525 matches
-
ca și italienii și francezii din Provence, au inclus-o în mod organic în gastronomia lor (gaspacho, supa rece andaluză, e un bun exemplu în acest sens). Aceeași roșie a ajuns și în Anglia, unde dificultatea cultivării a făcut-o nepopulară (de-abia în secolul al XIX-lea au fost construite sere pentru roșii). Așa se explică faptul că teoria potrivit căreia ar fi un fruct otrăvitor a rămas credibilă în Marea Britanie până aproape de anul 1800, în tot acest interval roșia
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Ziaristul american analiza intențiile sovietice În România și observa că se dorea dominarea acestei țări. Prin formula „guvern prieten” URSS Înțelegea unul pe care Îl putea controla fără probleme. Sovieticii nu aveau Încredere În români, dîndu-și seama că sînt complet nepopulari În țară, În cazul plecării Armatei Roșii comuniștii putînd fi Înlăturați foarte repede și cu ușurință de la putere. Ethridge avea puternice convingeri democratice; ideile lui politice erau dublate de cele etice, specifice democrației americane. El fusese acuzat anterior că avea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
oportunist, fugind În Vest În 1947. La Întrebarea directă a lui Ethridge, a recunoscut că PCR controla „total” guvernul Groza. Credea că În cazul unor alegeri libere ar fi cîștigat PNȚ; identificarea cu URSS, cu abuzurile Armatei Roșii, Îi făcuse nepopulari pe comuniști, credea Șraer. Regele era văzut ca un simbol național, al rezistenței contra comunizării). În general, majoritatea interlocutorilor democrați vedeau ieșirea din impas a României cu ajutorul anglo-americanilor. Se observă diferențe Între interviuri care țineau de competențe politice și profesionale
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
privitoare la moartea protopopului ortodox Aurel Munteanu și a polițistului local Nicula Gheorghe diferă în puncte esențiale; versiunea memoriei locale se datorează datelor culese de doi cercetători etnografi unguri, Fülemile Ágnes și Balogh Balázs. Într-un singur punct concordă: Munteanu, nepopular printre maghiarii localnici, pe 10 septembrie, pentru o remarcă făcută într-un magazin de delicatese, a fost linșat de mulțimea de oameni din împrejurimi, aflată în piață. Omul și-a dat sufletul chiar la locul faptei. Notabilitățile ungare anunțate de
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
sunt expresia vizibilă a unei ostilități; b) acuzatul este fie un individ cu un statut social minor, fie un străin, și astfel el devine țapul ispășitor pentru nenorocirile locale; c) acuzatul este un membru al unei religii sau mișcări politice nepopulare (E. Leach, 1964, p. 685). Aceste acuze pot conduce la: a) simpla etichetare și, eventual, la forme de marginalizare; b) diverse forme de sancțiuni sociale (pierderea unor drepturi); c) spirale ale violenței care pot duce la eliminarea fizică. Astfel, procesul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
emoțional, mai populari, preferați ca lideri și mai puțin impulsivi decât cei maturizați mai târziu. Alte studii, dimpotrivă, îi prezintă ca fiind preocupați să placă celorlalți, precauți, supuși regulilor și rutinei. Adolescenții care se maturizează mai târziu apar ca inadaptați, nepopulari, dominați de ceilalți, agresivi, nedemni de încredere, răzvrătiți împotriva părinților. Dacă acum aceste diferențe între băieții care intră mai devreme în adolescență și cei pentru care adolescența începe mai târziu sunt semnificative, pe parcurs ele se diminuează și dispar la
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
Elisabeta, i-a urmat la tron Petru, devenit al III-lea, care i-a scandalizat pe toți cu infantilismul, violența și alcoolismul lui, cu conflictele diplomatice pe care le-a generat, declanșând războiul împotriva Danemarcii, pe considerente discutabile. Devenise extrem de nepopular, fapt ce i-a determinat pe cei din jur să pună la cale un complot de care, se spune, nu era străină Ecaterina, cu concursul fraților Orlov. Petru a fost obligat să abdice, a fost închis într-o fortăreață, unde
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
total. Partidul lui Iorga a rămas practic nereprezentat. La căderea guvernului său, Iorga își amintea că, în timp ce se întorcea de pe litoralul Mării Negre, "o fată simpatică" l-a întrebat: "Sînteți fostul prim-ministru?" "Din nefericire, da", a răspuns Iorga. "Cel mai nepopular om din România", a replicat fata. După căderea guvernului Iorga, sloganurile viitoarelor alegeri (în iulie 1932) erau chiar și la Văleni de tipul: "Iorga ne-a mîncat salariile și pensiile și ne-a luat pîinea de la gură". Chiar și doamna
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
el și de România, pe care acest tineret "o iubește, dar nu știe cum să iubească". Chiar dacă tinerilor nu le place", adăuga Iorga, "guvernul va urma o politică străină". Nu este de mirare că Iorga trăgea concluzia că "a deveni nepopular devine uneori o datorie"13. Toate aceste admonestări nu constituiau decît un corolar al poziției adoptate de Iorga împotriva Legiunii, care, în decursul anului 1937, exercita o influență puternică asupra tineretului din România. Începînd cu 1933, Legiunea a devenit un
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu avea să fie așa ceva. A cooperat totuși cu ea, deoarece identifica acest regim cu supraviețuirea României Mari. Dar nu guvernul, ci camarila conducea țara. Pe lîngă Carol și Madam Lupescu, esența acesteia era constituită din Ernest Urdăreanu (cel mai nepopular membru al ei) și din ministrul de Interne, Călinescu, un veritabil desperado, poate felul de om de care avea regele nevoie. Călinescu era un filooccidental convins, nemilos și abil. Regele se putea bizui pe talentele lui. Mai erau și industriașii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în mod nechibzuit, Iorga îl apăra încă pe rege în editorialele lui: Carol era "un bun rege" și "iubit de poporul român". El susținea că regele Carol "trudește pentru binele țării (sic!)". Așa încît împrejurările fuseseră cele care îl făcuseră nepopular 22. Pe parcursul lunii septembrie, rușii au provocat incidente de graniță amenințătoare în zona lor prioritară, Delta Dunării. La rîndul lor, ungurii au dat clar de înțeles că nu consideră Dictatul de la Viena drept ultimul cuvînt în privința Transilvaniei. Antonescu trebuia să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
amenințați, bătuți, arestați, judecați ca fasciști sau colaboraționiști și Încarcerați sau chiar Împușcați. Milițiile „populare” au contribuit la crearea unui climat de teamă și nesiguranță, pe care reprezentanții Partidului Comunist l-au imputat de Îndată adversarilor politici. Politicienii vulnerabili sau nepopulari din partidele necomuniste au fost supuși oprobriului public, iar colegii lor au consimțit la acest tratament injust În speranța că nu le va fi aplicat și lor. Astfel, În Bulgaria, 7 din cei 22 de membri ai prezidiului Uniunii Agrare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Austria (sau, mai târziu, spre sud către Iugoslavia). Dacă ar fi existat un amplu sprijin popular pentru comuniștii locali, sfetnicii lor sovietici ar fi ales să joace până la capăt cartea „democratică”. Dar și În Ungaria comuniștii s-au dovedit constant nepopulari, chiar și la Budapesta. Deși etichetat drept reacționar și chiar fascist, Partidul Micilor Proprietari (echivalentul maghiar al partidelor țărănești) a obținut majoritatea absolută În alegerile naționale din noiembrie 1945. Cu sprijinul socialiștilor (al căror lider, Anna Kéthly, refuza să creadă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
puteau fi cumpărați sau intimidați. Armata era la dispoziția forțelor sovietice de ocupație. Singurul pericol semnificativ pentru regimurile comuniste erau protestele populare, care puteau eroda serios legitimitatea statului „muncitoresc și țărănesc”. În primii ani, Însă, democrațiile populare nu erau deloc nepopulare În rândul celor pe care pretindeau că Îi reprezintă. Dimpotrivă: distrugerea claselor de mijloc și expulzarea minorităților etnice au deschis perspective de ascensiune socială pentru țărani, muncitori și copiii lor. Oportunitățile abundau, mai ales pentru săraci și pentru funcționari: posturi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stins de la sine. Însă câteva zile mai târziu, mărirea normelor oficiale de lucru din RDG (dar nu și a salariilor) a stârnit un amplu protest la câteva zeci de kilometri mai la nord. Măsurile au fost impuse de un regim nepopular, mai rigid chiar decât șefii de la Moscova (care Îi avertizaseră pe liderii comuniști est-germani să accepte reforme și compromisuri pentru a stăvili valul de muncitori calificați spre Occident). La 16 iunie, 400.000 de muncitori din Germania de Est au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fie de vină. Cum altfel puteau fi explicate greșelile unui Lider infailibil? Candidați erau destui: Slánský era antipatizat deopotrivă În interiorul Partidului Comunist Cehoslovac și În afara lui. Stalinistul Rajk fusese un ministru de Interne neîndurător. Tocmai pentru că puseseră În practică măsuri nepopulare al căror eșec era vizibil, toți liderii și miniștrii comuniști erau victime potențiale. Așa cum În războaiele revoluționare franceze generalii Învinși erau acuzați de trădare, miniștrii comuniști se declarau sabotori când măsurile implementate de ei dădeau greș. Mărturisirea, pe lângă uzul ei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
picau cât se poate de prost: armata franceză era În acel moment Învinsă și umilită În Vietnam, iar noul prim-ministru francez, Pierre Mendès-France, a socotit (pe bună dreptate) că fragilul guvern de alianță ar fi fost periclitat de propunerea nepopulară ca inamicul național să fie reînarmat. În consecință, când Tratatul CEA a ajuns În final la Adunarea Națională pentru ratificare, Mendès-France a refuzat să-și asume responsabilitatea, iar la 30 august 1954 documentul a fost respins cu 264 de voturi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
respectiv Adenauer. Moscova - care, după cum am văzut, nu intenționase să aibă un stat-client În estul Germaniei ocupate, ci acceptase această variantă În lipsă de altceva mai bun - a făcut un efort disproporționat pentru a consolida un regim comunist fragil și nepopular În Berlin. Comuniștii est-germani, la rândul lor, s-au temut Întotdeauna că vor fi trădați de șefii de la Moscova 10. Zidul Îi liniștea Într-o oarecare măsură, deși au fost dezamăgiți de faptul că, după Înălțarea barierei, Hrușciov nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai tot deceniul următor. Italia, ca și Regatul Unit, a fost nevoită În aprilie 1977 să ceară ajutor de la FMI. La fel ca și În cazul britanic, liderii italieni au putut apoi să dea vina pe „organismele internaționale” pentru măsurile nepopulare luate pe plan intern. În gândirea keynesiană, găurile la buget și deficitele de plată - ca și inflația Însăși - nu erau inerent negative. În anii ’30, ele reprezentaseră un motiv plauzibil de a „ieși din inflație” cheltuind. Dar În anii ’70
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
măsuri reflaționare pentru a contracara șomajul. Alții au aderat tocmai din acest motiv. Ca solution de rigueur, SME urma să funcționeze În genul Fondului Monetar Internațional (sau, mai târziu, Comisia Europeană și moneda unică europeană): obligând guvernele să facă reforme nepopulare, care apoi puteau fi puse În cârca regulilor și tratatelor internaționale. Aceasta era, pe termen lung, adevărata semnificație a noilor acorduri. Mai important decât faptul (real) că ele au reușit În timp să exorcizeze demonul inflației este faptul că ele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
suburbii (mulți sosiți recent din regiunea sărăcită Alentejo) erau afectați nu doar de propria sărăcie endemică, ci și de spectacolul bogăției recente și ostentative etalate În Lisabona Învecinată. Armata, obligată să poarte „războaie murdare” În ținuturi Îndepărtate În numele unui guvern nepopular condus de tehnocrați, fierbea de resentimente, iar nemulțumirea ei avea acum un larg ecou În țară. Doleanțele tinerilor ofițeri (ale căror familii subzistau cu greu din salariile mici, reduse și mai mult de inflație) erau acum Împărtășite de o nouă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
reușit să demonteze instituțiile autoritariste pe care odinioară le serviseră cu devotament. Lor le-au urmat socialiștii - Soares, González, Papandreu -, care afișau o imagine de radicali fără pată, În timp ce, prin forța Împrejurărilor, trebuiau să implementeze politici economice moderate și adesea nepopulare. Cum spunea un cunoscut comentator spaniol, tranziția le „cerea franchiștilor să pretindă că n-au fost nicicând franchiști, iar stângiștilor temperați, că urmează principii radicale”22. Circumstanțele epocii i-au obligat astfel pe mulți să abjure practic peste noapte vechile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
școlare) și tot el putea să-ți ia (moneda națională, dreptul de a-ți concedia angajații, chiar și eticheta de pe cașcaval). Iar În ultimele două decenii, fiecare guvern național dăduse vina cel puțin o dată pe „Bruxelles” pentru legile sau taxele nepopulare sau pentru politicile economice cu care era tacit de acord, dar pentru care nu voia să-și asume responsabilitatea. În aceste circumstanțe, deficitul democratic al UE se putea transforma oricând din dezinteres În ostilitate, În sentimentul că „acolo” se iau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
protest, un partid „Împotriva lor” care li se adresa „celor mici, asupriți” (pentru a-l cita pe Pierre Poujade, prototipul populismului). Odată ajuns la putere, expus la uzura provocată de actul de guvernare și constrâns să Împartă vina pentru politicile nepopulare, el avea să-și piardă forța de atracție. În alegerile din 2002, PL a obținut doar 10,1% (În timp ce Partidul Popular urcase la aproape 43%). La alegerile pentru Parlamentul European din 2004, partidul lui Haider a scăzut la 6,4
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
limpede și nu se lăsa prea ușor descumpănit, iar pe Zbigniev Brzezinski l-a desemnat în funcția de consilier pentru securitatea națională fiindcă era isteț, deschis și sincer și era dispus să "joace rolul paratrăsnetului să ia asupra lui hotărîrile nepopulare ale altora"2053. Carter considera că însușirile diferite ale celor doi erau pe măsura atribuțiilor lor și făceau posibilă o concurență naturală între cele două organizații, de unde și o mai bună consiliere. Brzezinski era, însă, agresiv și ambițios și darul
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]