4 matches
-
brațe ! Răstignită-n răscruci de cuvinte și în patimi de iarbă verde Umbrită de păcatul așteptărilor lungi că niște hoarde de huni Tu să mă culci pe brațe! Să nu mă rătăcești în cernelurile cuvintelor nespuse Să nu mă uiți nepromisă , neiubită, netroienită de fior Tu să m-aștepți să uit! Să mă ridic dintre coamele adormitelor zăpezi Să mă scutur de boala amintirilor, de amânările inimii Tu să m-aștepți să uit! Să trag perdelele grele de la ferestrele sufletului Să
ŞI SĂ MĂ IUBEŞTI ! de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 by http://confluente.ro/camelia_florescu_1486909260.html [Corola-blog/BlogPost/384781_a_386110]
-
gândul / Și tot vă dăruiesc, de-a rândul - // Din ce nu am, vă dau de toate: / Salarii, slujbe, sănătate - / Și tot ce nu pot împărți / Vă-mpart măcar în poezii - // Și voi, și voi, măcar în vise / Să faceți daruri nepromise - / Salarii, slujbe, și cu gândul / Dați ce n-aveți, la toți, de-a rândul - // Ce fericire e să dai / La biete inimi, tot ce n-ai - / Ce vis frumos, măcar în vis / Să dai ce n-ai, din paradis - // Din
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poezia_ca_exercitiu_de_supravietuire_cronica_la_cartea_lui_jianu_liviu_florian_alter_iuda_semanatorul_2011.html [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
zi, la lumea adevărată. Existența umană se desfășoară în lumea de aici, dar tinde către lumea de dincolo care devine obiect al promisiunii și credinței. Platonismul se transformă în platonism pentru popor, așadar în creștinism. • Lumea adevărată, inaccesibilă, nedemonstrabilă, de nepromis, dar chiar numai închipuită fiind o mângâiere, o îndatorire, un imperativ 98. Al treilea capitol din istoria platonism-nihilismului este cel care corespunde gândirii lui Kant. Lumea adevărată, suprasensibilă, este exclusă din cadrul experienței și este așadar declarată necognoscibilă și nedemonstrabilă doar
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
spiritului ce se dezafectează cu o întunecată veselie). Anorganicul absoarbe cu poftă ființele ori dobîndește el însuși statut de ființă: "pietre-ndelung polisate, cunoscătoare, tăcute/ fără lumină în ochi, fără sex/ translucide răclite/ în care-s închiși bărbați adormiți/ vietasi/ nepromiși nașterii, morții/ sau valuri uriașe de lavă răcindu-se, modelate de vînt/ în răsucire luînd chip femeesc" (Infern cu floarea soarelui). Contrariile se îmbină cu frenezie. Decăderea concretului mistuie abstracțiunea: "noi sîntem cei mai nemernici, cei mai de jos,/ cei
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]