114 matches
-
că nu figurez în partea de somn a realității; ci în registrul ei treaz, ținând ochii cât mai deschiși. (Cu toate că, monștri, produce și excesul de luciditate). E câteodată însă în noi, despre noi, o imagine ce înfioară, dacă-i sinceră, neprefăcută și exactă. Un scriitor francez lua partea vitalității contra aristocratismului estetic (el reprezentându-l). De câte ori venea vorba de vreun roman nou, acesta declara cu vulgaritatea inșilor obosiți de atât rafinament: că el preferă scrisul... care miroase a popor, a mațe
Despre roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10411_a_11736]
-
o abia schițată plecăciune. în sfârșit pentru a se saluta între ei cel din stânga femeii (cu o acoladă tandră cuprinzându-i umerii dar fără să o atingă) își trece mâna prin zid spre cel din dreapta care i-o strânge cu neprefăcută căldură. și-n tot acest timp doamna privește imperturbabil înainte. doar că dintr-un anume unghi și-ntr-o anume lumină contemplând toate acestea scaunul din mijloc e gol doamna nu este - cu trupul - de față deși cei doi continuă
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
de razele mângâitoare, câteodată capricioase, ale dragostei materne. Această atmosferă idilică, rurală, durează până în 1911, când are loc prima schimbare mai importantă, pricinuită de stabilirea întregii familii în Capitală. Abia la Varșovia, având încă proaspete în minte franchețea și moralitatea neprefăcute ale țăranilor și slujitorilor de la moșie, descoperă Witold cu stupoare juvenilă că "stăpânii", straturile privilegiate ale populației, reprezintă un fenomen cu totul grotesc și nenatural, prostesc, dureros de comic și chiar respingător, întrucât duc o viață lesnicioasă, ale cărei valori
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
În fine, sufletul-copil cu „carnea flagelata”, ura din jur ș.a. nu l au deturnat și nu l-au Înrăit, găsind, finalmente, tămăduirea: „să las surîsul să alunge/ aceste fețe de coșmar”. Sau: „dar lîngă Tine-i numai bine,/ de-aceea-Ti zic neprefăcut,/ fie să treacă de la mine/ tot răul ce mi s-a făcut!” Urmînd a fi redescoperit, Întro bună zi, ca un uriaș poet, Cezar Ivănescu a stăruit „pe crucea zăbavnicei file” pentru a ne dezvălui Înțelesul mitic, inițiatic al unui
CEZAR IVĂNESCU ȘI „POEMUL ASCENSIONAL”. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Dinu Rachieru () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1552]
-
se cască una după alta ca niște flori carnivore liniștește-te grația nu ți se va recunoaște cît despre rană (ți se va spune) n-ai căpătat-o aici și pentru asta va trebui să o iei de la capăt cu neprefăcută indiferență să tragi de firul acesta al vieții să vezi cum totul se destramă și nu se mai termină se repetă doar și se repetă și se repetă și culmea este că moartea e cea care se repetă cu altfel
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
mărețul castel de vară, cât și la Argeș, unde vechea mânăstire ne amintește de neamuri apuse de voievozi; am locuit printre țărani la Râmnic și printre țigani și ocnași lângă salinele de la Ocna; pretutindeni, aceeași natură frumoasă și aceiași oameni neprefăcuți și prietenoși; nici ocnașii nu făceau excepție, nu erau numai politicoși, ci, când se ivea ocazia, și săritori. Cea mai mare parte a timpului mi-am petrecut-o însă la Argeș, unde am întâlnit o asemenea amabilitate și ospitalitate, încât
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
putea fi altfel? "Școala să nu mai rămâie de căruță la o jumătate de veac în urmă; să-și primenească oamenii și programa. Profesorul să-l ia pe băiat nu de urechi, ci de bărbie, să-l privească cu prietenie neprefăcută în ochi, și să vorbească cu el de toate năzbâtiile copilăriei și ale adolescenței. Să râdă mult; așa cum vroia Pliniu: studia hilaritate proveniunt... Iar în locul atîtor vechituri răsuflate, poruncite de programă, să discute pe șleau cu școlarul valoarea ori nevaloarea
Profesorilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10003_a_11328]
-
educației", într-un colectiv constituit de profesorul Ion Holban, o vreme și un mediu (era coleg cu Mihai Dinu Gheorghiu și vecin cu ficționarii care lucrau la Dicționarul literaturii române din secolul XX, în "Casa Asachi" din Iași), evocate cu neprefăcută căldură și cu acel abia disimulat regret al unui timp cînd "munca de cercetător științific, dincolo de obligațiile contractuale, îți lăsa suficient timp la dispoziție pentru a-ți încerca eforturile și în alte zone de interes intelectual - literatura, de pildă. Sau
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
ale picturii lui Corneliu Baba au fost tocmai o asemenea oglindă, adică o cronică a disperării și un șir de avertismente. Dar acum nu prea sînt semne că înlăuntrul conștiinței noastre, individuale sau de grup, acceptăm privirile severe și vocile neprefăcute. "Coșmarele nopților de bătrînețe, mărturisește artistul în jurnalul său, cu o astfel de voce neprefăcută și cu un sentiment în care luciditatea, împăcarea și melancolia se amestecă în doze sensibil egale, readuc monștrii goyești din lumea necunoașterii pe ecranul invizibil
Corneliu Baba, în absența aniversării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17413_a_18738]
-
disperării și un șir de avertismente. Dar acum nu prea sînt semne că înlăuntrul conștiinței noastre, individuale sau de grup, acceptăm privirile severe și vocile neprefăcute. "Coșmarele nopților de bătrînețe, mărturisește artistul în jurnalul său, cu o astfel de voce neprefăcută și cu un sentiment în care luciditatea, împăcarea și melancolia se amestecă în doze sensibil egale, readuc monștrii goyești din lumea necunoașterii pe ecranul invizibil al instinctelor transformate în haos amenințător din care culegi episoade stranii. Din haosul acesta nocturn
Corneliu Baba, în absența aniversării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17413_a_18738]
-
casa celebrului poet George Filip. Lăsa-ți mesajul vostru!” George Filip este un poet conștient de valoarea zestrei sale. Și, tocmai acest dar numit talent îi dă dreptul să-și afișeze ostentativ identitatea. Puterea vocației lui constă tocmai în strigătul neprefăcut, preschimbat în vers, ca o furtună metamorfozată într un curcubeu. Închei prezentarea mea prin cuvintele unui prieten al său, care spunea: „George Filip nu se socotește titan, nici genial, dar cebru, mai mereu.
O nuntă literară. In: Editura Destine Literare by Victor Roșca () [Corola-journal/Journalistic/85_a_465]
-
parabolă - a tulburat în sens politic au trecut. Evul Mediu al comunismului (așa cum frumos și riscant îl numește Eugen Negrici în prefață) s-a dus și el. Și tare mă tem că, dacă vom persista să descifrăm, tranzitiv, revolta anticeaușistă neprefăcută - pentru care se găsesc cu ușurință exemple - sau mitologia autohtonă, folclorică, a morții - care ne e servită generos de alte câteva zeci de situații -, vom sărăci irecuperabil poezia Ilenei Mălăncioiu. Aserțiunile critice sunt, de bună seamă, corecte. Ce mi se
Urcarea în ring by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8488_a_9813]
-
cu alte acorduri consonante, coliziune în urma căreia rămân acele sonorități edulcorate, plasate în contrast ferm cu impactul care le-a introdus. Anatol Vieru remarca sentimentul naturii ce se degajă din această lucrare. Dar, nu-i așa, natura e întotdeauna cinstită, neprefăcută. Să fii dezlănțuit ! Postmodernismul, în special prin măștile sale, aparține istoriei, îmbrăcând situații urgente, ce nu suportă amânare. Ideile circulă dezinvolt, spontan, fără a fi însă agresive. Culmile de intensitate nu apar ca recuzită a unui șoc, ci corespund unei
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
cu un cioban că poate să bea un litru de alcool nerafinat. Tatăl minorului spune: "Mi-a dat telefon un nepot că băiatul meu e căzut jos la stână. Am aflat că alți ciobani i-au dat să bea alcool neprefăcut. Au pus un pariu. Ar fi băut aproape un litru.". Mama băiatului de 17 ani a spus că acesta a pus "rămășag că rezistă la rachiul neprefăcut". Un îngrijitor de la stână și-a dat seama, luni dimineață, că minorul nu
A pus pariu cu viața și a pierdut. Moartea tragică a unui copil by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77723_a_79048]
-
la stână. Am aflat că alți ciobani i-au dat să bea alcool neprefăcut. Au pus un pariu. Ar fi băut aproape un litru.". Mama băiatului de 17 ani a spus că acesta a pus "rămășag că rezistă la rachiul neprefăcut". Un îngrijitor de la stână și-a dat seama, luni dimineață, că minorul nu se mai poate trezi. Medicii de pe ambulanță l-au dus la Spitalul Județean. 50 de minute ei au încercat să salveze viața copilului, însă au pierdut în fața
A pus pariu cu viața și a pierdut. Moartea tragică a unui copil by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77723_a_79048]
-
și numai eu sunt cel așteptat demult, primit cu zâmbete largi și declarații privind sprijinul necondiționat în alegerea produselor. Firește, nu sunt atât de naiv să cred că atitudinea chiar era sinceră, dar preferam zâmbetul fals al comercianților europeni, grimaselor neprefăcute ale vânzătorilor de acasă. Generalizând, m-am încredințat că marea diferență dintre Europa la care visam și România în care trăiam este că acolo minciuna e frumoasă, iar aici adevărul este urât. Sigur, zece ani mai târziu, frontierele interioare ale
Europa, dragostea mea by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6899_a_8224]
-
zgâtia asta mică vrea numai să mă tragă de limbă. N-avea încredere decât în Irina, în cealaltă. Irina era și mai frumoasă și era gagica lui. Cu ea puteai să discuți orice, știa să-și țină gura, sinceră și neprefăcută, cu toate că ochii i se deschideau galbeni-verzui, ca la mâțe. În miezul lor se vedeau semincioare de cicoare plesnind și ridicându-se ca niște parașute spre cer. Se-ndrăgostise de ea și-o iubea ca pe-o iadă scăpată-n primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
răsturnări de topică venite din alte vremuri, avem la tot pasul semnele unor căutări ale acordului dintre limbaj și rămășițele vagi ale unei lumi incert plasate între deasupra și cândva. Adică ale unei deplasări dinspre credința progresivă și convenționalul, dar neprefăcutul, cenotaf : "Și-așa am rămas pocăiți. Aveam un bunic pastor, care murise înaintea nașterii mele. Aveam un tată trufaș și tânăr, care se războia cu sine, cu credința, cu noi, ceilalți. Eram nepoftiții străzii, eram șușotiți în ascuns, pleava și
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
sau reeditată în colecții elegante - devine, cât ai clipi, un eveniment literar. Iată o afirmație pe care o fac cu convingerea, dar și cu mica insatisfacție a lipsei de paternitate, care pot rezulta din enunțarea unor evidențe. Cu fastul admirației neprefăcute și cu regretul, totuși, de a nu spune mare lucru. E limpede, așadar, că volumul al doilea din Viață literară (reunind articolele publicate în revista Idei în dialog de-a lungul anului 2006) nu are cum să iasă din schemă
Întâmpinarea criticului by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9902_a_11227]
-
nevinovat, luând viața unui om (practic, fără motiv!). La momentul înmormântării Carlei - acel stârv rece și inert de pe catafalc -, își făcu și el apariția printre îndoliații ce formau convoiul funerar, îmbrăcat fiind în straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru(Lucrare muzicală scrisă de către compozitor între anii 1837 și 1839 la Nohant-Vic, în Franța
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
punctul nevralgic, succesul lui Nae era intenționat; făcea deci să intervină artificiul, atitudinea fabricată, printre care și seriosul artificial - și cu totul străin de calibrul seriozității pe care-l găsim de pildă la Pârvan, pe care Nae Ionescu îl admira neprefăcut. De succes, Nae a avut parte; dovada, numărul de fideli, care nu s-au dezis de el chiar atunci când detectau farsa în spatele personajului. înseamnă că oricum Nae I. avea o putere de atracție și o folosea ca atare, pe loc
Portret cu ocazia unei corecturi by Marin Tarangul () [Corola-journal/Journalistic/9213_a_10538]
-
o mai trăise În anii de parteneriat al mizeriei, cu boschetarul Kawabata. Rezemat de șandramaua lui, după ce șontâc-șontâc a ajuns cu greu afară ajutându-se de cârje, Ben fumează și scuipă, privind-o pe fată cu ochii mijiți și uimire neprefăcută. -Ce mai face Uniunea Europeană, Ben? N-a bătut la ușa ta? Nu ți-a spălat izmenele? Nu ți-a adus țigări de foi? Nu ți-a asfaltat ,,strada,,? Nu te obligă să-i vizitezi splendorile?... -Mă pupă undeva Uniunea Europeană,, , răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
recunoscut În hotelurile cele mai Îndepărtate de casă. — Ce mai faceți, domnule Carleton Myatt? Ne bucurăm teribil să vă revedem. Domnul Kalebgian Începu să strângă mâini, aplecându-se din șolduri, cu dinții lui incredibil de albi strălucind de o Încântare neprefăcută. — Bucuros să te văd, Kalebgian. Managerul e plecat, ca de obicei? Aceștia sunt prietenii mei - domnișoara Pardoe și domnul Savory. Întregul hotel e pe umerii lui Kalebgian, le explică el lor. Te ocupi de cazarea noastră? Așa, da. Ai grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
îmbrace, Scout nu păru să-i pese dacă mă uitam sau nu când se schimba. Nu păru să o intereseze nici măcar dacă privirea mea era indiferentă sau plină de dorință. Atitudinea asta demonstra o puternică încredere feminină, ceva degajat, dar neprefăcut în felul în care se mișca, graba sau calmul cu care se schimba. Aveam în față o fată - o femeie - care putea modela lumea după bunul ei plac. Era cel mai irezistibil lucru din câte văzusem vreodată. — Porți boxerii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
om (practic, fără motiv!). La momentul înmormântării Carlei - acel stârv rece și inert de pe catafalc -, își făcu și el apariția printre îndoliații ce Istorisiri nesănătoase fericirii 63 formau convoiul funerar, îmbrăcat fiind în straie negre și cu o adâncă și neprefăcută durere sufletească pe chip, gândind cucernic: „Dumnezeu s-o ierte!”, iar pe fundalul sepulcral putea auzi în surdină, printre multe bocete și suspine înecate, Marșul funebru 1 al lui Frédéric Chopin, interpretat tărăgănat de o fanfară. Mai apoi, el continuă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]