7 matches
-
toate-s aprinse cu sare din ploi.” Umbrele care învăluiau tăcerile de argint ale nopții au vegheat așteptarea sa. Brațele îi erau nerăbdătoare să cuprindă mantia fermecată a iubirii. Dorința sa cea mai puternica era să soarbă cuminte din tainele nerisipite, astfel a urmat liniștea nopții și s-a cuibărit în adăpostul dragostei. În parcul de umbre am stat zile-ntregi / Am porțile arse-n veșminte de regi, / Cu brațele prinse-n tăceri de argint, Cuminte în tine doream să mă
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 by http://confluente.ro/alexandra_mihalache_1450172632.html [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
așchii de lumină. Înainte de toate, motoul, din Fericitul Augustin: ,,Înțelepciunea adevărată nu stă în discuții și vorbe învățate, ci în smerenie”. Apoi, finalul șapoului: ,,se cuvine ca măcar acum să fie întru totul lăudată această tăcere și viețuire smerită și nerisipită a celui care a fost Părintele Arhimandrit Vasile Prescure”. În finalul celui de-al doilea paragraf, George Crasnean precizează: ,,Grăind înțelept la căpătâi despre însingurarea și smerenia lui, Preasfințitul Gurie al Hunedoarei (care i-a fost elev la Seminarul de la
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca by http://uzp.org.ro/nasterea-in-cer-a-profesorului-arhimandrit-vasile-prescure-ucenicul-sfantului-de-la-prislop-arsenie-boca/ [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
fiice risipite, E mai puternic, mai semeț când una Și veche îi este limba, mai unit e! 14. Amicus certus in re incerta cernitur (Prietenul bun la nevoie se cunoaște) Ci drept e: încă-i mare trebuință De-un aliat nerisipit în cete,-n Rivale grupuri fără de credință, Dar cine, azi, mai crede în prieten? 15. E fructu arbor cognoscitur (Arborele se cunoaște după fructe) Lăsate-s toate cu un rost anume În lanțul trofic guvernat de... foame, Or, ca și
QUOD SCRIPSI, SCRIPSI...! CATRENE INSPIRATE DIN ÎNŢELEPCIUNEA UMANITĂŢII de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1289 din 12 iulie 2014 by http://confluente.ro/Romeo_tarhon_1405195219.html [Corola-blog/BlogPost/349220_a_350549]
-
obicei repezit, răstit și neîngăduitor cu cei care i se Împotriveau În vreun fel, făcuse numai un semn de lehamite cu mâna, cerând, astfel, să fie lăsat În pace. Dimineață Îl scutură pe unul dintre nepoți, care, În aburii Încă nerisipiți ai somnului, Îl Înjură de mamă și de multe dintre cele sfinte. În cele din urmă, nepotul se sculă bombănind și nu tăcu până nu căpătă o palmă grea după ceafă. Aduse de sub șopron vestitul cărucior al bunicului său, Încărcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
noastre. O credință comună se încetățenește fără jenă în psihologia scriitorului contemporan, că e bine să scrie frumos", Ion Caraion, "Scrisul frumos", în Ecoul, nr. 52/12 februarie 1944, p. 2. 198 "A vorbi însă în asentimentul și în sensul nerisipit al mulțimii e parcă, totuși, altceva și mi se pare că ține de vederi mai apte a fi serioase, mai pline de gravitate, mai demne. Walt Whitman, dacă nu ne înșelăm, era de aceeași părere: Nimeni nu e aici în numele
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
simte prin cartierele vechi (târzii rezervații ale unui timp demult dispărut), un duh care există și totodată nu există, se simte, ușoară ca o boare, răsuflarea lui Dumnezeu. Peste casele care încă nu s-au prăbușit și peste gardurile încă nerisipite de putreda lor senectute, stăruie o blândă lumină. Nu știu ce stare sufletească este această indecisă și ocultă înfiorare care mă cuprinde. Este o așteptare, de o "venire"; dar și ea indecisă; ca într-o gară, de demult, când un bang-bang răsunător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
capitală în procesul de evoluție a liricii noastre dintre cele două războaie mondiale, întru nimic mai prejos ca valoare de Tudor Arghezi sau Lucian Blaga. Opus tipului de poet hugolian, mai puțin prolific decât oricare din confrații contemporani cu el, nerisipit în suprafață ci concentrat, strict cu fervoare, esențializat în mod radical, de o exigență dusă la extrem cu sine însuși în luciditatea cu care concepe actul de magie al poeziei, îl vedem ajungând să realizeze la noi ceea ce Mallarmé spune
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]