29 matches
-
doi gemeni, întrecuți, depășiți de timpul îngroșat de atâta absență, de potențialitatea rămasă în suspensie, ei trebuie acum să accelereze totul (trăirea lor dublă) pentru a intra amândoi împreună în normal, s-ar putea spune. Învățătoarea, sora mai mare,... o neroadă și o năzădrăvană, care a asistat la venirea lor pe lume în patul larg unde i-a născut mama lor severă, Evdochia, un pat de bâlci cu tăblii albastre cu doi porumbei albi pictați drept în mijloc cioc în cioc
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
rolul unui afrodiziac dar ce închide-n sinea sa? ce-nvîrte în spadele-i elice în reveria scuturilor cum perfide oglinzi uzurpînd lumina din pieptul lui Ahile ce oracole instilă-n ochii halucinați ai profeților? ce ne aduce-n afara faimei neroade ca orice faimă de-a fi în mijlocul tribului prin ce ne strică petrecerea prin ce ne face să apărem atît de expansivi neputincioși ca-n fața unui cazan în care fierbe sîngele cum apa Mării Egee? îl cunoaștem tot mai puțin
Amintire homerică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6011_a_7336]
-
poate suporta. Această folosire a Evangheliei pentru emoționarea unor bețivani provoacă un rîs nebun". Că și: "Cassado e foarte bun, dar și-a pierdut vremea să dezgroape variațiunile lui Ceaikovski (ce autor castrat!), de o lungime iritanta și atît de neroade că pînă la urmă îți provocau circei în picioare". Că și: "Teatrul lui Ibsen inocent și obscur e scris într-un tempo care nu mai e astăzi la modă. Nu se mai cînta adagio-uri decît cu condiția să fie
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
este proastă, își dă seama că este împinsă deoparte, nu poate accepta acest rol, ea, care a fost mereu vioara întâi în țară, ea, marea organizatoare a balurilor comuniste, aici, "în comunitatea asta de doi bani", este tratată ca o neroadă. De fiecare dată când intră în casa unui român se enervează și începe să bea. În mai puțin de o jumătate de oră este beată. Ștefi trăiește într-o casă enormă, dar prietenii spun că se plânge mereu că este
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dureroase și nedrepte coercițiuni, de către regimul comunist, fiind condamnat la domiciliul forfat. Cu curaj și sinceritate, îi scria lui Tudor Arghezi: „Dictatură proletariatului e o rătăcire, izvor de permanență dezordine, ca comunismul e o minciună, cu care se afafa mulțimea neroada și că democrația, acest cuvânt care se repetă de mii de ori în paginile tuturor ziarelor, e un pseudonim eufemic, sub care se camuflează o dureroasă realitate, al căruia nume perfect potrivit ar fi acela de mârlano-pehlivanocratie.“ Un moment semnificativ
Documente literare by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7601_a_8926]
-
face orb. în unul dintre momentele sale cele mai ironice, poemul vorbește despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o calitate, toate tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți și a lumii ca dansul atomilor îndrăgostiți într-un trup supus legii lor! Iubirea-pasiune e o catastrofă. Pulsiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
TÂRZIE RUGĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Dimensiuni astrale mă -ncolăcesc firesc Asteroizi albaștri dansează-n pași de vals De dincolo de stele , și Iad și Rai privesc Cum lumea cea neroadă a mai pierdut un pas... Dar cine să mai vadă că-i doar deșertăciune Această ipostază a lumii fără timp În care plâng, imploră iubirile postume Pierdute-abandonate în recele- anotimp... Ne îngropăm părinții și nu mai știm a plânge Și
TÂRZIE RUGĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361418_a_362747]
-
LACRIMĂ FALSĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 250 din 07 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Dimensiuni astrale mă -ncolăcesc firesc, Asteroizi albaștri dansează-n pași de vals. De dincolo de stele , și Iad și Rai privesc Cum lumea cea neroadă a mai pierdut un pas. Dar cine să mai vadă că-i doar deșertăciune Această ipostază a lumii fără timp? În care plâng, imploră iubirile postume, Pierdute-abandonate în recele- anotimp. Ne îngropăm părinții și nu mai știm a plânge, Iar
LACRIMĂ FALSĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361450_a_362779]
-
de zor și tu, năucă, din fire, adormită și nălucă, ți-ai luat vaca de lanț și ai fugit în luncă, c-așa-ți spusese-a ta mămucă, dar nu știa, săraca, încă, ce-avea să se producă. Că tu, neroado, vei călca pe-o nucă, Care, nucă, picioru-ți mai să-l rupă. Ca prin minune-a apărut al tău băducă, în brațe, hotărât, el să te ducă sub un copac la o umbrucă, să îți aline din dureri, fătucă, atât
PSEUDOFABULĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344060_a_345389]
-
-ndreaptă către sute de condori Care-și fâlfâie iubirea ce mi-o poartă, ca un frate, Și mă însoțesc în gânduri, în zbor și-n imensitate. Tu-ți dorești, copile,-o fată cu picioare pe pământ Nu ca mine o neroadă, ce nu știi ce are-n gând. Ia-ți, copile, doru-n spate și mergi către alte fete Mai finuțe, mai cochete că tu nu-mi reziști, băiete. Referință Bibliografică: DE VREI SĂ-MI DAI / Eugenia Mihu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DE VREI SĂ-MI DAI de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378546_a_379875]
-
face orb. în unul dintre momentele sale cele mai ironice, poemul vorbește despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o calitate, toate tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți și a lumii ca dansul atomilor îndrăgostiți într-un trup supus legii lor! Iubirea-pasiune e o catastrofă. Pulsiunea de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
avea nevoie de ceva mai palpabil. Își aduce aminte de ce spunea regele. O plimbare! Arată cu degetul în direcția noii preotese și-i șușotește: — Am să vă duc pe amândouă să vedeți pomul. O trage speriată de mâini în jos. Neroada vrea să aplaude! Lucrurile reintră în normal. Se liniștește și ea. Fetele vor fi cu siguranță impresionate. Copacul în sine, fără nici un dubiu, este chiar mai vârstnic decât templul, de vreme ce de la dumbravă și-a luat lăcașul numele. Oare câți ani
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
tocmai prin duritatea ei. E neplăcută fără doar și poate pentru eleve, dar și pentru adult, și majoritatea fetelor își dau seama de asta și-și trag mai apoi spuza pe turta lor. — Ei, gata, gata, murmură Claudia. Se căiește neroada acum, oftează Occia. Știți că sunt impulsivă, n-am vrut să vă fac rău... Așa, arată că te simți vinovată, se enervează și mai tare Ves tala Mamă. Durerea a trecut și nerușinata se bucură acum de simpatia ta. Mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în trecăt. Se zărește de pe șosea . Ținea mult la partida asta. Atât cât poate ea ține la ceva . . . De ce? Ți-aduci aminte de el? . . . Mini își cercetă alene memoria și regăsi un comesean de altădată al Haîlipilor. - Femeile sunt toate neroade! afirmă Nory. Ce va fi găsit fata asta perfectă la acest o in fără noimă! Un manechin banal. Nu e urât, nu e frumos . . . Nu e prost, nu e deștept... nu e viu, nu e mort... nu are nici o profesie
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
a creierului său, unde mă culcușesc confortabil, strîngîndu-mi ghearele pe lângă corp. Cu fiecare metru pe care-l face mașina în direcția camerei în care Nana așteaptă, foamea mea crește, pofta mea insațiabilă se apropie de apogeu. Fir-ar să fie, neroada asta nu putea să urce decât cu papornița în mașină și să mi-o proptească sub picioare. Noroc că la a doua cobor. E prea departe, trebuie să merg, pe gerul ăsta, în condițiile astea mizerabile, până la capătul pământului. Și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
aș avea curajul nici măcar să m-ating de o singură floare a ei. Îți cer și puțină milă, de vreme ce trebuie să mă mulțumesc cu niște femeiuști neroade, m-am simțit obligat să adaug. Rotari mi-a dat o replică malițioasă: - Neroade? Înseamnă că te lași înconjurat de singurele neroade frumoase din Brescia. Am clătinat din cap. - Flori frumoase fără de mireasmă și prospețime și cu suflet meschin. XIV În cei doi ani care au urmat l-am determinat pe Rotari să acorde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o singură floare a ei. Îți cer și puțină milă, de vreme ce trebuie să mă mulțumesc cu niște femeiuști neroade, m-am simțit obligat să adaug. Rotari mi-a dat o replică malițioasă: - Neroade? Înseamnă că te lași înconjurat de singurele neroade frumoase din Brescia. Am clătinat din cap. - Flori frumoase fără de mireasmă și prospețime și cu suflet meschin. XIV În cei doi ani care au urmat l-am determinat pe Rotari să acorde și mai multe drepturi și privilegii evreilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în 917 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 356. 918 Ibidem. 919 Ibidem, p. 417. 920 Ibidem, p. 59. 248 caracterizarea pe care o face acestei donna demonicata: „gâsca de femeie”, „cap de bostan”, „săraca, și proastă precum noaptea”921, „neroada de femeie”, „nătăfleață”922, „ca una ce călca în gropi de proastă ce era”, „apuca ușor momeala”923. Sunt puține situații când un personaj feminin negativ este catalogat atât de critic și aceasta poate datorită lipsei inteligenței, pe care autorul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în 917 G. Boccaccio, Decameronul, vol. I, p. 356. 918 Ibidem. 919 Ibidem, p. 417. 920 Ibidem, p. 59. 248 caracterizarea pe care o face acestei donna demonicata: „gâsca de femeie”, „cap de bostan”, „săraca, și proastă precum noaptea”921, „neroada de femeie”, „nătăfleață”922, „ca una ce călca în gropi de proastă ce era”, „apuca ușor momeala”923. Sunt puține situații când un personaj feminin negativ este catalogat atât de critic și aceasta poate datorită lipsei inteligenței, pe care autorul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
face orb. În unul dintre momentele sale cele mai ironice, poemul vorbește despre această transfigurare a celuilalt de către privirea îndrăgostitului: fiecare defect devine o calitate, toate tarele se transformă în talente, pocitaniile acced la statutul de divinități și de zeițe, neroadele devin niște partenere adorabile, iar istericele, niște blânde complice. Nimic nu falsifică mai tare privirea lucidă asupra noastră înșine, asupra celorlalți și a lumii ca dansul atomilor îndrăgostiți într-un trup supus legii lor! Iubirea-pasiune e o catastrofă. Pulsiunea de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
înșelat. - Și cum să trăiești? tresări ea. - Poți să trăiești și singur. Da, dar fata asta era stăpânită de un gînd: un bărbat al ei, o casă... Cum să i-l smulgi? Și dacă ar fi fost urâtă sau o neroadă, ai mai fi putut zice că asta e soarta neroadelor și a urâtelor, să rămână singure. - Parcă ai fi o babă, îi spusei râzând din nou. Ai să te califici și o să-ți găsești tu un băiat cu care să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și singur. Da, dar fata asta era stăpânită de un gînd: un bărbat al ei, o casă... Cum să i-l smulgi? Și dacă ar fi fost urâtă sau o neroadă, ai mai fi putut zice că asta e soarta neroadelor și a urâtelor, să rămână singure. - Parcă ai fi o babă, îi spusei râzând din nou. Ai să te califici și o să-ți găsești tu un băiat cu care să te înțelegi. - Dar cum, zise ea, chiar cu o țigancă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
poate de firesc... N-am înțeles de ce Ivan vroise să-și omoare tatăl prin Smerdiacov și nici de ce Smerdiacov acceptă sugestia... Cele trei mii de ruble puteau justifica un paricid? Căci Feodor Pavlovici Karamazov era tatăl său, conceput cu o neroadă a orașului, într-o grădină, după o seară de beție. De ce înnebunea Ivan? Că sugerase "ideea" uciderii tatălui? Dar de ce să-l ucidă? Nebunia îl făcuse să-i încolțească gândul, sau gândul, după înfăptuirea lui, îi stârnise nebunia? Poemul lui
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
urmă mai liniștită: De altfel, la noi biserica e românească și popa în românește face slujba totdeauna, numai predica o spune pe ungurește, ca să pricepem mai bine... Apostol tocmai se mustra că i-a putut pune o întrebare atât de neroadă, răspunsul ei însă îl încurcă cu desăvârșire. Și nu vorbele, ci glasul ei aspru și totuși dulce și mângâietor ca o panglică de mătase, cu niște mlădieri de copil răsfățat. De-acum nu mai dorea decât să-i audă glasul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
e drag să te privesc, pentru că ești nespus de frumos. Mi-e drag să te privesc, pentru că tu nu mă vezi și ochii mei se pot fixa oricât pe trupul, pe figura ta dragă. Adormi, dragul meu... Visez ca o neroadă. Mi se pare câteodată că Îl am alături pe cel visat de-atâta vreme. N-am pe nimeni! Dormi tu, creier de oaie! Niciodată nu vei putea spune unui om cele scrise mai Înainte. Ba le voi spune, pot Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]