10 matches
-
de știința contemporană. Se pare că acestă teorie a fost enunțată de filozoful grec Xenofan din Colofon. Studiind diferite fosile, Xenofan a dedus că într-un trecut îndepărtat, apele au acoperit în întregime uscatul, ipoteză care ulterior a fost numită Neptunism. Astfel el a conceput și teoria unui ciclu al solului, în cursul căruia pământul ar fi erodat și antrenat spre oceane, pentru ca după dispariția completă a uscatului, el să se regenereze. Cu privire la ciclul apei, el a constatat că mările constituie
Circuitul apei în natură () [Corola-website/Science/304022_a_305351]
-
specii, organe care diferă doar prin complexitate, dovedește faptul că acestea au avut un strămoș comun. Lui Darwin nu i se păreau prea interesante cursurile de științele naturii ale profesorului Robert Jameson. Acestea conțineau mai mult geologie, precum și polemica dintre neptunism și plutonism. Darwin studiază cu deosebit interes taxonomia plantelor și aduce contribuții substanțiale în cadrul vastelor colecții ale Muzeului "Royal Museum", unul dintre cele mai mari muzee europene ale acelei perioade. Împreună cu vărul său, Wiliam Darwin Fox, era pasionat de colecționarea
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
sistem de simboluri" , prin care opera I?i comunic? multiplele sale semnifică?îi, luna, cerul, stelele teiul, salcâmul, lacul, str?vechiul codru devenind În felul acesta motivele unui amplu ?i fantastic desen cosmic numit simplu, natura eminescian?: Borealismul, ca ?i neptunismul ?i uranismul (dac? accept?m aceast? terminologie), o form? de evaziune, specific romantic?, se particularizeaz? la Eminescu, prin câteva elemente. A?a sunt, de pild?, participarea moral?, ardenta evoc? rii, fascina?ia peisajului ?i, Îndeosebi, punerea viziunii sub un unghi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
idealism transcendental, naturism cu elanuri dionisiace, ocultism, geocentrism, magie, teoria îngerilor, metempsihoză. G. Călinescu a ajuns la aceste judecăți, după ce a constatat în opera eminesciană influențe din lucrările lui Schopenhauer, Fichte, Hegel, Hartman. La conceptele de mai sus mai adăugăm: neptunismul, uranismul (concepte călinesciene). În "Filozofia practică" urmărește "felul în care sunt traduse concepțiile dinainte în articolele politice" (E. Simion), criticul încercând o interpretare obiectivă, departe de orice exagerări. La baza multor articole stă voința schopenhaueriană. În opera lui Eminescu, temele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
obiectivă, departe de orice exagerări. La baza multor articole stă voința schopenhaueriană. În opera lui Eminescu, temele fundamentale sunt: facerea și desfacerea, geneza și extincția, fundul cosmogonic și fundul eschatologic. De aici derivă toate atitudinile (miturile) poetului: lunatismul, somnia, uranismul, neptunismul, borealismul, idealul artemidic (idealul femeii virile), vocația uranică (G. Călinescu). G. Călinescu a făcut o "diagramă poetică" și a identificat o serie de simboluri: luna, cristalul, statuile, mortul frumos, femeia titanică, geniul, nebunia, lumini siderale, somnia (cufundare în inerția vegetală
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
identificat o serie de simboluri: luna, cristalul, statuile, mortul frumos, femeia titanică, geniul, nebunia, lumini siderale, somnia (cufundare în inerția vegetală), visul. În creația sa, Eminescu a valorificat mai multe teme și motive tipic romantice: geneza, visul, stingerea, iubirea, borealismul, neptunismul, dar și serafismul (starea de grație a spiritului eminescian), sublimarea naturii, viziunile edenice, religia sexuală, somnolența estatică. În Tehnica interioară judecă în special poeziile antume, iar în Tehnica exterioară analizează versul sub aspect formal. ROMANELE LUI G. CĂLINESCU Romanul Cartea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spre formele unui romantism al intuițiilor obscure, larvare, preraționale sau infraraționale. Preferințele lui mergeau, cum se știe, în „sensul clasicismului” (deși a „experimentat” poetic, în chip deliberat, și formula neoromantică). Cu toată propensiunea lui pentru clasicism (de unde și predilecția pentru „neptunismul” pe care îl vedea în postume), el avea, totuși, o concepție despre lume apropiată de sistemele sincretiste, totalizante, trimițând la Boehme și mai departe la gnostici, concepție mistică ce stă și la baza romantismului (a se vedea eseurile lui din
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
târzii). Mistica romantică declarată ̀ i părea însă exaltată sau tenebroasă, drept care se distanța de ea cel puțin cu rezervă. Poziție ambiguă, foarte asemănătoare cu a lui Goethe (care, fapt notabil, în disputele geologice asupra formării scoarței pământului, între susținătorii „neptunismului” și cei ai „vulcanismului”, numit și plutonism, se declara neptunist, viziune mai puțin catastrofică și mai clasicizantă). Cu preferința sa pentru clasic, pentru „discurs” și claritate, având o optică plasticizantă (de unde extraordinarul său dar portretistic), Călinescu se orienta către ontologic
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dintre consecințele uluitoare (pentru acea vreme) ale teoriei era ideea că uscatul pe care noi stăm în prezent s-a aflat odinioară sub apa oceanului. Hutton avansează și vulcanismul, i.e. teoria conform căreia originea multor roci este vulcanică, opunîndu-se astfel neptunismului lui Abraham G. Werner care convenea creaționiștilor potrivit căruia originea lumii vizibile este în întregime acvatică, uscatul fiind precipitat din soluția unei mari care cuprindea întreg globul pămîntesc. Dacă neptunismul ar fi fost adevărat, pămîntul ar fi devenit de mult
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
teoria conform căreia originea multor roci este vulcanică, opunîndu-se astfel neptunismului lui Abraham G. Werner care convenea creaționiștilor potrivit căruia originea lumii vizibile este în întregime acvatică, uscatul fiind precipitat din soluția unei mari care cuprindea întreg globul pămîntesc. Dacă neptunismul ar fi fost adevărat, pămîntul ar fi devenit de mult o "mlaștină globală", deoarece suprafața Pămîntului se erodează continuu. Hutton însă credea că "vechile continente se erodează și noi continente se formează pe fundul mării". Hutton afirmă astfel că trăsăturile
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]