21 matches
-
în frunte.... XVI. PRIBEGIE, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017. noi nu avem nori, nu avem ape, nu avem soare, nu avem umbră și neumbră, nu avem cimitire dar avem cruci răscrucite și aer nerespirat, avem stele înstelate, dar visăm că la prânz, duminica, când se întoarce tata vom avea lumânări de paie în cuiburi deșănțate de nori când înțărcăm vântul de la furtună. Citește mai mult noi nu avem nori,nu avem ape, nu avem
STEJĂREL IONESCU by http://confluente.ro/articole/stej%C4%83rel_ionescu/canal [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
vom avea lumânări de paie în cuiburi deșănțate de nori când înțărcăm vântul de la furtună. Citește mai mult noi nu avem nori,nu avem ape, nu avem soare,nu avem umbră și neumbră,nu avem cimitiredar avem cruci răscruciteși aer nerespirat,avem stele înstelate,dar visăm că la prânz,duminica, când se întoarce tatavom avea lumânări de paieîn cuiburi deșănțate de noricând înțărcăm vântul de la furtună.... XVII. DE-AI SĂ REVII, de Stejărel Ionescu, publicat în Ediția nr. 2253 din 02
STEJĂREL IONESCU by http://confluente.ro/articole/stej%C4%83rel_ionescu/canal [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
PRIBEGIE Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2262 din 11 martie 2017 Toate Articolele Autorului noi nu avem nori, nu avem ape, nu avem soare, nu avem umbră și neumbră, nu avem cimitire dar avem cruci răscrucite și aer nerespirat, avem stele înstelate, dar visăm că la prânz, duminica, când se întoarce tata vom avea lumânări de paie în cuiburi deșănțate de nori când înțărcăm vântul de la furtună. Referință Bibliografică: pribegie / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2262
PRIBEGIE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 by http://confluente.ro/stejarel_ionescu_1489240816.html [Corola-blog/BlogPost/373582_a_374911]
-
că ai ochi, știai că undeva există o altă viață, popas între veniri și plecări, mult mai târziu ai înțeles asta, ca și acum nu poți fi și cel ce vorbește, și cel văzut în tine. Se simte un aer nerespirat vreodată, - seva pădurii senzuale - ce a fost va mai fi, te copleșește adierea de primăvară arătată, mai curată cu fiecare pas, - matricea nemuririi - cu totul alta decât briza verii sau viscolul iernii. Îmi vindeci ochii, - sărutul delicat pe pleoapele închise
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1464507261.html [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
consultat sursă indicată și am găsit acest citat care înțeleg că era menit a fi o exemplificare a tezei ce îl precede (“avem fond cu prisosință, ne lipsesc însă formele”): “Avem o problemă cu traficul și cu aerul devenit de nerespirat în marile orașe, avem biciclete și bicicliști, dar ne lipsesc piștele pe care aceștia să poată circulă în siguranță, iar acolo unde ele au fost amplasate, automobiliștii le blochează fără ca cineva să-i amendeze sau să le atragă atenția.” Ori
Cicloteque. Ridică-te deasupra oraşului! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82834_a_84159]
-
și le va da tuturor o diplomă de bună purtare. Nu știu dacă lumea fără lichele, așa cum o visa dl Liiceanu, ar fi fost o lume mai bună. Dar știu că, de când ardem lichelele pe rug, aerul a devenit de nerespirat. a fost demult un gabriel liiceanu care tocmai fusese anunțat k a primit o bursă “alexander von humboldt”. a fost și un vasile dem. zamfirescu care urma a se bucură de o bursă similară. numai k cei doi au fost
Licheaua apelata nu se afla in aria de acoperire by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83063_a_84388]
-
de anumite persoane știută. Gândul ex-primarului proaspăt instructor județean mersese cu mult mai departe de pretinsa cafea sau de film. Pe figura gălbejită din cauza tutunului flutura un zâmbet antipatic. Între timp, aproape toate căruțele plecaseră de pe deal. Aerul era de nerespirat, fulgere brăzdau cerul, iar nori negri veneau dinspre pădure. În câteva momente avea să înceapă furtuna. Te urci în mașină, tovarășa Țâru? întrebă activistul, fost primar de oraș, suflându-mi fumul în față. Nu mă urc, i-am răspuns, uitându
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
Învingându-și scârba pe care acea deschidere fetidă i-o stârnea, se coborî În pasaj. Nu era vreme să facă rost de o torță, iar aerul era atât de plin de miasme, Încât orice flacără l-ar fi făcut de nerespirat. În depărtare, Întrezări o galerie ce pătrundea În zid. Începu să Înainteze de-a bușilea, pipăind pereții pentru a se orienta. Tavanul galeriei era atât de jos, Încât Îi silea să Își plece fruntea și chiar să se târască. Înaintau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe fundul apei încă din Antichitate. Din pricina nivelului scăzut al Dunării, nu mai trec camioanele, de aceea viața cea grozavă din orășel este pusă pe butuci și totul amorțește și atmosfera este de sfârșit de lume și aerul e de nerespirat, ce mai, în trei cuvinte - e de netrăit. De aceea cei trei vagabonzi vor s-o tundă din locul ăsta blestemat. Cheful cu șoferul francez sau turc sau neamț chiar a avut loc, așa cum visasem. Numai că șoferul străin era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
discută o ordonanță de urgență conform căreia se va putea construi în capitală pe orice spațiul verde. Protestatarii au pancarte cu „Vrem orașul înapoi” și susțin că ordonanța va face ca aerul din București, și-așa poluat, să devină de nerespirat.
Protest spontan în faţa Parlamentului împotriva construcţiilor pe spaţiile verzi () [Corola-journal/Journalistic/27717_a_29042]
-
însă camera albă e numai a mea... în ea pot invita pe cine vreau pe cine doresc să-mi inunde inima doar la un gest necuvântat: am nevoie de tine ca de aer și aerul mi se pare uneori de nerespirat. Avertisment către mine odihnește-mă, Doamne! în viața asta și nu mă arunca în infernul cuvintelor și nu mă transforma într-o ființă dependentă de miresmele închipuite ale bărbatului din mine fă ordine în viața mea adu-mă pe calea
POEZIE by Bianca Marcovici () [Corola-journal/Imaginative/13876_a_15201]
-
tușată de comportamentul lor. Toate discuțiile sînt în jurul lui Ghiță și a teatrului. Toate. În general astăzi oamenii de teatru își risipesc energiile în tot felul de fapte mărunte, de pălăvrăgeli lungi și ineficiente, de discuții interminabile în aerul de nerespirat al cîrciumilor sau al spațiilor de regrupare. Dar nu despre teatru se vorbește, despre ce se întîmplă în mintea artiștilor, despre ce se joacă la Craiova sau în lume, ce s-a mai scris, care sînt curentele. Se macină aceleași
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
condiție de generalitate: istoria trăită e astfel scrisă încât să aibă o morală implicită. Lăsând deoparte, deocamdată, detaliile scabroase, să recunoaștem că paginile finale respiră o imensă tristețe, cu toată senzația de libertate recâștigată: "Atmosfera din casa noastră devenise de nerespirat, așa că, atunci când mi-a spus că dorește să ne despărțim, am avut un prim moment când m-am simțit ușurat. Gata cu certurile zilnice. Cu fricile, cu fobiile și cu atacurile ei de panică. Cu traiul alături de persoana aceea toxică
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
mai fost vreodată casele domnești atât de deșerte? De ce mă mir că-i pustiu, pentru că domn nu este ca să fie pază, și cu greu își stăpâni un hohot de râs. Intră în sala în care aburul suflărilor făcuse aerul de nerespirat, trecu printre trupurile adormite și se lungi în patul lui, lăsându-se împurpurat de licărul roșu al candelei cu pahar rubiniu. Stând întins, se tot întreba dacă ar fi putut să ajungă nebăgat în seamă la grajduri și să plece
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai avea nevoie? — Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. Cinci sau șase ne-ar ajunge. Cu mai mulți cred că am avea probleme. Pe la jumătatea după-amiezii, când termometrul se apropiase de cincizeci de grade și aerul devenise aproape de nerespirat, șapte ostatici asudați, dintre care unul venise cu motocicleta, se înghesuiau în fundul cortului mare din păr de cămilă. Cele două femei se îngrijiră să ia apa care mai rămăsese în mașini, precum și toate proviziile disponibile, iar când începu să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cazuri de urgență, ce putea fi deschisă doar dinăuntru, în ultimul moment. Odată astupată, era imposibil de găsit; o crăpătură îngustă le permitea celor din interior să urmărească tot ce se petrecea în afară. Căldura era sufocantă și aerul aproape de nerespirat, dar un locuitor al Saharei era obișnuit de mic copil cu așa ceva. Se așeză și așteptă. Din nou, răbdarea puse stăpânire pe toată ființa lui. Soarele lumina tabăra pustie. Se scurseră mai multe ore. Căldura era tot mai mare. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care se temea lumea la sfârșitul secolului al XIX-lea, nu a fost niciodată un fapt real. în ultima sută de ani, mediul înconjurător a fost îmbunătățit considerabil în țările „inimii” și în cele din „zona medie”: aerul Londrei, de nerespirat în secolul al XIX-lea, este astăzi mult mai curat, ca și cel al tuturor celorlalte mari centre industriale din țările bogate. De asemenea, penuria de energie, anunțată cu regularitate de mai bine de un secol, dispare pe zi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
încă din abecedar, ca ingredient nelipsit al bărbatului kosovar.. Îi vedeam trecând râuri-râuri pe tinerii localnici pe străzile Priștinei, la lăsarea serii, cu un freamăt de bărbăție războinică reprimată, foindu-se de colo-colo stătuți și fără ocupație. Aerul era de nerespirat din cauza generatoarelor de electricitate pe motorină. Rețeaua publică de electricitate, ca și calea ferată au rămas amintiri din perioada ocupației sârbe. Inserție. Orientul este poate locul în care afli, frapant de repede, că este total ciudat sau chiar greșit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
primele semne ale primăverii, și plăcuta climă a anotimpului îi facilitase înaintarea. Dar în scurt timp lucrurile se schimbaseră. O căldură copleșitoare se pogorîse peste pămînt și în căldura aceasta înainta Lupino. Zi și noapte, aerul era uscat și de nerespirat. Nici măcar o dată n-a plouat în tot acest răstimp; nici o zi de pauză, să fi putut respira în voie. Nici un singur minut... La început, alimentate de apa zăpezilor topite, plantele țîșniseră din pămînt și acoperiseră, curajoase, întinderile golașe; copacii crescuseră
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
să-și deschidă drum prin perdeaua deasă de fum și cenușă, iar zgomotului asurzitor și feeriei de culori le urmă o liniște plumburie, care duhnea a sulf și amoniac, făcînd aerul, care acolo era de obicei limpede și transparent, de nerespirat. O oră mai tîrziu Începură să cadă din cer păsări care nici măcar nu strigau, ca și cum liniștea din jur le-ar fi strîns gîtlejul În clește, iar puii aflați pe pămînt Își deschideau neîncetat ciocurile ca să caute aer, cu ochii dilatați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să calce totul În picioare. Soarele amiezii lovește puternic capetele neprotejate, precum sulițele ascuțite ale unor războinici. Mercurul din termometru indică 38o C la umbră și nici un nor nu plutește pe cer. Pentru noi aerul fierbinte și umed devine de nerespirat. Din lipsa coșurilor de gunoi, toată lumea aruncă În orice loc, fără nici o problemă. Mormane de resturi menajere tronează sfidător În colțul străzii În bâzâitul muștelor și mieunatul pisicilor. Abia seara și În timpul nopții acestea sunt 402 strânse de muncitorii de la
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]