît Dorian Gray by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2803_a_4128]
-
de regrete, fiindcă trecută la îndreptarul cu lucruri de făcut. Și-atunci, cum să nu protestezi prin tristețe, prin bruftuluieli mocnite, printr-o indispoziție fără leac, față de anotimpul nivelator, în care gînduri, simțăminte, emoții mai tari sau mai moi pier neplînse, în fața imperativului obligației? E îndatorirea, meserie fără foaie de pontaj, a poetului. Să dea, sensibil, fragil, înapoi, cînd toți, robuști, își duc datoria înainte.
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
precizare al oricărui spirit creator de mare valoare. Sensibilă în tot universul său interior , știe să vadă prin ochii săi de culoarea cerului, Lumina: (Amurg de august văzut de sus; De-aș învăța; Precum își pierd copacii; Ploaia de lacrimi neplânse; Atât de sinceră încât; Caii arămii, violeți; Mâine vremea ) Atrasă de rezolvarea dificultăților de regie și execuție a unora, înțeleși ca rapel, ca un rezumat plini de forță, Lucia Olaru Nenati, s-a dovedit prin toată poezia scrisă de Domia
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
Acasa > Poezie > Credinta > PLÂNGE-N SUSPINE TRĂIREA Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă doare, încă mă doare, Oceane neplânse și stări, Doruri ce nu pot fi spuse, Ecouri la multe chemări, Mă doare pleoapa închisă Și geana ades tremurând, Când țes din izvoare secate Feerice punți spre nicicând, Croiesc din priviri idealuri Ce nu voi atinge vreodat', Atât mi-
PLÂNGE-N SUSPINE TRĂIREA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382495_a_383824]
-
Dincolo de fereastră, licărește un răsărit târziu de iarnă. Stau la masă în palton și în galoși, gâtul și picioarele mă dor de frig, chipiul zace pe o farfurie murdară, iar în gât mi se zbate un nod de lacrimi amare, neplânse. 6 Peste o oră urc scările aievea și, dând cu ochii de ușa cunoscută și dragă, mă cuprinde un tremur plin de bucurie. Mă apropii încetișor, ca să nu deranjez, și sun scurt. Din stradă vine zgomot mare: un camion trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-ți fericirea Din pictură culorilor, Adulmecâ-ți cuvântul, Din navală dorințelor , Din tumultul gândurilor. Fru Fru, Albatrosul zărilor, Îți sărut dorința Ce m-ampodobit cu grijă . Vei rămâne pentru mine Un cuvant mințit. Ce mult aș fi dorit să-mi fii; Lacrima neplânsă, Lyra. Sacrificiul tăcerii - Din puritatea sărutului, Și brațul mângâierii. Să-mi fii, mirosul pătimaș Din crin și chiparos. Și stigătul durerilor Ce m-au năpădit golașe Cu zâmbet trist și mincinos. Fru-Fru, frumosule albatros, Rămâii prințul zărilor. Referință Bibliografica: Din
DIN GEANA CERULUI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367293_a_368622]
-
răstimp de ani, ros la rădăcină de putregai și de întrebări chinuitoare fără răspuns și, în cădere, îi va răsuna lemnul uscat, cu sunet prelung de toacă spartă și va rămâne încă o vreme căzut în pădurea tânără, uscat, neștiut, neplâns și neînțeles.” (Ion Gavrilă Ogoranu, op. cit., vol. II,p. 198-199) Viorica Bucelea a devenit un inginer remarcat, cu o conștiință mândră de român din aura de partizan a tatălui ei. S-a căsătorit cu un alt mare român, luptător de
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
gălbuie cu unde rebele. Prin scorburi de ploi își ascunde fluența Blânde suspine în uitatele vești, Orașul cărunt își veghează cadența Cu ramuri stinghere în aceleași ferești. Destinul anemic scâncește-n amurg, Stau roată stejarii-n luminile certe. Din lacrimi neplânse blânzi îngerii curg Și cine pe cine ar putea să mai ierte? Acum Acum este acasă primăvară, Printre uluci e știr și iarbă grasă În sol minor,fac semne pe chitară Și în refren e ruga de acasă. Acum se-
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
vidreîn apa gălbuie cu unde rebele. Prin scorburi de ploi își ascunde fluențaBlânde suspine în uitatele vești,Orașul cărunt își veghează cadențaCu ramuri stinghere în aceleași ferești.Destinul anemic scâncește-n amurg,Stau roată stejarii-n luminile certe.Din lacrimi neplânse blânzi îngerii curgși cine pe cine ar putea să mai ierte? Referință Bibliografică: Poezii / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 196, Anul I, 15 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stelian Platon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
pe care o cunoaște din întâmplare. Cum reacționează Vlad, la întâlnirea cu un personaj desprins din acest răi spre care năzuiește de când se știe? “Îi venea să plângă, se dezobișnuise să plângă în public. La insituție, tuturor lacrimilor adunate și neplânse le dădea voie să curgă numai când se retrăgea în pădure, unde era sigur că nu-l vede nimeni plângând. Ciudat că aici, în mijlocul acestei aglomerații, acestei civilizații fremătătoare pentru care era că inexistent, se simțea mai singur, mai izolat
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
iernii care își aruncau săgețile prevestitoare spre mine. Mi-aș dori să rămână ceva din scrisul meu ca un mod de a exista, ca un altar pe care sufletul meu s-a reconstruit din țăndările unor lovituri și din durerile neplânse, înăbușite în cămara inimii. Mi-ar place să rămân în posteritate ca un scriitor îndrăgit de arta sa, de arta cuvântului, haina gândului încoronat care cuminecă inima și sufletul și care ne redă pe noi nouă înșine. Mi-a plăcut
CUM AŞ DORI SĂ RĂMÂN PENTRU POSTERITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364763_a_366092]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > NEVĂZUTA MEA PIATRĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului nevăzuta mea piatră Iar pietrele tac molfăindu-și în gură cuvintele nerostite, nespuse, neplânse și, din diagonalele lumii, aduc muchii tăioase, zimțate cu care tăiem lutul amorf al trupurilor născute din sfruntate iubiri. Atunci devenim și noi pietre obosite de atâtea tăceri. Durerile noastre sunt nervuri desenate în mușchi-mpietriți de-atâta ne-nțelegere
NEVĂZUTA MEA PIATRĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366510_a_367839]
-
străfulgeraredin vremi ce mai învie pe margine de gând.Leonid Iacob... VI. NEVĂZUTA MEA PIATRĂ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016. nevăzuta mea piatră Iar pietrele tac molfăindu-și în gură cuvintele nerostite, nespuse, neplânse și, din diagonalele lumii, aduc muchii tăioase, zimțate cu care tăiem lutul amorf al trupurilor născute din sfruntate iubiri. Atunci devenim și noi pietre obosite de atâtea tăceri. Durerile noastre sunt nervuri desenate în mușchi-mpietriți de-atâta ne-nțelegere
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > APATICĂ DESFRUNZIRE Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 785 din 23 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Matusalemice neștiri te mai aleargă Din căutări când te mai strigi fără de glas, O lacrimă neplânsă dă să șteargă Un gest banal dintr-un moment de bun rămas... În îndoiala unui bocet de-abandon Mai țipă astăzi un ecou de-nmormântare Și nici o rugă nu se-aude în amvon Și-au năvălit necredincioșii în altare... Iubiri
APATICĂ DESFRUNZIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351828_a_353157]
-
iubire prinse-ntr-o panglică, Ți-ascunde sufletul ca într-o ramă. Iar glasul tău semeț străbate zarea, Când luneci pe al vieții val, Miresme de flori pui în cugetarea Ta, prin vene-ți curge sângele regal. Portretul tău cu neplânsele lacrimi, Ființa îmi descântă, când pleoapele închid, Îl port în suflet, precum fugare patimi, Și nopțile supreme cu tine le deschid... Referință Bibliografică: Portret / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 403, Anul II, 07 februarie 2012. Drepturi de
PORTRET de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346701_a_348030]
-
cu o rîvnă titanică în adîncul pămîntului, vecinii l-au ajutat cu sfaturi ignobile de genul: lasă-te păgubaș, n-o să dai de apă nici mort! - răscrăcărați pe malul gropii, iar eroul nostru, anonimul de la Maraton, celebrat de umanitate, dar neplîns de nimeni, a rezolvat conflictul blestemîndu-i pe sceptici să ia apă toată viața din fîntîna lui, ceea ce se întîmplă pînă în zilele noastre, amin! Cum ar fi rezolvat acest conflict popoarele care, cînd sapă după apă, dau de petrol?! Cînd
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
tale și curățindu-le, te ajută să zbori din nou. Întotdeauna vom ascunde o lacrimă în suflet, uneori plânsă din dor, alteori de fericire sau din emoția îndrăgostirii. Dar cea mai importantă va fi ultima... acea lacrimă ce va rămâne neplânsă și cu care pășim în veșnicie... Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Lacrima / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 434, Anul II, 09 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
LACRIMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354777_a_356106]
-
Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 274 din 01 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului 1 Octombrie 2011. Tu Singur, Doamne, știu că mă-nțelegi, bucuria de-a plânge e cea mai curată, lasă-mi lacrimile toate întregi și pe cele neplânse de altădată... În palmele Tale, cu fața spre stea, câte rugăciuni nu ți-am zis în vremea aceea din cumpăna grea, când plânsul gorunilor era interzis și numele Tău, cel șters din tipare de numele patriei alături mereu, lasă-mi
BUCURIA DE-A PLÂNGE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355618_a_356947]
-
colindele adunate buchet în spectacolul „Acasă de Crăciun”, în răstimpurile cu sărbători ale calendarului, de fiecare dată Fuego le aduce în dar cântecul. Românii risipiți în laturile lumii, în căutare de muncă, nu au în jurul țării lor hotare cu grăniceri neplânse la plecare. Mai ales capătul de țară de la Vest e unul cu granițe de părinți și mai ales capătul de țară de la Răsărit e unul cu granițe de frați! Iar de Crăciun, un cântec îi primește ca brațele, pe cei
FUEGO. ACASĂ DE CRĂCIUN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1805 din 10 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369841_a_371170]