44 matches
-
tuturor celor aflați în vagonul arhiplin și multe priviri pline de reproș le urmăreau gesturile necuviincioase. Își plimbau mâinile pe brațele și sânii fetelor ce stăteau pe scaune până ce ele se ridicau și încercau să se îndepărteze. Nu era femeie neprivită cu obrăznicie, pipăită și apostrofată cu vorbe urâte și înjurături la cea mai mică încercare de ripostă. Fănel a privit în apropierea sa, încercând să citească privirile puținilor bărbați în putere, excluzând bătrânii și copiii, pentru a se asigura că
ISPITA (9) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_9_.html [Corola-blog/BlogPost/355851_a_357180]
-
la mine,Ca o zână ea îmi pare.-Mama ,mi-a fost dor de tine ,Te iubesc așa de tare! Parcă plânge biată mamaDupa ce m-a sarutatSi ,privind înspre icoana:-Doamne ,ce copil mi-ai dat!... IV. RONDELUL FRUMUSEȚELOR NEPRIVITE, de Mihai Lupu, publicat în Ediția nr. 2333 din 21 mai 2017. Atâtea frumuseți sunt neprivite! Scurtata nu-i distanță îndestul. Mișcări de fulger, ce-s de timp grăbite, De ai avea și tot n-ai fi satul. Și zece
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mihai_lupu/canal [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
iubesc așa de tare! Parcă plânge biată mamaDupa ce m-a sarutatSi ,privind înspre icoana:-Doamne ,ce copil mi-ai dat!... IV. RONDELUL FRUMUSEȚELOR NEPRIVITE, de Mihai Lupu, publicat în Ediția nr. 2333 din 21 mai 2017. Atâtea frumuseți sunt neprivite! Scurtata nu-i distanță îndestul. Mișcări de fulger, ce-s de timp grăbite, De ai avea și tot n-ai fi satul. Și zece vieți de-ar fi sau însutite, Atâtea taine n-ai cum să cuprinzi, Atâtea frumuseți sunt
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mihai_lupu/canal [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
Scurtata nu-i distanță îndestul. Mișcări de fulger, ce-s de timp grăbite, De ai avea și tot n-ai fi satul. Și zece vieți de-ar fi sau însutite, Atâtea taine n-ai cum să cuprinzi, Atâtea frumuseți sunt neprivite Ce-n micul fir de ață nu le prinzi. Sunt în adânc de piatră sau de apă Și în adânc de stele împlinite, Din infinitul lumii se adapă, Nu se ascund, dar știu că sunt dorite. Atâtea frumuseți sunt neprivite
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mihai_lupu/canal [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
neprivite Ce-n micul fir de ață nu le prinzi. Sunt în adânc de piatră sau de apă Și în adânc de stele împlinite, Din infinitul lumii se adapă, Nu se ascund, dar știu că sunt dorite. Atâtea frumuseți sunt neprivite! Citește mai mult Atâtea frumuseți sunt neprivite! Scurtata nu-i distanță indestul.Miscari de fulger, ce-s de timp grăbite,De ai avea și tot n-ai fi satul.Si zece vieți de-ar fi sau însutite, Atâtea taine n-
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mihai_lupu/canal [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
nu le prinzi. Sunt în adânc de piatră sau de apă Și în adânc de stele împlinite, Din infinitul lumii se adapă, Nu se ascund, dar știu că sunt dorite. Atâtea frumuseți sunt neprivite! Citește mai mult Atâtea frumuseți sunt neprivite! Scurtata nu-i distanță indestul.Miscari de fulger, ce-s de timp grăbite,De ai avea și tot n-ai fi satul.Si zece vieți de-ar fi sau însutite, Atâtea taine n-ai cum să cuprinzi, Atâtea frumuseți sunt
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mihai_lupu/canal [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
frumuseți sunt nepriviteCe-n micul fir de ață nu le prinzi.Sunt în adânc de piatră sau de apaȘi în adânc de stele împlinite,Din infinitul lumii se adapă,Nu se ascund, dar știu că sunt dorite.Atatea frumuseți sunt neprivite!... V. AICI, LA RUGINOASA...(OMAGIU DOMNITORULUI CUZA), de Mihai Lupu, publicat în Ediția nr. 2325 din 13 mai 2017. Aici, la Ruginoasa, istorie s-a scris; Unirea e aievea, dar încă mai e vis. Când s-a unit Moldova cu
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/mihai_lupu/canal [Corola-blog/BlogPost/378755_a_380084]
-
că e mâzgălita c-un medalion roșu... Asta a fost tot! termină Șefu’ sorbind subțire berea. -Antonel, ești mare! Cum ai știut că... se-nghesuiră ceilalți cu întrebările. Șeful își privea subordonatul. Îl percepea încolțit, gata covârșit de povara întrebărilor. Neprivit de nimeni, superiorul își adună gândurile pe frunte... Multe mai văzuse la viața lui, dar ce-i oferise copilul ăsta, nu! Categoric, așa ceva, nu! Se hotărî să-și scape subalternul favorit, ordonând plecarea. Recunoscător, Antonel se ridică primul și, salutând
GRAFFITI (FINAL) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1474179440.html [Corola-blog/BlogPost/373927_a_375256]
-
și complexitate care a depășit inimaginabil, tot ceea ce brațele și mintea românească au izbutit să înfăptuiască până atunci. Ing. Constantin Romică Grigoriu, director la Hidroelectrica, sucursala Piatra Neamț, răspunde pe firul unei narațiuni captivante, unor întrebări din care se țes tablouri neprivite de către cei care utilizează energia electrică, mai departe de priză, până la baraje, lacuri și hidrocentrale, toate împreună zugrăvind peisajul inteligenței creatoare și dăruirii neamului românesc. Construirea de la temelie a complexului hidroenergetic Bicaz are o bază de plecare a experienței? În
53 DE ANI ŞI O ISTORIE DE HIDROENERGETICĂ, LA BICAZ. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 894 din 12 iunie 2013 by http://confluente.ro/_53_de_ani_si_o_istorie_de_hi_aurel_v_zgheran_1371026935.html [Corola-blog/BlogPost/346021_a_347350]
-
cărei protagonist a fost marele actor Gheorghe Dinică. În timpul filmărilor la „White Palms”, regizorul le-a spus tuturor că au în față unul dintre cei mai mari actori români din toate timpurile. Au făcut apoi o repetiție. „Dinică era de neprivit și toți au zis: Cine e ăsta, mă, marele actor... Și l-a întrebat regizorul secund: Ce facem? Și ăsta i-a zis: Nu știu, vedem pe parcurs, dar filmăm. Au dat drum la filmare și Dinică era impecabil. Szabolcs
când trec anii nu mai ai nevoie să te bați. E doar cu tine lupta” by https://republica.ro/andi-vasluianu-zasta-e-frumusetea-vietii-cand-trec-anii-nu-mai-ai-nevoie-sa-te-bati-e-doar-cu-tine-lupta [Corola-blog/BlogPost/338202_a_339531]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > RONDELUL FRUMUSEȚELOR NEPRIVITE Autor: Mihai Lupu Publicat în: Ediția nr. 2333 din 21 mai 2017 Toate Articolele Autorului Atâtea frumuseți sunt neprivite! Scurtata nu-i distanță îndestul. Mișcări de fulger, ce-s de timp grăbite, De ai avea și tot n-ai fi
RONDELUL FRUMUSETELOR NEPRIVITE de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 by http://confluente.ro/mihai_lupu_1495352397.html [Corola-blog/BlogPost/371370_a_372699]
-
Acasă > Poeme > Duioșie > RONDELUL FRUMUSEȚELOR NEPRIVITE Autor: Mihai Lupu Publicat în: Ediția nr. 2333 din 21 mai 2017 Toate Articolele Autorului Atâtea frumuseți sunt neprivite! Scurtata nu-i distanță îndestul. Mișcări de fulger, ce-s de timp grăbite, De ai avea și tot n-ai fi satul. Și zece vieți de-ar fi sau însutite, Atâtea taine n-ai cum să cuprinzi, Atâtea frumuseți sunt
RONDELUL FRUMUSETELOR NEPRIVITE de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 by http://confluente.ro/mihai_lupu_1495352397.html [Corola-blog/BlogPost/371370_a_372699]
-
Scurtata nu-i distanță îndestul. Mișcări de fulger, ce-s de timp grăbite, De ai avea și tot n-ai fi satul. Și zece vieți de-ar fi sau însutite, Atâtea taine n-ai cum să cuprinzi, Atâtea frumuseți sunt neprivite Ce-n micul fir de ață nu le prinzi. Sunt în adânc de piatră sau de apă Și în adânc de stele împlinite, Din infinitul lumii se adapă, Nu se ascund, dar știu că sunt dorite. Atâtea frumuseți sunt neprivite
RONDELUL FRUMUSETELOR NEPRIVITE de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 by http://confluente.ro/mihai_lupu_1495352397.html [Corola-blog/BlogPost/371370_a_372699]
-
neprivite Ce-n micul fir de ață nu le prinzi. Sunt în adânc de piatră sau de apă Și în adânc de stele împlinite, Din infinitul lumii se adapă, Nu se ascund, dar știu că sunt dorite. Atâtea frumuseți sunt neprivite! Referință Bibliografica: Rondelul frumusețelor neprivite / Mihai Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2333, Anul VII, 21 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihai Lupu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
RONDELUL FRUMUSETELOR NEPRIVITE de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 by http://confluente.ro/mihai_lupu_1495352397.html [Corola-blog/BlogPost/371370_a_372699]
-
de ață nu le prinzi. Sunt în adânc de piatră sau de apă Și în adânc de stele împlinite, Din infinitul lumii se adapă, Nu se ascund, dar știu că sunt dorite. Atâtea frumuseți sunt neprivite! Referință Bibliografica: Rondelul frumusețelor neprivite / Mihai Lupu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2333, Anul VII, 21 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihai Lupu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
RONDELUL FRUMUSETELOR NEPRIVITE de MIHAI LUPU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 by http://confluente.ro/mihai_lupu_1495352397.html [Corola-blog/BlogPost/371370_a_372699]
-
să introducă o sondă, să țină un lighean, să lege o fașa. Nu vreau să intru în detalii, o să spun doar că am avut parte de meniul complet de “turpitudini” și că nimic nu mi s-a mai părut de neprivit. Am urmărit îndeaproape două lavaje gastrice ale unor paciențe care încercaseră să se sinucidă și m-am gândit că, mai înainte de a fi egali în fața morții, suntem cu toții egali în fața reflexului de vomă. Cu adevarat “țări” și greu de digerat
Prima noapte la urgenta by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82553_a_83878]
-
nepoți, Într-un alt element, șapte ceruri mai sus, Doar atunci am să știu că mă duc și-am ajuns. Vă iubesc. Voi iubi toată jalea din voi, Niciodată, firesc, n-am să vreau înapoi, Doar voi râde suprem, nevăzut, neprivit. Numai voi veți primi dorul meu nesfârșit. 10 octombrie 2011 Cântec de suflet Eu cânt de iubire ca despre o jale, Primesc fericirea, cu toate-ale sale Și spun că-n impozit îmi caut desfrâu Și cred că n-am gură
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
sămânța mirabilă/ ce-nchide în sine supreme puteri" ascunde "un cer de înaltă lumină"3. Dă de văzut acest ascuns în deschidere - acest mister deschis - de vreme ce semnul pe care îl face se ascunde la vedere, semnifică și arată ceva de neprivit? "Micul incendiu/ ascuns în inima brândușei de toamnă"4 este imaginea voalată care arată nearătându-se; fără să fie prezentă, nu e nici absentă întru totul. Deschiderea e chiar această distanță a posibilului între prezență și absență, loc al semnificabilului
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
între-vede nu e decât ceea ce - ca urmă - urmează să fie văzut, dă de văzut și (se) spune dând de înțeles: "de-a lungul vremii" (și al răstimpului rostirii poetice) o "palidă lumină" în a cărei transparență se developează priveliștea de neprivit a veșnicului reînceput. Departele - un peisaj evacuat În Preludiu 17 vizibilul și rostibilul participă la lucrarea comună a întrupării semnificabilului, dar în momente diferite ale apariției fenomenale. Manifestarea primară aparține sunetului, vocii care începe să se rostească, în absența oricărei
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a dansat nevăzut în noapte,/ ca un nou cuvânt, ca o înviere,/ amețind stelele, tremurând tăcerile". Rostire imprezentabilă, dans al slăvirii cuvântului ce se naște - nu e aceasta imaginea invizibilă a zămislirii noului cuvânt, preludiul inaparent al unui chip de neprivit care își țese trupul în lumina poemului?22. În Ivoriu bunăoară, nu de o imaginară recluziune e vorba, de insularitatea unei conștiințe abandonate care își deplânge condiția. Dimpotrivă, ceea ce pare la prima vedere exil voluntar definitoriu pentru natura poetică este
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
apare nu e cu putință - nu e în puterea manifestării - decât din inaparentul care-i e esență. Astfel încât imaginile sunt fenomenalizări ale inaparentului, iar ceea ce devine vizibil conferă o imagine invizibilului, îl arată așa cum se arată, în chipul - altfel de neprivit - al unei forme. Aici, ceea ce e inaparent sau diafan, spuneam, nu e imaginea vizibilă, ci mediul în care ea arată invizibilul, vălul transparent în care ea se imprimă drept chip al invizibilului, prin care acesta se arată. Iar ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a se face vizibil; ea este fața necunoscutului, chipul transparent pe care putem citi semnul viu al ne(mai)văzutului. Ce spune acest semn care se dă spre citire, imaginea prin care vedem până în adâncul deschis al inaparentului? Semn de neprivit în spectacolul formelor sale care duc înțelegerea în derivă, ci de văzut în chiar donația prin care el se dă vederii, ne atinge în propria sa dezvăluire. A-l între-vedea implică a te situa în vederea lui, în perspectiva pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
din ochi. Antipeisajul e rodul depoetizării radicale, al unei catastrofe abrupte. Pieire, dizolvare, absorbție, diminuare, decolorare - iată etapele unei fulgerătoare dispariții care nu pare să lase nimic la vedere. Dar ceea ce dispare totuși se vede, apare în dispariția însăși; priveliștile neprivite rămân în vedere, însă numai ca imagini desprinse de lucrurile pe care nu le mai reflectă. Imagini pure care se arată pe sine într-o lume pustiită, evacuată de realitate. Semnifică ele ceva în absența lucrurilor reale, în chiar dispariția
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nimic de văzut, imaginea ultimă, fără un dincolo în care și-ar putea deschide perspectiva. Imagine a străfundului nevăzut, ea e apariția din miezul dispariției, mica eshatologie infratextuală a nașterii din nou. Iar ceea ce apare e tărâmul unui inaparent de neprivit, imprezentabilul unui pustiu arzător 51. Vederea nu e acum mistuită, absorbită de preaplinul care i se impune; ea e arsă de preagolul unei lumi neîncepute, de imaginea neființei care își află locul, locuiește în lumina putinței- de-a-fi. Căci ceea ce nu
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
act. Dar ca ceva să fie ulterior în act trebuie să se ivească din ceea ce anterior e în potență. Altfel spus, putința mișcării nu stă în impulsul unei exteriorități la care ne raportăm ca la ceva ce nu ne privește. Neprivite, lucrurile se mișcă în absența imaginii; în lumea poemului însă lucrurile sunt mișcate altfel, așa cum o imagine fotografică mișcată arată devierea, transferul spre ceea ce, de data aceasta, se pune în mișcarea posibilului, curge în ochiul care vede. Imaginea exterioară e
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]