35 matches
-
vizibilă până la tezism. El face parte, când se ia în serios, din categoria detestată a artei cu tendință, ca orice specie oratorică. Tendința sa distructivă, vizând o societate alienată și viciile ei, nu e din aceeași categorie cu satisfacția estetică neroniană în fața cetății în flăcări. Pamfletul arde purificator în numele restaurării unor valori legitime, pregătite de o nouă întemeiere. Pamfletarul de calibru este dublat întotdeauna de un moralist. Situația lui Arghezi nu este alta, până la un punct. Căci excesele îl fac să
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
Vespasian! Nero a mers atât de departe, încât s-a gândit să schimbe numele Romei în Neropolis, a început construirea unui palat imens, un soi de mastodont megaloman numit Domus aurea ("Casa de aur"), luna aprilie s-a numit luna neroniană, i-a pus pe descendenții marilor familii aristocratice romane să se lupte în arenă, spre deliciul provincialilor care asistau la spectacol. Orașul sacrosanct întemeiat de Romulus nu era locul în care se complăcea Nero, ci orașe grecești, Corintul și Neapolis
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
fapt, adversarii împăratului acționaseră inteligent: cum nu puteau provoca un complot la Roma unde totul se afla sub controlul trupelor de securitate și sub supravegherea delatorilor, au declanșat acțiunea în provincia Gallia, adică acolo unde nimeni nu se aștepta. Propaganda neroniană s-a pus imediat în mișcare și l-a taxat pe Vindex ca fiind un adversar al Romei, nu al lui Nero, că era mânat de ambiții separatiste. Simultan, patru din cele opt legiuni care asigurau granița renană au pornit
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
și vechi. Și, pentru ca tabloul să fie complet, în momentul când lucrurile s-au stabilizat la Roma după un an de războaie civile prin ascensiunea lui Vespasian. în senatul roman, în prezența lui Domițian, au fost acuzați vehement delatorii epocii neroniene: Semnalul pentru răzbunarea împotriva delatorilor fusese dat: Iunius Mauricius i-a cerut lui Domițian să permită cercetarea arhivelor, pentru a putea stabili cine pe cine acuzase. Domițian a răspuns că pentru o chestiune atât de delicată trebuie consultat principele". Care va să zică
Istoria săracă în scheme by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/12846_a_14171]
-
Jebeleanu, în jocul său reversibil de la normalitate la anormalitate: " S-a plimbat, ușure, cu pași de cocor, cocostîrc și bărzoi prin smîrcuri, a înghițit broaște, șopîrle și șerpișori, fără să-i vie greață, și-a preumblat divina făptură de estet neronian și insensibil, cînd la Tokio, cînd la Paris, cînd la Roma și pe tot mapamondul. De cînd lira sa politică nu se mai poartă, a devenit un umanist absolut. I se rupe inima de moartea unei gîze". Iar Marin Preda
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
După o perioadă nebuloasă în care au avut loc în răstimpul câtorva luni două războaie civile, situația s-a stabilizat după victoria repurtată de Vespasian. în absența acestuia în senatul de la Roma au avut loc discuții aprinse în legătură cu delatorii epocii neroniene. Protagonistul unei acțiuni hotărâte împotriva acestei categorii a fost Helvidius Priscus, ginerele principalului "disident" al epocii neroniene, Paetus Thrasea: acesta din urmă, printre altele, refuza să participe la spectacolele artistice organizate de Nero și a fost obligat să se sinucidă
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
s-a stabilizat după victoria repurtată de Vespasian. în absența acestuia în senatul de la Roma au avut loc discuții aprinse în legătură cu delatorii epocii neroniene. Protagonistul unei acțiuni hotărâte împotriva acestei categorii a fost Helvidius Priscus, ginerele principalului "disident" al epocii neroniene, Paetus Thrasea: acesta din urmă, printre altele, refuza să participe la spectacolele artistice organizate de Nero și a fost obligat să se sinucidă. Helvidius Priscus l-a atacat într-o ședință publică în senat în prezența fiului lui Vespasian, Domițian
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
Thrasea, "principele va fi informat pe cine apreciază senatul și față de cine are rezerve. Nu există un instrument mai bun al unei bune domnii decât să se sprijine pe consilieri de bună calitate". Helvidius nu cere pedepsirea profitorilor de pe urma regimului neronian, el este de acord ca aceștia să se bucure "de impunitate, dar să-l lase pe Vespasian în seama unor oameni de mai bună calitate decât ei". Cum se apără delatorul? El atrage atenția că intransigența ar putea perturba starea
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
său și ambițiile nemăsurate nu sunt împlinite, complotează. în ciuda cererilor "revoluția" antineroniană n-a produs o Lege Ticu. Dar domnia lui Vespasian nu s-a mai sprijinit pe delatori. în schimb Domițian, scurtă vreme după înscăunare, a recurs la practicile neroniene, favorizând reapariția unei categorii care, în opinia lui Tacit, este dezastruoasă pentru stat. Cenzura imperială renaște: din ordinul împăratului sunt arse în forul roman biografia lui Paetus Thrasea și a ginerelui său Helvidius Priscus. A scrie despre delatori, constată istoricul
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
mereu utilă? Iar dacă nu, care-i e noima cînd se exercită în sine? De ce aseitatea ei? La ce bun, totuși, mascarada retoponimizării Rusiei, constituindu-se, altminteri, într-un registru cartografic al victimelor staliniene? Indică oare, ea, la Stalin, un neronian cabotinism? Cît despre eventualitatea unei ipocrizii pioase (ce contenește, eo ipso, de a mai fi ipocrizie, fiind un tartuffian omagiu adus virtuții ultragiate), ea este improbabilă din partea acestui vrednic asasin. El, Stalin, nu-i Plantagenetul care făcuse penitență cînd cu
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
a fost Galeria Artmark. Și uite-așa, în loc să facă profit și să-și confirme esența capitalistă, un actor al pieței de artă se trezește portavocea unui mesaj național și vehiculul unui comandament moral, în vreme ce Mu-zeul Național de Artă își contemplă, neronian, pro-pria-i disoluție. Expoziția către care au condus aceste contexte este chiar Bessarabia maia, gîndită și realizată de Ruxandra Garofeanu, consiliată îndeaproape de Vladimir Bulat, pe departe cel mai bun cunoscător din România al spațiului artistic basarabean. O expoziție puternică, vie
Basarabia mea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7070_a_8395]
-
cei din jur surâd cu tâlc pentru că ei întrevăd cabotinul, care, într-o conjuctură prielnică poate amăgi o clipă spiritele credule, devenind pârghia unor subtile mașinațiuni politice. El era „actor până în măduva oaselor”, în confruntările publice își „concentra toată ființa neroniană pentru primele minute”, după care era „cu totul golit”, continuîndu-și jocul din rutină, fără însuflețirea și „magia” dintâi, de fapt, fiind un „înveliș fără conținut, fără personalitate, denumit „maimuța lui Nero”, aspirând cu toată arta sa de actor, cu întreaga
FĂŢĂRNICIA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366133_a_367462]
-
în tratarea unui subiect înalt. Intenția era aceea de a-l convinge pe regele polon asupra nobleței de origine a românilor. Sub influență clasică, poema începe: „Cânt țara-mi înlăcrimată și pe bieții locuitori” care au îndurat „scene de tiranie neroniană, prădăciuni, cruzimi de nepovestit”. Pe aceeași idee a antinomiei între bogăția de rai și nefericirea țării își va construi mai târziu Alecu Russo poema Cântarea României. Elemente de mitologie clasică sunt îmbinate cu informații istorice luate din surse enumerate de
COSTIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286444_a_287773]
-
detașat între 1971 și 1974 că lector de limbă și literatura română. Face parte din uniuni de creație și asociații științifice românești: Uniunea Scriitorilor, Societatea de Studii Clasice „Ovidianum” ș.a., și internaționale: Societatea de Studii Latine (Paris), Societatea de Studii Neroniene - Centrul de Studii asupra Monarhiei Antice (Clermond-Ferrand), Societatea de Studii Petroniene (Florida, SUA) ș.a. Clasicist, prin pregătire, cu vocație de istoric, C. își va localiza interesul științific în câmpul Antichității latine. O singură carte, întâmplător cea dintâi, Evoluția românului antic
CIZEK-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
însă transfigurează aceste modele într‑o atât de mare măsură, încât ele devin aproape de nerecunoscut. Capitolul V Nero Anticrist: Victorin, Commodian și poziția critică a lui Lactanțiu Nero rediuiuus Capitolul de față își propune să prezinte și să analizeze varianta „neroniană” a mitului Anticristului. Trei autori se impun în egală măsură, toți trei de limbă latină, toți trei scriind la sfârșitul secolului al III‑lea și începutul secolului al IV‑lea: Commodian, cu Carmen apologeticum (versurile 805‑1058) și Instructiones I
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
scrierile apocrife. Rolul primordial în crearea și transmiterea legendei lui Nero‑Anticrist (sau prototip al Anticristului) a revenit Apocalipsei. Scrierile apocrife nu ar fi putut alimenta și susține singure, pentru o perioadă atât de îndelungată, o atare credință. Elementele legendei neroniene, prezente în special în capitolul 13, au menținut, de‑a lungul secolelor, o credință care ar fi fost altfel condamnată la o dispariție prematură. Cartea lui Daniel, precum și primele două Cărți ale Macabeilor, aduceau deja în prim‑plan figura tiranului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
condamnarea Romei („Marea Desfrânată”, „Noul Babilon”) și a imperiului occidental. Pe de altă parte, declanșând cea dintâi persecuție sângeroasă împotriva creștinilor, în anul 64, Nero se impune practic drept paradigmă a persecutorului. Chiar dacă ideea dezvoltării mitului anticristic pornind de la legenda neroniană nu poate fi acceptată, merită remarcat rolul capital pe care figura tiranului păgân l‑a avut în gândirea apocaliptică creștină din toate timpurile. Autorul Urcării la cer a lui Isaia (cap. 4) vede în Nero însăși încarnarea lui Beliar, „marele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
identificat cu Anticristul [...]. Această exegeză este, probabil, opera lui Victorin; totul conduce la ideea că Victorin nu este un simplu martor al mitului întoarcerii lui Nero, ci că el a contribuit la acreditarea acestuia în Occident”. „Apocalipsa după Commodian” Legenda neroniană apare de asemenea în operele lui Commodian, Carmen apologeticum și Institutiones, având o deosebită importanță, fiind integrată în trama scenariului anticristologic. „Commodian, scrie Antonio Salvatore, editorul său italian, este poate cel mai enigmatic și problematic scriitor al Antichității creștine.” Într
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în versuri realitatea istorică, definită, din perspectiva creștinilor, de o persecuție violentă. Dar, pentru ca această realitate să poată fi reflectată în poem, autorul trebuie să inventeze un persecutor credibil, adică un personaj care să îmbine toate trăsăturile împăratului roman. Legenda neroniană oferă cadrul ideal pentru un asemenea demers. Nero‑Valerian nu poate fi totuși identificat cu Anticristul, pentru simplul motiv că tradiția susține originea iudaică a tiranului eshatologic. În acest punct atingem cel de‑al doilea aspect al problemei. Victorin, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Anticrist. Acesta se află în regiunea septentrională și este ținut în captivitate, în spatele unor zăbrele uriașe de fier, până la sfârșitul veacurilor, când va fi eliberat și‑și va împlini diabolica misiune. Este posibil ca această credință să fi influențat versiunea neroniană a mitului Anticristului, așa cum o regăsim la Victorin și Commodian. Potrivit spuselor acestuia din urmă, Nero ar fi fost de asemenea păstrat în iad după dispariția sa și de aici își va face apariția la sfârșitul lumii. Apocrifa ne spune
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Pippidi, D.M., Recherches sur le culte impérial, Paris, 1939. Poinsotte, J.‑M., „L’Apocalypse selon Commodien”, în Revue des études latines, 74, 1996, pp. 270-281. Poinsotte, J.‑M., „Un Nero rediuiuus chez un poète apocalyptique du IIIe siècle (Commodien)”, în Neroniana V : Néron : histoire et légende, Ve Colloque international de la SIEN, Clermont-Ferrand et Saint-Étienne, 2-6 novembre 1994, éd. par J.-M. Croisille, R. Martin et Y. Perrin, Bruxelles, 1999, pp. 201-213. Poirot, E., Les prophètes Élie et Élisée dans la littérature
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
carnea părinților regelui nedemn” (216‑224; trad. Nikiprowetzky). . Aceste scrieri i‑au influențat foarte mult pe Commodian și Lactanțiu, care le citează în repetate rânduri (vezi mai departe). „Un Nero rediuiuus chez un poète apocalyptique du IIIe siècle (Commodien)”, în Neroniana V, Néron: histoire et légende, Bruxelles, 1999, pp. 201‑213. . 7, 8.20‑27; 8, 9‑12.23‑25; 11, 21‑45. Cf., de asemenea, tabelul 1 de la sfârșitul primului capitol. . F.‑M. Abel, Les Livres des Maccabées, Paris, 1946
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care se raliază William Barr, William Lewis McGregor (Honigberger Îi grafiază altfel numele), Henry Lawrence (1806-1857) și William Godolphin Osborne (1808-1889), pentru ca tușa definitivă a savantului francez - „e imposibil să arăți cea mai mică simpatie pentru acest feudal cu obiceiuri neroniene” - să fie nu mai puțin necruțătoare, cf. Csoma de Kőrös VIII, n. 23. Vom vedea Însă că Honigberger păstrează o distanță strategică față de Dhian Singh, fiind Într-un moment chiar mai deschis față de Ghulab Singh (vezi episodul discuției dintre acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
O noapte la Mircești (1920). Cu o intuiție sigură a formulei de succes, construiește piese cu subiect atractiv și decoruri fastuoase, valorificând senzaționalul, pitorescul, dramele pasiunii: Bizanț (1924), despre împărăteasa Theophana, Petronius (1928), pornind de la Satyricon și exploatând atmosfera decadenței neroniene, și Maria din Mangop (1933), despre iubirea adulteră a lui Ștefan cel Mare pentru Voichița. Scriitorul are o producție abundentă în varii direcții: opere ocazionale precum poemul dramatic Legenda Coroanei (1922), piesa în versuri Făuritorii (1937), dedicată zilei de 24
RADULESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289104_a_290433]
-
ardeiul în dos” de acolo este luat aici de „teoreticienii moftangii”, ilfovenii strecurați în spațiul culturii, „homunculuși livrești” etc. În sfera politicii caracterizările sunt ultimative și colorate ca o injurie: Hitler este un actor ratat, cu o „natură histrionică și neroniană”, Armand Călinescu e „un Tersite urât, mic, chior și șchiop”, căpetenia „nicadorilor” - „un paria ambițios și catilinar” etc. Ca sociolog, P. își pune problema statului și a evoluției sociale. O temă care preocupă generația tânără din anii ‘30. Elevii lui
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]