70 matches
-
prima coloană „conține” o imperceptibilă ironie atotîngăduitoare față de animăluțele răsfățate ce sîntem noi, poeții. * Dar...Dar eu nu am mai scris un ceas din 1978! Iar atunci, la începutul acelui an, am comis o serie de 40 de sonete absolut nepublicabile prin erotismul lor răspicat, pe șleau! Operă „postumă”, de „cabinet”: Infernala comedie! Poftim, deci, o „lamentație”!!! O curiozitate! Nu mi-a plăcut niciodată Pillat. Mai mult, a fost singurul poet bun pe care nu l-am citit! De-aceea am
Îmi plescăi sufletul ca pe-o limbă-n sosul picant al lecturii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12950_a_14275]
-
durata unor simbolice ierni, între 1983 și 1989, ultimii ani de viață ai lui Ion D. Sîrbu. Dialogul și comuniunea cu cititorul pe care acesta ar putea-o intermedia sunt, deocamdată, virtuale. Prin conținutul lor "dușmănos" față de regim, caietele sunt nepublicabile și ținute în secret, opere de sertar pe care numai o altă epocă, a libertății, le va aduce la suprafața editorială. Acest aspect este esențial și el direcționează întregul flux confesiv al autorului. El scrie nu pentru prezent, pentru publicul
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
aspect este esențial și el direcționează întregul flux confesiv al autorului. El scrie nu pentru prezent, pentru publicul dat, ci pentru viitor, către un destinatar necunoscut și trăind într-un timp istoric mai norocos: "Sertarul cu manuscrise nepublicate sau, deocamdată, nepublicabile este un furuncul dureros și penibil. Gândindu-mă la bietul meu Bildungsroman craiovean Lupul și Catedrala, care, ca o cărămidă fierbinte e pasat din mână în mână (în sus, tot mai în sus), tocmai fiindcă știu că el nu are
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
toate "literatură de sertar". Scrise cu conștiința dramatică a imposibilității publicării lor, căci cu certitudine ele nu puteau trece de barierele ideologiei oficiale de atunci, versurile acestea au rămas neștiute criticii și publicului larg. Ca și încercările uceniciei sale literare, nepublicabile nu numai din rațiunile cenzurii comuniste, ci și din scrupulele auctoriale ale autorului, care își alege în această perioadă numele literar, trecînd de la "tradiționalistul" Hristea ("Măi cuțule,/ eu sunt Stănescu Hristea,/ știi?/ Stănescu Hristea, poetul îngerilor./ Cui, ce-i pasă
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
care se duce disputa. Nu considerăm ănjurătura o figură de stil acceptabilă. S-a ăntămplat și să rezumam unele articole, prea lungi ori inegale, sau sa refuzam a le publică. Puntem uneori greși an aprecierea noastră, dorințele ăntre publicabil și nepublicabil nefiind limpede distincte, dar n-o facem din rea-voință sau din dispreț. Am profitat de numărul mare de pagini acordate an acest număr "replicilor", spre a reaminti lucruri ăndeobste știute și reguli ăndeobste ignorate ăntr-o publicistica, precum aceea actuala, a
Controverse si ecouri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17619_a_18944]
-
se folosise de triada pelerin-amant alchimist în cursul Istoria religiei absolute, fără să-i acorde vreun credit lui Evelyn Underhill, deși, precum se vede, i-a fost mult mai fidel decât colegul său de la București. Aceasta explică însă acel avertisment „nepublicabil “ pe care îl pusese pe prima pagină a manuscrisului: nu voia să pățească postum ceea ce el însuși îi făcuse lui Nae Ionescu. Recenzia lui Zevedei Barbu a fost folosită de prietenul său politic Lucrețiu Pătrășcanu într o conferință ținută la
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
fraților! Sînt niște jocuri inocente, nedemne să vă suscite vreo suspiciune sau să vă ascută vigilența..." Cu doar patru ani mai tîrziu, după tezele lansate de Ceaușescu în iulie 1971, o seamă de texte ar fi devenit, în mod cert, nepublicabile. Iată, bunăoară, chiar prima piesă a volumului (Recital extraordinar): "Dictatorului nu-i plăcea muzica. Dar o tolera - numai marșurile - pentru că era înscrisă-n partea culturală a programului de guvernare." Toți muzicienii țării sînt încadrați în fanfara. Singurul rămas pe din
La o reeditare by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8708_a_10033]
-
terminase cu pozele care apăreau în revistele literare. Ion Cucu și-a început atunci cariera de autor de fotografii de sertar, pe care a luat-o mai în serios decît o parte dintre scriitorii care anunțau că au acasă manuscrise nepublicabile. Trecut prin multe perioade ale literaturii române, Cucu era convins că oricărei cărți îi vine timpul și, în ciuda evidențelor din acei ani, continua să creadă că Puterea n-are cum să nu țină seamă de scriitori. După ce au murit Marin
Misterul pozelor lui Ion Cucu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9871_a_11196]
-
găsește ardoarea insuportabilei, mușcătoarei înfometări de a cunoaște prin bucurie. Eu sufeream când ea-mi spunea Eu sufeream când ea-mi spunea: ŤCe treabă ai cu pantalonii, dragule?ť Victoria, împărăteasa, domnea peste obiceiurile din lumea anesteziată și folosea cuvinte nepublicabile. Perechile se tăvăleau - pe jos - în întunecimea de lemn din camera încuiată. Femeia rămânea mută și la orgasm. ŤCe treabă ai...ť Cum pot niște buze de domnișoară să se miște, nerușinate, și să emită cu atâta naturalețe scârboșenia monosilabică
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
fie apăsat dialectală, de unde necesitatea corecturilor - și strivit între habitudinile tipografilor și pretențiile, uneori fanteziste, ale autorului, era totuși abrupt și departe de norma limbii literare. Apoi, între 1944 și 1989, romanul a fost pur și simplu interzis, fiind considerat nepublicabil chiar și atunci când puseele anti-rusești ale lui Ceaușescu deveniseră acute. Reeditat între 1990-1991 la Chișinău, romanul lui Stere a fost victima inexplicabilei opțiuni a cercetătorului Vasile Badiu, care a retipărit primele patru volume ale ciclului după ediția I, iar următoarele
Lungul drum al recuperării lui C. Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6110_a_7435]
-
Amfiteatru, patru poezii. Mi-au cerut de la redacție niște poezii și eu am spus: „Nu cred că am poezii publicabile”. Asta era o formulă curentă, deci se vorbea cu naturalețe de faptul că există lucruri care sunt publicabile și lucruri nepublicabile. Și mi-au spus: „Hai, dă-ne tu poeziile, că găsim noi publicabile printre ele!”. Nici acum n-am reușit sa aflu exact cum s-au petrecut lucrurile, adică cum se face că acele poezii, care au provocat un imens
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
la fel de bine, și cu rezultate încă mai dezastruoase, adăugare. Primul meu volum (volumul unui debutant și încă al unuia cu antecedente dramatice, deci fără nicio posibilitate de a se apăra) se deschidea cu o poezie intitulată Candoarea. A fost considerată nepublicabilă și acceptasem ideea de a renunța la ea. Mare mi-a fost însă uimirea și revolta când am descoperit că volumul apărut se deschidea cu o poezie (aceeași), purtând titlul Partidului. Mi s-a explicat că poezia fusese „salvată” în
De la cenzura ca formă de libertate la libertatea ca formă de cenzură1 by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/4986_a_6311]
-
prezentat la Editura Cartea Românească manuscrisul romanului Al doilea mesager. S-au cerut mai multe modificări și, după doi ani, mi s-a spus că nu poate fi publicat. Un critic a afirmat că nu am înțeles că romanul era nepublicabil. Deci eu eram vinovat că l-am prezentat, nu cei care îl respingeau. Și de ce a trebuit să treacă doi ani, dacă romanul era nepublicabil? Editura Albatros mi-a cerut alte modificări. Eu am refuzat de fiecare dată și am
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
nu poate fi publicat. Un critic a afirmat că nu am înțeles că romanul era nepublicabil. Deci eu eram vinovat că l-am prezentat, nu cei care îl respingeau. Și de ce a trebuit să treacă doi ani, dacă romanul era nepublicabil? Editura Albatros mi-a cerut alte modificări. Eu am refuzat de fiecare dată și am trimis manuscrisul pe căi clandestine la Paris, unde în 1985 a apărut la Editura Albin Michel și a primit Premiul Libertății acordat de PEN Clubul
CENZURA ȘI AUTOCENZURA by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/4584_a_5909]
-
difuzarea publicațiilor, emisiunilor de radioteleviziune, a cărților și altor tipărituri în scopul sesizării cazurilor de încălcare a prevederilor legale; controlul importului și exportului de bunuri culturale; înregistrarea și evidența autorizațiilor de editare a ziarelor și revistelor, informarea redacțiilor asupra datelor nepublicabile, atestarea ziariștilor etc.”4; „Consiliul Culturii și Educației Socialiste va fi abilitat să suspende publicații, să retragă tirajul unor cărți de pe piață, deci vor fi atribuții chiar mai mari decât cele pe care le avea înainte cenzura de până în 1977
Cenzura editorială by Liliana Corobca () [Corola-journal/Journalistic/2985_a_4310]
-
și se pronunță împotriva pseudonimelor. Va avea totdeauna un dinte contra celor de la Paris, criticând sever primele numere: „Revista mi se pare slăbuță, foarte slăbuță”; „Sunt în ea câteva lucruri foarte bune, dar multe foarte slabe sau de-a dreptul nepublicabile... Revista e sărăcuță.” Aceeași părere o împărtășea Vintilă Horia, care ajunge să intre în conflict deschis cu Mircea Eliade. Acesta îi refuzase colaborarea pentru că viitorul autor al romanului Dumnezeu s-a născut în exil fusese câteva luni redactorul paginii literare
Un roman epistolar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13257_a_14582]
-
de rară melodicitate, emise prin 1974-1982, dar care nu s-au putut publica din varii motive ( mai ales din cauza insolitului lor )”.( M.M. Deleanu, 2015, op.cit., pg.102 ). „Problema lui Ioan Kaleve este că ce nu a publicat înainte de 1990, rămâne nepublicabil și după.” ( op.cit. pg.101 ). Așa, publicată în tiraje modice de către autor, opera nu-și atinge finalitatea. Depunerea ei în câteva biblioteci universitare nu acoperă adâncul embargou țesut de împrejurări în jurul ei, încât îmi vine să recit versul eminescian : „Au
CÂNTAREA OILOR „POEMUL DESPRE NIMICIREA CULTURII PASTORALE” [Corola-blog/BlogPost/92426_a_93718]
-
scris pe durata unor simbolice „ierni”, între 1983 și 1989, ultimii ani de viață ai lui S.. Dialogul și comuniunea cu cititorul pe care jurnalul ar putea-o intermedia sunt, deocamdată, virtuale. Prin conținutul lor „dușmănos” față de regim, caietele sunt nepublicabile și ținute în secret, opere de sertar pe care numai altă epocă, a libertății, le va aduce la suprafața editorială. Acest aspect este esențial și el direcționează întregul flux confesiv al autorului, care nu scrie pentru prezent, pentru publicul dat
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
ca o tentativă de clasare a amintirilor dureroase, o „luptă cu memoria” în fața căreia prozatorul se declară învins, nutrind însă speranța unui ipotetic cititor al altor vremuri. Fină cunoscătoare de literatură, S. apreciază stilul acestei scrieri incendiare. Profund ostil regimului, nepublicabil la data elaborării, jurnalul e văzut ca „o revanșă târzie a prozatorului I. D. Sîrbu”. S. a publicat și comentarii despre Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Al. Macedonski, G. Bacovia, Urmuz, E. Lovinescu, G. Călinescu ș.a., precum și prefețe
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
Goethe, al doilea e o nouă filipică împotriva singuraticului filosof, o denunțare a „fenomenului Noica” în totalitate. În opinia polemistei, „Noica aduce în cultura română exact ce n-ar trebui sau contrariul a ceea ce ar trebui”. Tulburător e articolul inedit (nepublicabil înainte de 1989 nici în țară, nici în presa română din afară) Exilul literaturii și literatura de exil, ce destăinuie drama intelectualului emigrant din Est, căruia i se pretindea, în Occident, o „angajare” identică - deși în sens invers - celei care generase
SORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289792_a_291121]
-
critică imitarea exagerată a modelelor străine. La „Poșta redacției” din mai 1888 i se răspunde unui I. P. în B. (poate I. Popovici-Bănățeanul), care trimisese mai multe încercări de proză și poezie. Începătorul este sfătuit să persevereze, deoarece textele trimise, deși nepublicabile, mărturisesc semnele unui „frumos talent”. Fără a constitui o preocupare principală, se face loc și la câteva traduceri. Din Petrarca dă o Madrigală și mai multe sonete I. Bocaniciu, din Hans Christian Andersen tălmăcește Maria S. Dănăilă o nuvelă, sub
POSTA ROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288983_a_290312]
-
de presă, cu secretarul sau cu o altă persoană influentă din cadrul partidului. Relația este profitabilă pentru ambele părți. În plus, veți fi la curent cu toate noutățile și veți face o bună impresie șefului, dezvăluindu-i detaliile (fie ele și nepublicabile) din viața partidului respectiv. Nu ezitați să puneți întrebări pe coridor. Un simplu da sau nu vă poate confirma intuiția că sunteți pe drumul cel bun, că ceva anume se întâmplă în interiorul partidului. Asemenea informații (vagi, greu de atribuit) vor
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de ea când te nimereai prin preajma ei. Apoi ea se ducea în camera ei și se culca cu bărba-su. Iar tu... — Eu? Eu ce? — Îți pierdeai nopțile scriind poezii proaste. — Aici ai dreptate. Erau mizerabil de proaste. — În orice caz, nepublicabile. — Ei și? I-am ridicat din umeri celui din oglindă, citând dintr-o poezie a lui Esenin pe care mă chinuiam s-o traduc tot cam pe atunci, în acel an cu femeia aceea. — Ei și, ce-i cu asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu degetul. O bună parte din aceste piese satirice sunt din vremea dictaturii comuniste, cu date exacte când aveau loc evenimente remarcabile: mitinguri, conferințe, rezoluții plenare sau alegerea „conducătorului mult iubit și stimat”, deci e vorba de literatura de sertar, nepublicabilă atunci. E o dovadă în plus că autorul - ca om activ al cetății - și-a spus răspicat cuvântul de adversar al totalitarismului comunist!!!... și încă ceva: autorul sporește numele „lighioanelor” incriminate adăugând: lipitoarea, căpușa, lingăul, stârpitura, porcul, scroafa, bicisnicul, căpușa
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
de la (editoarea) Lulu Price - nici măcar un singur cuvânt. În sfârșit, după nenumărate apeluri la care nu mi s-a răspuns, primesc o scrisoare de 20 de pagini cu modificările editoriale ale lui Vivian. În finalul scrisorii, Vivian îmi declară manuscrisul „nepublicabil“ și, în niște termeni indubitabili, mă anunță că reziliază contractul și refuză să-mi plătească avansul.“ Whitney și Simons au fost scandalizați. Desigur, asta nu este prima dată când Grant a renunțat la un contract după livrarea manuscrisului complet. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]