3,633 matches
-
XX, pe numele adevrat Maria Mihăescu, posesoarea unei case de lux ce există și azi) sau ca Mafalda, ghicitoare de renume, o Mama Omida mondială. Nu știm însă cine putea să fie, dacă a fost vreodată, Baba Vișa, simbolul decrepitudinii neputincioase. Ceva ce putea să facă pînă și Baba Vișa, trebuie să fi fost realizat de oricine. De pildă un gol de la doi metri cu poarta goală. Față de Baba Vișa, }ața Floarea e mai tînără, dar e ignorantă, pandantul feminin al
De la lume adunate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/11337_a_12662]
-
eroic autoportretele. în Botticelli, Octavian Paler vede triumful operei asupra biografiei, nu și-l poate imagina pe acesta decât tînăr, ca pictura lui hedonistă, și asta nu doar pentru că pictorul nu ne-a lăsat nici un autoportret de bătrânețe, când era neputincios, părăsit de prieteni și de admiratori. Marii artiști rămân în conștiința noastră prin vârsta artei lor. Solitudinea e principalul lor aliat și punctul lor vulnerabil. ,N-am prieteni de nici un fel, și nici nu vreau", zice Michelangelo. , Nu cred că
O imensă tandrețe by Radu Varia () [Corola-journal/Journalistic/11319_a_12644]
-
în când, atenție. Pentru că, deși farmecul ei te cucerește, nu după farmecul ei tânjești, ci după trupul ei de zeița. Nu-mi face nici azi plăcere să văd spectacole de tango, pentru ca, după o vreme, mă revolt împotriva mea, a neputincioaselor mele picioare care nu stiu decât să-și transfere unul altuia greutatea, a nevolnicelor mele mâini care nu sunt în stare să facă altceva decât să miște ritmic din degete, a acestei caraghioase căpățâni care, în loc să învețe figuri și pași
Cum am învăţat să dansez tango by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82659_a_83984]
-
Mihai chiar, dacă s-ar gândi cineva cât de importante sunt aceste prime momente. Mi-e ciuda că un travaliu, care a început atât de frumos, a continuat atât de urât. Mi-e ciuda că m-am simțit atât de neputincioasa și singura, într-un decor de abator, într-unul dintre cele mai importante momente din viața mea. Mi-e ciuda că m-au făcut să mă simt vinovată, că s-au luat decizii în locul meu, că nimeni nu îi spunea
Cum se naşte în România by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82808_a_84133]
-
Dragoș Bucurenci De vineri seara m-a părăsit norocul. Nu vreau să dau vina pe nimeni, daca m-a deocheat cineva, îi cer iertare. Dar nu pot să asist neputincios la o serie din ce in ce mai neagră de evenimente: - vineri seară mi-a crăpat Mac-ul. “Crăpat” a dat colțul, nu mai mișcă, mortua est, s-a futut hardul, o furnică pe carâmbul cizmei, nu mai scoate niciun sunet, a murit Enghidu
Descantec de Mac by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82926_a_84251]
-
cuprind drăgăstos spațiul din jurul meu. "Dimineața" - mirosul de cafea și ferestrele luminate ce rănesc privirea încă adormită, "seara" - vremea încetinindu-și mersul, atunci când apune soarele, "ziua" - existența devine echivalentă cu trăirea, zgomotul, mișcarea, milioane de activități fără însemnătate, "noaptea" - trupul neputincios, însingurat în întuneric, "și mă-nvață ce e bine" - îngerul păzind copiii care merg pe marginea prăpastiei - pachete de carton cu inscripția ATENȚIE FRAGIL, "și mă-ndrumă spre viața veșnică, amin" - rochiile atârnate în semiîntunericul Dulapului. De atunci Dulapul mă
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
mă rostogolesc la vale și trebuie să mă sufoc sub lemnul iernii o Dumnezeul meu nu mai știu încotro mă poartă drumul nu mai știu ce-i bine și ce-i rău pe câmpuri Doamne Dumnezeul meu oasele-mi sunt neputincioase și sărace cuvântul arde în tristețe pentru tine. * * * Neliniștea domnește în ierburi colibele sunt cuprinse de încordare mă lovește clopotul Doamne Dumnezeul meu sălbatici sunt porumbeii neliniștită este chiar luna cu secera ei care îmi intră în carne Doamne chiar
Thomas Bernhard by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/14939_a_16264]
-
tăiase în bucăți o prostituată ce-l făcuse să-și iasă din fire cu insistențele ei. El care crede că �nedreptatea trebuie socotită baza brutalității sale" pentru că el deși pare un bărbat solid care poate să se bată, se simte neputincios în fața unei femei care-l jignește obligându-l să facă lucruri sub demnitatea lui. De aceea el se va duce, imediat după crimă, la un bal, acolo va dansa, va dansa până la demență, vrând parcă să scoată din sine pe
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
asemenea diferențiere este semnul maturizării unei literaturi. O maturizare pe care cartea Tiei Șerbănescu, prin felul în care e scrisă, o indică din plin. Cu alte cuvinte nu încă o mărturie e de căutat aici și nici scriitura ascunsă și neputincioasă a unui om care nu mai scrie literatură, ci chiar un anumit fel de literatură. Și iarăși, insist, nu literatura care iese inevitabil dintr-un jurnal bine scris, nu expresivitatea involuntară (un concept foarte frumos și foarte citat, dar nesuferit
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
unor intelectuali de bună credință puse sub lupă și tălmăcite în chip rigid (talmudic!), ci în această rezervație tardivă a naționalismului celui mai virulent, care are în spate o "filosofie" în esență fascist-nazistă, neșovăind a arunca în spumegarea sa postcomunistă, neputincioasă, drojdiile urii interetnice. E o ultimă carte pe care o joacă postcomunismul, însă una deloc inofensivă. (Sfîrșit) Mihai Ungheanu, Holocaustul culturii române (1944-1989), Editura D.B.H. 1999, 476 pag., preț nemenționat.
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
care am suficientă stimă pentru a nu-i cruța. în fond, cazul Patapievici, așa cum s-a conturat el în ultimele luni, e mai puțin interesant decât cartea care l-a prilejuit. Privite la rece, lucrurile decurg mai degrabă din furia neputincioasă a unei grupări care se credea solid instalată la cârma discursurilor și dezbaterilor publice și care, ca luată de-o furtună iscată din senin, are impresia c-a trecut în planul al doilea. Nu pot să nu văd fățărnicia multora
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
a generației lui Ortega y Gasset, Cela a fost cel mai european dintre scriitorii postbelici, un adevărat clasic, în înțelesul cel mai nobil al cuvîntului, care, printr-un subtil și mereu schimbător echilibru între distanțare și implicare, pendulînd între compasiunea neputincioasă și caricatura atroce, a pus în toate cărțile sale adevărul profund și dureros al vieții, fiorul tragic reținut și deghizat în forme superior umoristice. Un sentimental deghizat în umorist, s-a spus adesea despre el și un mare silist. Scriitorul
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
comerț și comerciant. Ca un paradox această activitate a fost cea mai rapid îmbrățișată în climatul de libertate de cei mai mulți dintre întreprinzători dar pentru ceilalți subconștientul acționând spre a-i privi cu invidie și superioritate, cu un început de ură neputincioasă. Iar textul din manual continuă cu aprecierile de clasă. Pentru că acum se folosește în clar glorificarea clasei pe care o reprezintă acel "biet" personaj. Cuza spune: " El este un țăran care împreună cu frații săi muncesc cinstit din zori și până-n
Cuza și lupta de clasă by Marius Dobrin () [Corola-journal/Journalistic/15466_a_16791]
-
care astăzi e înregimentat doar profesional. Orice s-ar întâmpla, însă, pentru pesedeii cei lacomi dl. Hadjiculea rămâne tot intelectualul de gumilastic, al cărui colaboraționism le suscită o secretă scârbă, așa cum cel tare e plictisit de moarte de slugărnicia celui neputincios. în loc să-și gestioneze cu un spor de demnitate ultimele luni ale mandatului, președintele TVR girează cu cinism politica autoritarist-dictatorială făurită cu tot mai multă vigoare atât în Piața Victoriei cât și la Cotroceni. Antologia rușinii, căreia dl. Hadjiculea i-a
Cimitirul ca loc al protecției sociale by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15548_a_16873]
-
băștinașilor li se "ridicase și cea din urmă țeavă de pușcă", "bestiile se înmulțiră nestingherite". Dar, spaima cea mare e provocată de pagubele imense aduse de "o boală de urs jăcman", un prădător asasin, asimilat Necuratului, până într-atât de neputincioși în fața lui se arătau localnicii. Anagrama substantivului (urs) dizolvă de la început alegoria și astfel referința istorică se dezbracă de ficțiune, iar lectura e prevenită să decodifice continuu. În plan simbolic era vizat pericolul aridizării, al pustiirii pământului natal. Un astfel
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
partidele. În scurtă vreme, frizura tip KGB putea fi întâlnită ( și mai poate) în prezidiile tuturor formațiunilor politice. La momentul potrivit, agenții direcți sau indirecți ai Securității au făcut miracole de subminare din interior, acolo unde propaganda exterioară se dovedea neputincioasă. O repede-ochire în direcția liberalismului, social-democrației, creștinismului sau socialismului român ( ca să nu mai vorbesc de naționalism și celelalte derivate ale casei de nebuni) arată pe umerii cui stă democrația în țara noastră cu ieșire la mare și intrare în pământ
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
gesturi superficial articulate, unul singur, care este emblematic: făcutul cizmelor stăpînului, periatul lor de către valetul Jean, ca cea mai palpabilă și mai concretă etichetă a limitelor existenței sale. Restul, relația cu domnișoara Iulia rămîn scurte și nesalvatoare izbucniri de orgoliu neputincios. O prezență de notat este Viorica Geantă Chelbea în rolul secundar Kristin, experiența, și nu numai, ajutînd-o să-și așeze personajul și să-l facă credibil în ipocrizia lui, cu un joc dibaci, pe muchie de cuțit, vegheat atent pentru
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
totul decurgea normal, puțin după miezul nopții aș fi fost acasă. Viteza mașinii, asupra căreia fusesem avertizată, nu mă deranja aproape deloc. Frigul, însă, mă anula, mă înfricoșa. Silueta neagră a munților se cățăra acum agresiv pe biata noastră Dacie neputincioasă. O defecțiune nedepistată de șofer făcea ca în mașină să fie ca într-un cavou. Blestemul conductorilor apostrofați de mine prin trenurile supraîncălzite mă ajungea neînchipuit de repede. Extremele pot crea și senzații tari. Pentru unii, pentru mine, doar panică
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
să-i ia în cătarea puștii. Nu c-ar fi mare pagubă: de ce să plângem un intelectual vândut unui regim pentru care ideea de elită, de valoare, de gândire liberă reprezintă dușmanul natural? Apelul șefului pesedist nu e decât scrâșnetul neputincios al cuiva care vede că vecinul de tarla (în cazul de față, PUR-ul lui Voiculescu) a fost cu-o secundă mai deștept și-a ieșit la bătaie cu echipa — nu știu cât de eficientă, dar spectaculoasă -de salvatori în halate albe
Mutanți în țara lui Ca-și-cum by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14159_a_15484]
-
epocă fericită din istoria României moderne. Revenirea lui Carol la 8 iunie 1930 și preluarea de către el a conducerii a însemnat, pentru țara noastră, o adevărată șansă. Care ar fi fost alternativa - pentru că nu exista decît una singură? O Regență neputincioasă, unde fiecare ar fi tras în altă parte, iar autoritatea statală s-ar fi diminuat pînă la dispariție. Departe de a fi guvernat ca un dictator, Regele a condus țara democratic, numind guvernele doar cu sprijinul Parlamentului; alegerile s-au
Scrisori portugheze - Carol II by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14239_a_15564]
-
încercat oare Claudel să înlocuiască maxima socratică «cunoaște-te pe tine însuți» prin «uită-te pe tine însuți»? Uitarea de sine e condiția dăruirii de sine. Cu cît e mai aproape de centru, cu atît poetul își este sieși mai indiferent, neputincios a se vedea pe sine, dar mai capabil de a revela ordinea universală". Pe calea unei asemenea interpretări putem ajunge la descoperirea unor similitudini între doi poeți foarte deosebiți precum Claudel și Mallarmé. Poetica claudeliană, stăpînită de chemarea ordinii supreme
Pornind de la literatura franceză(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14251_a_15576]
-
împrejurările în care a debutat, consacrîndu-se literaturii (am ratat, scrie intervievatul, "o posibilă carieră de sportiv de performanță, apoi o onorabilă carieră de profesor de provincie"), adăugînd o critică acerbă la adresa "veritabilului genocid" cultural (și nu doar) ai cărui martori neputincioși sîntem. Ioan Holban ne semnalează, tot acolo, Eseul despre Dante al lui Osip Mandelstam, tradus de Livia Cotorcea și apărut în Editura Universității "Al.I. Cuza" din Iași în 2001. Dat fiind felul în care se distribuie cartea astăzi la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]
-
Cine este Bucureștiul și mai ales, al cui este el? "Bucureștiul este un oraș pe care l-a făcut capitală indiferența locuitorilor și nepăsarea ocupanților.[...] Ca și voi, e și el pe jumătate ucis, pe jumătate nemuritor. Orb și surd. Neputincios. Viu. Murdar de seva și durata vieții. Ca voi." Acesta este un foarte scurt fragment din textul lui H.-R. Patapievici pus pe hîrtie la solicitarea regizorului Alexandru Dabija pentru un spectacol extrem de special, neobișnuit la noi, cu esențe elitiste
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
la un răspuns oferit unei anchete a revistei Ateneu de către Daniel Dumitriu (pe urmele, specifice eseistului în discuție, ale lui G. Călinescu). Exegetul ieșean prețuiește "cel mai mult"la un om "sărăcia", iar la un scriitor "modestia": "Săracul poate fi neputincios, nenorocos, leneș, nepriceput, dar defecte monstruoase nu are. La omul care este scriitorul apreciez în primul rînd modestia. Sigur, nu e o dovadă a talentului, dar, de regulă, impostura și mediocritatea preferă vedetismul. Iar vedetelor le place să se înalțe
O specie "demodată"? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15069_a_16394]
-
consecuții și cauzalități în care se amestecă fără restricții planul operei cu planul vieții. Textul literar devine document de comentat. Teoria literară care ne îndeamnă să facem diferență între autorul real, omul, scriitorul și personajul din Amintiri din copilărie e neputincioasă în fața unor astfel de pasaje: "Copil, Creangă a fost un solitar. Pățaniile care au fericit atîtea generații, mai cu seamă cele din primele două părți ale "Amintirilor din copilărie", fuga la scăldat și întorsul acasă în pielea goală, furtul cireșelor
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]