67 matches
-
Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 274 din 01 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului 1 Octombrie 2011. Tu Singur, Doamne, știu că mă-nțelegi, bucuria de-a plânge e cea mai curată, lasă-mi lacrimile toate întregi și pe cele neplânse de altădată... În palmele Tale, cu fața spre stea, câte rugăciuni nu ți-am zis în vremea aceea din cumpăna grea, când plânsul gorunilor era interzis și numele Tău, cel șters din tipare de numele patriei alături mereu, lasă-mi
BUCURIA DE-A PLÂNGE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Bucuria_de_a_plange_.html [Corola-blog/BlogPost/355618_a_356947]
-
și omenescului din noi prea adesea căzut în umilință, suferind înfrângeri, dureri, răni și prea adesea cuprins de însingurare și tristețe. Pentru mine scrisul devine un altar pe care sufletul meu se reconstruiește din țăndările unor lovituri și din durerile neplânse, înăbușite în cămara inimii. În același timp, scrisul este și o înălțare spre zările pure ale respirației fiintei mele interioare. Aflându-mă asemenea unui liliac înflorit a doua oară la poarta înserării, cu puterile risipite pe cărările vieții, scrisul a
SĂRBĂTOAREA LANSĂRII CĂRŢILOR MELE ÎN ROMÂNIA 2016 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 by http://confluente.ro/elena_buica_1477639529.html [Corola-blog/BlogPost/380802_a_382131]
-
răstimp de ani, ros la rădăcină de putregai și de întrebări chinuitoare fără răspuns și, în cădere, îi va răsuna lemnul uscat, cu sunet prelung de toacă spartă și va rămâne încă o vreme căzut în pădurea tânără, uscat, neștiut, neplâns și neînțeles.” (Ion Gavrilă Ogoranu, op. cit., vol. II,p. 198-199) Viorica Bucelea a devenit un inginer remarcat, cu o conștiință mândră de român din aura de partizan a tatălui ei. S-a căsătorit cu un alt mare român, luptător de
VASILE BUCELEA – EROU AL REZISTENŢEI ROMÂNE ANTICOMUNISTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1455074302.html [Corola-blog/BlogPost/367473_a_368802]
-
petale, rânduri, rânduri Am încrustat în trupuri doruri vechi Să nu mai rătăcească printre gânduri... SĂ-ȚI DAU DIN IUBIRI NEMURIREA Prin vene curg lacrimi, nu sânge Se scutur în noi clipe-vise Atinge-mi un gând, să nu doară Cuvintele-flăcări neplânse Mă cerne prin nopți fără tine Mă cheamă, să cred că se poate Să-ți dau din Iubiri nemurirea Sau măcar o zi, fără moarte... CLIPE Sunt clipe care mor-formate embrioane, Doare secunda Facerii, în noi Ne-am înălțat - frumoase
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/otilia_braduteanu_1421985364.html [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
Ochilor ce i-am pierdut Căutând printer morminte Ce-am iubit și m-a durut SĂ-ȚI DAU DIN IUBIRI NEMURIREA Prin vene curg lacrimi, nu sânge Se scutur în noi clipe-vise Atinge-mi un gând, să nu doară Cuvintele-flăcări neplânse Mă cerne prin nopți fără tine Mă cheamă, să cred că se poate Să-ți dau din Iubiri nemurirea Sau măcar o zi, fără moarte... PLEC Eu plec din viața ta , fără să plec. Rămân, fără a mai rămâne. Iubesc
POEME DE DRAGOSTE de OTILIA BRĂDUŢEANU în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/otilia_braduteanu_1421985364.html [Corola-blog/BlogPost/370415_a_371744]
-
pentru că inspirația lui Mircea Trifu este propria-i existență, propria-i suferință, pentru că fără nicio dramă interioară, nu poate exista superlativul creației. Din aceeași rană, poetul face leagăn pentru lacrimă și zâmbet, cămară pentru întuneric și lumină, purgatoriu pentru durerile neplânse. Aceasta este de fapt una din tainele pe care cititorii încearcă să le dezlege, ancorându-și sufletul de la o poezie la alta. În versul lui, idealul se împletește cu o durere nemărginită. Chiar și o singură silabă trădează uneori frământarea
PREFAŢA LA VOLUMUL DE POEZIE ' UN ÎNGER DE VIOARĂ ' DE MIRCEA TRIFU, ÎN CURS DE APARIŢIE LA EDITURA AIUS CRAIOVA de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 by http://confluente.ro/ligia_gabriela_janik_1462336732.html [Corola-blog/BlogPost/376535_a_377864]
-
de cuvânt să pot culege surâsurile cenzurate în timpul când tu îmi erai absent. Am pășit agale prin gânduri de stele. m-am tolănit în dorințe vindecătoare pe buzele vieții au curs cuvinte grele sărutul durerii e o atingere trecătoare. Tristețile neplânse mi le-a luat vântul s-au așezat în petalele unei amintiri. Soarele îmi trezește și alintă prezentul Vreau să plantez în suflete trandafiri. Referință Bibliografică: Gând de primăvară / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 851, Anul
GÂND DE PRIMĂVARĂ de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Gand_de_primavara_elena_lavinia_niculicea_1367331393.html [Corola-blog/BlogPost/345996_a_347325]
-
iubire prinse-ntr-o panglică, Ți-ascunde sufletul ca într-o ramă. Iar glasul tău semeț străbate zarea, Când luneci pe al vieții val, Miresme de flori pui în cugetarea Ta, prin vene-ți curge sângele regal. Portretul tău cu neplânsele lacrimi, Ființa îmi descântă, când pleoapele închid, Îl port în suflet, precum fugare patimi, Și nopțile supreme cu tine le deschid... Referință Bibliografică: Portret / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 403, Anul II, 07 februarie 2012. Drepturi de
PORTRET de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 by http://confluente.ro/Portret_cornelia_viju_1328616391.html [Corola-blog/BlogPost/346701_a_348030]
-
fiecare lacrimă ce s-a scurs pe obrajii ei, pentru fiecare lacrimă ce n-a mai curs, căci s-a hotărât să o înghită încă înainte de a exista. Acesta este momentul când ea a semnat înfrângerea ta: cu lacrima ei neplânsă. Câinele credincios mușcă mâna care îl lovește. Sluga fricoasă fuge de la stăpânul avar. Eva ta va pleca, într-un final, de lângă tine, Adam, tu, cel care ar fi trebuit s-o țină la pieptul său, cinstindu-ți carnea care a
SCRISOARE DE LA EVA PENTRU ADAM de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 by http://confluente.ro/daniela_dumitrescu_1456686027.html [Corola-blog/BlogPost/381169_a_382498]
-
tale și curățindu-le, te ajută să zbori din nou. Întotdeauna vom ascunde o lacrimă în suflet, uneori plânsă din dor, alteori de fericire sau din emoția îndrăgostirii. Dar cea mai importantă va fi ultima... acea lacrimă ce va rămâne neplânsă și cu care pășim în veșnicie... Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Lacrima / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 434, Anul II, 09 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
LACRIMA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 by http://confluente.ro/_l_cornelia_viju_1331303709.html [Corola-blog/BlogPost/354777_a_356106]
-
cu o rîvnă titanică în adîncul pămîntului, vecinii l-au ajutat cu sfaturi ignobile de genul: lasă-te păgubaș, n-o să dai de apă nici mort! - răscrăcărați pe malul gropii, iar eroul nostru, anonimul de la Maraton, celebrat de umanitate, dar neplîns de nimeni, a rezolvat conflictul blestemîndu-i pe sceptici să ia apă toată viața din fîntîna lui, ceea ce se întîmplă pînă în zilele noastre, amin! Cum ar fi rezolvat acest conflict popoarele care, cînd sapă după apă, dau de petrol?! Cînd
CAP 4 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_4.html [Corola-blog/BlogPost/356356_a_357685]
-
Acasa > Strofe > Creatie > MI-S OCHII ARȘI...- LACRIMI VII PENTRU DORURI MOARTE - VERSURI Autor: Lucia Secoșanu Publicat în: Ediția nr. 386 din 21 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Mi-s ochii arși de lacrima neplânsă A unui neam ce s-a născut erou, Sortit să râdă-n țară nesupusă Silit să geamă fără de ecou... Mi-s ochii arși cătând spre infinituri, Să aflu fierul care l-a lovit Să aflu gheara care-l ține-n
VERSURI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Mi_s_ochii_arsi_lacrimi_vii_pentru_doruri_moarte_versuri_lucia_secosanu_1327148594.html [Corola-blog/BlogPost/360681_a_362010]
-
străfulgeraredin vremi ce mai învie pe margine de gând.Leonid Iacob... VI. NEVĂZUTA MEA PIATRĂ, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016. nevăzuta mea piatră Iar pietrele tac molfăindu-și în gură cuvintele nerostite, nespuse, neplânse și, din diagonalele lumii, aduc muchii tăioase, zimțate cu care tăiem lutul amorf al trupurilor născute din sfruntate iubiri. Atunci devenim și noi pietre obosite de atâtea tăceri. Durerile noastre sunt nervuri desenate în mușchi-mpietriți de-atâta ne-nțelegere
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/leonid_iacob/canal [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
dacă nu ești?! Adică, problema sincerității în artă, nici nu intră în viziunea sa. In ce mă privește, urmărindu-ți tablourile, am înțeles că ești un om mai sobru, grav, ceva mai dincoace de zâmbet, și mai aproape de o lacrimă neplânsă... - Ai dreptate! Baza mea e a unui om trist și, recunosc, sunt mai tot timpul și nemulțumită de ceea ce realizez. Progresul meu e legat de această nemulțumire. Și nu pot fi decât gravă, neîmpăcată, umbrită cumva de mâhnire. De fapt
„MUGUR ALB, ŞI ROZ, ŞI PUR...” – CONVORBIRE CU PICTORIŢA MIRIAM COJOCARU de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1456918655.html [Corola-blog/BlogPost/340578_a_341907]
-
precizare al oricărui spirit creator de mare valoare. Sensibilă în tot universul său interior , știe să vadă prin ochii săi de culoarea cerului, Lumina: (Amurg de august văzut de sus; De-aș învăța; Precum își pierd copacii; Ploaia de lacrimi neplânse; Atât de sinceră încât; Caii arămii, violeți; Mâine vremea ) Atrasă de rezolvarea dificultăților de regie și execuție a unora, înțeleși ca rapel, ca un rezumat plini de forță, Lucia Olaru Nenati, s-a dovedit prin toată poezia scrisă de Domia
de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1446211142.html [Corola-blog/BlogPost/384753_a_386082]
-
oful de povară. Omul era așteptat acasă de sora lui, calul, de muștele din grajd. Și unul și altul lucrau pentru stăpân. Calul era-nțepat de cuie în copite, omul de bătături în tălpi. Și om și cal munceau în mut neplâns. Omul și calul alb se-asemuiau în forță și sudoare, cu poftele înfrânte de buștenii grei. Am făcut semuială-n pândă de ochi, dar și proverbul nostru spune că voinicul muncește ca un cal... Pe Râușor era o potriveală de
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Voinicul_mut_de_ioan_mutiu.html [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
mă bucur pentru ceea ce ești - / formă îndrăgostită a unei voci prinsă în simfonia iubirii,/ mă bucur pentru ceea ce sunt - / un simplu vis așteptând un strop de tine,/ mă bucur pentru ceea ce suntem - /freamăt într-o îmbrățișare de suflete pereche,/ lacrimi neplânse în arșița pustiului din noi...” Poetul George Călin, suflet însetat de mirajul luminii și al cuvântului, captivat de „voluptatea ascunsă a păcatului”, făcând din iubire un spațiu al provocărilor, sfâșierilor și desfătărilor...se lasă devorat de fiecare trăire care izbucnește
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 by http://confluente.ro/valentina_becart_1424644518.html [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
iernii care își aruncau săgețile prevestitoare spre mine. Mi-aș dori să rămână ceva din scrisul meu ca un mod de a exista, ca un altar pe care sufletul meu s-a reconstruit din țăndările unor lovituri și din durerile neplânse, înăbușite în cămara inimii. Mi-ar place să rămân în posteritate ca un scriitor îndrăgit de arta sa, de arta cuvântului, haina gândului încoronat care cuminecă inima și sufletul și care ne redă pe noi nouă înșine. Mi-a plăcut
CUM AŞ DORI SĂ RĂMÂN PENTRU POSTERITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/elena_buica_1478588077.html [Corola-blog/BlogPost/364763_a_366092]
-
pe care o cunoaște din întâmplare. Cum reacționează Vlad, la întâlnirea cu un personaj desprins din acest răi spre care năzuiește de când se știe? “Îi venea să plângă, se dezobișnuise să plângă în public. La insituție, tuturor lacrimilor adunate și neplânse le dădea voie să curgă numai când se retrăgea în pădure, unde era sigur că nu-l vede nimeni plângând. Ciudat că aici, în mijlocul acestei aglomerații, acestei civilizații fremătătoare pentru care era că inexistent, se simțea mai singur, mai izolat
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 by http://confluente.ro/_tragedie_si_triumf_un_roman_al_iubirii_de_dumnezeu_si_de_aproapele.html [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
mie-mi este totuna, Dacă dragostea-mi este împărtășită Și de Dumnezeu blagoslovită, Iar soarele-mi face din raze cununa. Fericirea-i o credincioasă iubită Care poate îmblânzi și furtuna, Zi de duminică întotdeauna, Livadă-nflorită, veșnică ispită. O lacrimă neplânsă e femeia Și veritabilă mitologie, Fără de hotare împărăție, Câte puțin din toate-i place să fie, Dar mai presus de orice e aceea Care aprinde trotilul, scânteia. Referință Bibliografică: MIHAI MERTICARU - EA E ACEEA / Mihai Merticaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
EA E ACEEA de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/mihai_merticaru_1447148183.html [Corola-blog/BlogPost/369459_a_370788]
-
gălbuie cu unde rebele. Prin scorburi de ploi își ascunde fluența Blânde suspine în uitatele vești, Orașul cărunt își veghează cadența Cu ramuri stinghere în aceleași ferești. Destinul anemic scâncește-n amurg, Stau roată stejarii-n luminile certe. Din lacrimi neplânse blânzi îngerii curg Și cine pe cine ar putea să mai ierte? Acum Acum este acasă primăvară, Printre uluci e știr și iarbă grasă În sol minor,fac semne pe chitară Și în refren e ruga de acasă. Acum se-
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 by http://confluente.ro/Poezii_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
vidreîn apa gălbuie cu unde rebele. Prin scorburi de ploi își ascunde fluențaBlânde suspine în uitatele vești,Orașul cărunt își veghează cadențaCu ramuri stinghere în aceleași ferești.Destinul anemic scâncește-n amurg,Stau roată stejarii-n luminile certe.Din lacrimi neplânse blânzi îngerii curgși cine pe cine ar putea să mai ierte? Referință Bibliografică: Poezii / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 196, Anul I, 15 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stelian Platon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
POEZII de STELIAN PLATON în ediţia nr. 196 din 15 iulie 2011 by http://confluente.ro/Poezii_0_1.html [Corola-blog/BlogPost/367088_a_368417]
-
Sunt vărsat(ă) ca apa și toate oasele mi-au ieșit din încheieturi; inima mi s-a făcut ca ceara și se topește înlăuntrul meu.“ Psalmul 22, 14 RUGĂCIUNE Iartă, Doamne, ultima iubire azvârlită pe răscrucea drumurilor prăfuite. Iartă, Doamne, neplânsele lacrimi din talismanul tăcerii, ascuns în legenda a doi străini! Iartă, Doamne, toate ploile din pletele mele răvășite de semințele vieții. Iartă, Doamne! Iartă! ZIDIRE ÎN CER Tu ești ca o biserică zidită de Dumnezeu în care mi-am adunat
6 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/viorela_codreanu_tiron_1452465275.html [Corola-blog/BlogPost/370142_a_371471]
-
-ți fericirea Din pictură culorilor, Adulmecâ-ți cuvântul, Din navală dorințelor , Din tumultul gândurilor. Fru Fru, Albatrosul zărilor, Îți sărut dorința Ce m-ampodobit cu grijă . Vei rămâne pentru mine Un cuvant mințit. Ce mult aș fi dorit să-mi fii; Lacrima neplânsă, Lyra. Sacrificiul tăcerii - Din puritatea sărutului, Și brațul mângâierii. Să-mi fii, mirosul pătimaș Din crin și chiparos. Și stigătul durerilor Ce m-au năpădit golașe Cu zâmbet trist și mincinos. Fru-Fru, frumosule albatros, Rămâii prințul zărilor. Referință Bibliografica: Din
DIN GEANA CERULUI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Din_geana_cerului.html [Corola-blog/BlogPost/367293_a_368622]
-
fără cuvinte 2 îți scriu în șoaptă pe peretele sufletului când tristețea se revarsă zi de zi în izvor nesecat de gânduri tulburi și reci când singurătatea se izbește adânc de trup ca de o piatră de munte puternică neninsă neplânsă fericirea ta avea zâmbetul meu pe buze ieri mâine va avea ochii triști 3 ar vrea să își vorbească dar cuvintele nu iubesc buzele lor lipite nu le stă în putere să își citească în inimi ca într-o carte
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/daniela_dumitrescu_1443969118.html [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]