372 matches
-
cînd mă gîndesc la privirea ta, chiar și pe stradă, chiar și în atelier, cînd lucrez." Încetul cu încetul, ea începe să-l cheme la orișice oră. Fără să țină seama de timp. Măcar pentru un minut. E atît de nesățioasă și de insistentă că i se face rușine, însă dorința de a fi cu el e mai mare. Pe Meaume, chemările ei îl încurcă. Are de lucru pentru Heemkers, iar cea mai mică neregulă compromite băile de acizi - dar ce
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
Mihăieș. Instalat confortabil în arealul (romanele propriu-zise, plus contextul biografic în care au fost zămislite și comentariile critice care le-au fost dedicate) operelor literare despre care scrie, Mircea Mihăieș trăiește și transmite o veritabilă voluptate a textului. Pofta sa nesățioasă de specialități livrești (dată poate și de prea lunga perioadă de frecventare intelectuală a insalubrei noastre scene politice) este contagioasă și primul gînd care îți vine în minte după ce ai citit ultima pagină din Atlanticul imaginar este să uiți de
Contrafort pentru plăcerea textului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14399_a_15724]
-
unilateral, a mitului donjuanesc, pe de altă parte. O prejudecată sexistă, întemeiată însă psihanalitic ar putea invoca refularea, frustrarea drept motivații ascunse ale nevoii irepresibile de a scrie, resimțită și conștientizată ca atare de eroina noastră. Adresîndu-se direct prototipului masculinității nesățioase, Bianca recurge demn și poetic la metaforele polivalente ale cerului și mării: Nu e adevărat ce spun oamenii despre cer, eu sunt sigur că surîsul ei (al mării) vopsește cerul pînă departe cu un surîs mai palid și că el
Sephora, Bianca și Sofia by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/14429_a_15754]
-
sălbăticie de necredincioasa și trădătoarea lui nevastă, care a făcut aceasta din dragostea ce o purta unui oarecare Mosbie, îndemnată de cei doi tâlhari înrăiți, Blackwill și Shakbag. În care se arată marea prefăcătorie a unei femei crude, pofta ei nesățioasă de plăceri și rușinosul sfârșit al ucigașilor". Tragedia astfel povestită, de un autor anonim, a fost menționată pentru prima oară în 1592. Prima piesă atribuită lui Shakespeare a fost publicată în 1594. Această apropiere în timp a furnizat și dubiile
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
și se grimează pe scena pe care i-o oferă poezia sa atît de construită, atît de sfidător artificioasă, încît autenticitatea morală i se poate aproxima chiar din această politică a disimulării. Astfel ea se vrea o curtezană vicioasă, o nesățioasă nimfomană mînuind atrocități (e rolul preferat): "La Cesarina mi se spune,/ sînt curtezană bătrînă cu nările azmuțite/ de bărbătuși proaspeți cu pieile smălțuite./ Către seniorii nopții rosteam vorbe deșarte,/ cînd l-am zărit pe Alois, efeb spasmodic,/ venit din abis
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
vieții morale, componente ale obiectivității ca atare, gesturi de bunăvoință, ofrande aduse de un timid obiectelor inanimate ce ar putea protegui factorii vieții lăuntrice. Avem a face cu un soi de alegorii intime, scăldate într-o subiacentă autocompasiune (autobiograficul absoarbe nesățios materiile din preajmă, ca spre a-și însuși impasibilitatea, misterioasa lor rezistență la intemperiile moralului): "amintirile mele sînt mingi - / nu se sparg niciodată. numai că dacă-mi scapă,/ din mîini, se pot rostogoli foarte departe -/ și mi-e lene să
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
electronice, explozive, lumină-ntărâtată în jurul și în forma cercului rupt, visul plecării, al trecerii pe lângă paradisul infernal avertizând despre greșeala necesară a drogurilor sufletești. Sângele întunecat al aventurii. Și nimeni sau mult, mult, tot, tot, urlat, cerut în noi. Vrea, vrem, nesățioșilor, o distracție prea liberă, sălbatică, precum un urlet. E cineva străin? Sălbatică ură contra falsului de toată mâna, a trecerii pe lângă dureroasa fericire a unei singure stele. Sau voi nu mai alergați nici măcar pentru suplețea și libertatea cailor la fel de singuri
Poeme din deceniul opt by Ioan Lascu () [Corola-journal/Imaginative/4071_a_5396]
-
agitat pe care Mozart l-a simțit revelator pentru nebunia îndrăznelii, patima metamorfozei, a schimbării de ținte erotice. Nu e monumental, nu e seducător, e eficace. Pe Leporello, Ionel Pantea (cunoscutul nostru muzician) îl joacă și îl cîntă cu pofta nesățioasă a teatralității. Trubadurul lui Schubert, Schumann și Brahms se simte transportat din intimitatea liedului pe o altfel de scenă unde o lume vie palpită. Reacționează vertiginos. Și la el în mână sunt firele jocului și le ține cu aplombul jucătorului
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
fără final) . Culmea imaginarului o reprezintă totuși nu roadele fanteziei, ci "netrăitele", experiențele păstrate precum pure potențialități, adresate absolutului: "Și îndelung netrăitele tale, cu gloria lor nicăieri,/ cu liniștea lor către nimeni. Și nimănui,/ Aliluia. Amin" (Nicăieri gloria). Confesiunea e nesățioasă de sine. Forînd pe verticala substanței sale intrinseci, ea nu pregetă a se extinde și pe verticala autobiografică, în strădania de-a recompune o existență în contururile sale subiectiv-obiective. Drept care poeta ni se dezvăluie în "transparențele" amintirilor d-sale "însângerate
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
viguros exercițiu proiectiv într-o vehementă întreprindere reactivă. Transei mistice și vorbitului incantatoriu în limbi li se substituie, fără prea multe regrete și cu precauții minime, activismul civic, protestul public și denunțul moral. Din sacerdot al perfecțiunii și din amant nesățios al inspirației, artistul devine o biată instanță rece, cap limpede și acuzator lucid (uneori chiar cinic) ai unei lumi a cărei dominantă fundamentală (și sigură) este deriva. Această mutație de pe frumos pe adevărat, de pe ideal pe terestru și de pe reverie
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
împinge ușor într-o altă dimensiune, generatoare de o nouă, inedită realitate ficțională: aparentul sfârșit al magnatului ar reprezenta de fapt sfârșitul lumii noastre și renașterea lui într-o nouă dimensiune. Melmont se transformă astfel într-un zeu flămând și nesățios care devoră întregul univers, creația fiind damnată să existe încă o vreme în burta acestui monstru gigantic, plutind prin și luând forma intestinelor sale puturoase, înaintând spre dejecția finală care o va arunca în neant. Câmpul gravitațional format se ghidează
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
infantilă pentru a ne permite să creștem și să ne maturizăm până vom atinge stadiul în care suntem capabili să acceptăm darul existenței eterne de la Dumnezeu. Oamenii care se plâng de slăbiciunea prezentă a naturii umane sunt ignoranți, nerecunoscători și nesățioși. Înainte de a deveni ființe umane, adică, înainte de a fi copleșiți de patimi, ei doresc să devină asemenea lui Dumnezeu, anulând diferența dintre Dumnezeu necreat și creația Sa umană. „Îi reproșăm că nu am fost făcuți dumnezei de la început, ci întâi
Sfinții Iustin Martirul și Filosoful și Irineu al Lyonului despre îndumnezeire. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
nici de această microscopică onoare.”. Nu prea departe de acea epocă, notează autoarea, cu un aer de zeflemea bine strunită: ,,Ștefan cel Mare a ținut piept puhoaielor flămânde ale turcilor și tătarilor, a apărat ctitoria vrednicului său bunic de lăcomia nesățioasă a trufașilor crai vecini. Dar aceasta-i o poveste necunoscută cernăuțenilor de azi, o istorie prea îndepărtată, fără dreptul la revendicare” - conchide, cu năduf greu mascat, Doamna Limbii Române din Cernăuți, lăsând a se subînțelege că măcar o stradă s-
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
al XI-lea, din documentata ΨEYΔO-KYNΗΓETIKÒΣ, gândul ni se va-ndrepta, urgent, și spre un alt text, de data asta, al lui Constantin Negruzzi, scris în februarie 1846, prin care aflăm despre răzvrătirea... lupilor. E binecunoscut, lupul este o fiară „nesățioasă”, „dușmanul păstorilor și groaza oilor”. Dar în momentul în care s-a-nceput, în urma unui decret domnesc (de la 1841) uciderea, cu nemiluita a acestor animale - ne istoricește Negruzzi - , iar această „osândă” fiind mult prea mare, bietele animale (lupii, precum mistrețul
OMAGIU SCRIITORULUI MIRCEA IONESCU LA 75 DE ANI DE LA NAŞTEREA SA [Corola-blog/BlogPost/93767_a_95059]
-
voi însîngera pios într-un gard de sîrmă subțire, ruginită, ghimpată... opreliște feciorelnică, duioasă, așteptată timid... Numai nu mă părăsi, Doamne! Tînjesc să simt umărul tău blînd, cald, ocrotitor, sprijinindu-mi cu bunătate umărul salăbit, măcinat... frumoasele bube ale iubirii... nesățioasele răni fragede și triste, adîncite pînă la os...pînă la măduva osului...Tu înțelegi, am fost lacom... nesăbuit... m-am năpustit... am zăbovit în plăceri nefiresc de mult... bucurie lumească , primejdios de frumoasă... de tandră... de fermecătoare... de îmbietoare... de
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
imaginația somptuoasă, gustul pentru bogăția decorativă, viziunea decadenței mărețe”. Criticul surprinde cu finețe profilul original, singular în literatura română al eroilor (Pantazi și Pașadia) care “transportă într-un mediu social vătămat o anume subțirime, fiind adică desfrânați fără trivialitate și nesățioși de spurcăciune, fără a fi vulgari... măsura degradării le este seniorială, dezgustul - măreț”. Sunt propoziții de o deosebită pregnanță”. Vladimir Streinu a fost receptiv nu numai la poezia lui Arghezi, dar și la proza lui. A scris despre Cimitirul Buna
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
urcând un portativ când indignarea-i atingea momente paroxistice, pe urmă se oprea ca să-și admire ecoul propriilor gânduri, umbla discret în zona inghinală ca să se mântuiască de complexul pantalonilor croiți prea strâmt și demara din nou, energic, cu o nesățioasă poftă a rostirii remarcabilă. Tinel primea puhoiul de cuvinte cu o dezinvoltură admirabilă (îmi amintea de dialogurile lui Ion cu șefa), își aprindea țigara și se uita pe geam, îl ignora, din când în când își aducea aminte de instructor
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
gargui, ciobiți puțin, frumoși și neclintiți ca niște hermeși de marmură. scriu un poem încordat și tăios la care în biserici bântuite de dracul se încălzesc noaptea nebuni și copii veniți să străpungă pe corbi de var blindajul perfect al nesățioasei morți scriu un poem strâns și rece ca un pumn de oțel și fiindcă eu respir de acum pentru doi fiecare gură de aer îmi arde plămânii iar viața mi-o scuipă în subsoluri mustind de alcool astfel sub o
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
limitat, de parcelat, dar totodată deschizându-se asupra unui spațiu infinit. Paradoxul universului universitar rezidă în exiguitatea sa conjugată cu nelimitarea sa. Să considerăm mai de-aproape paradoxul acesta ce mi-a stârnit și continuă să-mi stârnească mirarea. Tânăr nesățios, abia ieșit din adolescență, nutream un ideal leonardesc; îmi proiectam programul de viață al unui uomo universale, cu un apetit de cunoaștere și de creație, de înfăptuire ce nu voia să-și impună și cu atât mai puțin să i
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
-te! - Când a fi să le vie dor de pulă membru, s-o șuere cum șueri oile la strungă... și atunci, numai să-ți poată curul partea dorsală... Iară când s-ar sătura de ea, să zică: ho! ho! haram nesățios Încetează, lucru avid, obținut pe gratis. Și atunci pe loc se moae iese din erecție și te descotorosești eliberezi de dânsa. Și drept dovadă, baba persoana de vârsta a III-a își înfășcă o mătrăgană un organ genital masculin, care
“Povestea pulei”, varianta pentru prețioși și pudici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21191_a_22516]
-
fiul călătorește odată cu el; copilul îi întâlnește pe cale și, fără să-i vadă, se uită la soare și trece mai departe prin ploaie. Horror vacui Au apărut miei cu trei picioare, ca și cum unul le-ar fi fost smuls de colții nesățiosului lup, înainte de naștere. Și mânji cu trei picioare, ca și cum unul n-ar fi lipsă, zburdă cu el, deși le-a curs în carnea pământului. Și copii se nasc cu două brațe și un singur picior, ca și cum ar aminti de Cel
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
negăm niciodată caracterul incomprehensibil sau incomprehensibilitatea lui Dumnezeu pentru suflet în scrierile Sfântului Grigorie. Este crucial pentru Sfântul Grigorie faptul că Dumnezeu rămâne totdeauna de neatins pentru suflet în mod deplin, chiar în ascensiunea acestuia „din slavă în slavă”. Iubirea nesățioasă a sufletului pentru Dumnezeu este răspunsul Sfântului Grigorie la problemele căderii sufletului și la perspectiva reducționistă a lui Eunomie asupra lui Dumnezeu și a cunoașterii noastre asupra Lui. În De vita Moysis, Sfântul Grigorie explică faptul că sufletul poate dispera
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
ci chiar să le încurajeze prin incapacitatea de a rosti o frază coerentă, furișarea nerușinata a politicienilor în consilii de administrație grase, ciolaniada odioasa, în care lăcomia endemica a pedeseristilor și-a dat mâna cu profta de înavuțire tot mai nesățioasa și la oamenii Convenției Democrate, induc un mesaj apocaliptic: domnilor, din țara asta trebuie să se aleagă praful, așa că înfruptati-vă cât mai puteți! Detest să mă plasez pe poziția sorcovelilor patriotice ieftine, cu un grețos iz de circ politicianist, pentru că
Dulce ca Armani e molozul patriei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18020_a_19345]
-
obsesii". (51) Românul ănaintează tocmai făcând lumină an aceste suflete și mai ales an cel al amnezicului Matei, a cărui poveste e mai ăntâi sugerată an frânturi tulburătoare - apa plină de cadavre a Dunării, "coșmarul lui obișnuit și acvatic", "elicele nesățioase de șalupa", palida Angelica și Veronica-de-carne, toate aidoma unor "fotografii nedevelopate și nedevelopabile". Tehnică autoarei este tocmai reconstituirea din frânturi, progresivă revenire a memoriei umple golurile, straniile amănunte disparate se organizează ăntr-o poveste melodramatica: Matei ăncercase să treacă ilegal Dunărea
Cealaltă Arkadia by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17464_a_18789]
-
pofta de... viață pe care o aduce cu sine fiecare pagină. Începând chiar cu coperta care poartă o fotografie sugestivă (realizată de Mihai Oroveanu) a unei bărbi neptuniene și a unei guri abisale, continuând, la nivelul impresiilor exterioare, cu dimensiunile nesățioase ale tomului, iar la o eventuală răsfoire cu diversitatea orgiastică a informației, cu memoria exactă și afectuoasă a întâmplărilor și a împrejurărilor și cu o imaginație fără teamă și slobodă pe cât se poate, autorul este fără dubii un Pantagruel al
Cartea poftelor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16801_a_18126]