845 matches
-
mituri ale vieții publice. Toată lumea știa de Marin Preda, Constantin }oiu, Ana Blandiana, Augustin Buzura, Nicolae Manolescu, Al. Paleologu, Octavian Paler, Ștefan Augustin Doinaș. Cărțile lor apăreau în tiraje de sute de mii de exemplare (niciodată îndestulătoare), erau citite cu nesaț și comentate multă vreme între colegii de muncă sau de școală. Puțini aveau idee cum arată la față acești scriitori (era interzisă publicarea fotografiei autorului pe coperțile cărților), dar toată lumea știa aceste nume (aureolate și de frecventa lor citare în
Întoarcerea la maeștri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11339_a_12664]
-
mă informă că suferința mea nu e singulară în univers: negrii adorm numărând până la trei. De foarte tânăr înzestrat cu un munte de bun simț, mi se păru tare cuminte din partea lor. Ceva mai târziu, când deslușeam slova, citeam cu nesaț fabulele lui Vasile Militaru - gen Paratrăznetul și scrumbia - pe când tatăl meu schimba focuri pe baricadă pentru lirica lui Tudor Arghezi - fabulist de ocazie. M-am instalat, prin urmare, devreme în eroare! Și trăiam în eroare ca în elementul meu! Vă
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
bani pe dragostea de țară a celor sătui. Cu atât mai puțin a îmbuibaților. Patriotismul nu poate fi condiționat de grosimea osânzei de pe ceafă. Logica lui „îmi iubesc patria numai dac-o pot călări și dacă mă pot înfrupta cu nesaț din bietul ei trup” funcționează, ce e drept, la perfecție. Așa se explică de ce sentimentul patriotic a ajuns în România marfă rușinoasă. Termeni precum „patriotism civic” ori „comunitate de idei” sunt la noi lucruri de ocară: aici, la Porțile Orientului
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
antisemitism de o virulență neegalată în literele franceze din zilele noastre. Nu este mai puțin adevărat că Céline este descris de contemporani drept un temperament hirsut, arțăgos, un ins veșnic nemulțumit care se socotea nedreptățit de confrați și cultiva cu nesaț imprecația, ocara și epitetul jignitor. O dovedesc într-o măsură și recent publicatele Scrisori către NRF, al căror destinatar predilect era aristocraticul editor Gaston Gallimard. Răspunsurile acestuia, ponderate, politicoase, pline de nedezmițită curtoazie, contrastează izbitor cu tonul „scrisorilor”. În schimb
Alb și negru by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13431_a_14756]
-
mai puțin binecunoscutul roman despre Iisus al lui Saramago, și l-a găsit superior fiindcă "știe să menajeze sentimentele creștinilor". Ceea ce, înțelegem noi, romanul portughezului nu știe. Dl B. se referă și la Cioran, pe care l-a citit cu nesaț cînd era student, iar Cioran era interzis în România (am socotit, luîndu-ne după interdicție, că dl B. îl citea cînd era la primară), dar "cînd toată lumea s-a molipsit de cioranită (adică după 1989, presupunem - Cronicar), eu m-am vindecat
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10402_a_11727]
-
uneori se și moare Câteodată de-a dreptul, foarte adesea în gând. Nicio cărare Ploi înăsprite anunță ceva toamnă Ca și-atunci când erai fuga mea de-acasă, Te regăseam cu buza ușor lăsată, ca un copil Care-abia-nvață plânsul, Cu atâta nesaț te purtam prin Indiile mele secrete Încât lumina verde a porumbilor se micșora Luna zgâria, devenea colțuroasă Nicio cărare nu semăna cu cealaltă Și totuși, fiecare urmă ar putea fi a ta. Ninge la Istanbul Ninge la Istanbul și mă
Poezie by Carmen Focșa () [Corola-journal/Imaginative/3554_a_4879]
-
un zvon stîrnit în oraș, Tartarin se decide să plece în Africa. Nu înainte, nota bene, de a fi studiat cu atenție bibliografia aferentă: memorialele lui Mungo Park și René Caillé, ale lui Livingstone și Henri Duveyrier. îl citește cu nesaț mai ales pe Jules Gerard, care îi permite să cunoască vînătoarea de lei ca și cum deja ar fi practicat-o. Mă întreb totuși ce impresie îi vor fi lăsat frazele finale din La chasse au lion (Paris, 1855): "Amintiți-vă, în
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
acestei schisme (Jean Echenoz ar fi, așadar, un Raymond Roussel trecut prin cîteva recente prises de conscience). Literatura postmodernă vorbește despre o lume „scoasă din țîțîni”, autarhică (asta face literatura beckettiană, prin excelență), crede autorul în final, iar cititorul suferă. Nesațul de lume cu sens al lui Ioan Pânzaru se transpune într-o sistematică a culturii în care textul de față se înscrie ca o verigă. Concluzia expunerii sale afirmă o nevoie nețărmurită de sens și o încredere greu de clintit
Știință voioasă pe o temă dată by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13312_a_14637]
-
om „care aduce cartea” despre Bucureștiul aflat la cumpăna secolelor al XIX-lea și al XX-lea, lăsînd autorilor respectivi întreaga glorie a regăsirii farmecului Capitalei de acum mai bine de o sută de ani. Dan C. Mihăilescu citează cu nesaț din mărturiile epocii (articole de ziar, impresii de călătorie ale unor scriitori străini, scrisori, pagini de jurnal și memorialistică). Apoi comentează minimal aceste citate pentru a ilustra teza propusă în titlul articolului respectiv, astfel încît ele să devină comprehensibile pentru
Parfum de Belle Époque by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13320_a_14645]
-
acea primă vizită, soțul meu mi-a făcut cunoștință cu prietenii lui de dinainte de război, basarabeni stabiliți în București. Un destin mai interesant decât celălalt! Nu mă dezmeticisem prea bine pe atunci în ceea ce privește viața politică, pur și simplu sorbeam cu nesaț experiența unei țări exotice pentru mine. Doar acum Moscova este înțesată de tot felul de lucruri ca la New York, la sfârșitul anilor '70 însă era posacă, flămândă, pustie. Mai mult decât atât, când călătoreai prin Uniunea Sovietică, rămâneai cu impresia
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
unde permanenții Ileana Ciuculete și Puiu Codreanu tânguiesc pe un text stupid o melodie dintre Banat și Oltenia, iar televizorul din dormitor pe TVR 1, unde e "publicitatea" pe care noi, abonații, o plătim cu plăcere și devotament privind cu nesaț la detergentul care ne face "mai curați, mai economici, mai isteți"... Haralampy urcă scările majestuos și important, le salută pe cele două doamne cu o elegantă înclinare a capului și, odată ajuns în ușă, le strigă marțial: -Încolonarrrea! Cu cântec
Un surâs în plină vară by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12667_a_13992]
-
ea și, zece minute mai tîrziu, e înapoi la tine acasă, unde face tot felul de lucruri. Nu de puține ori primul contact fizic, prima atingere a fost o palmă sau o îmbrîncitură: mîna ei pleznind expresia de ușor... ce? nesaț? dispreț? de pe fața lui Tod " (p. 78). Iată cum insolitarea are cîștig de cauză (limbajul și construcția deopotrivă). Formaliștii să trăiască! O scenă extrem de banală devine expresivă o dată cu infuzarea într-o baie de nou și acțiunea capătă sensuri pe care
În sens invers by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/11549_a_12874]
-
de liceeni, literatura română a stat, pînă în anii din urmă, mai degrabă sub semnul pudibonderiei mai mult sau mai puțin ipocrite. Criticii nu s-au aplecat niciodată cu seriozitate asupra cărților cu tematică erotică - deși toată lumea le citea cu nesaț pe sub masă - iar îndrăznelile lexicale și de viziune ale unor scriitori au făcut, în epoci diferite, obiectul unor procese răsunătoare. În perioada interbelică (considerată încă paradisul democrației românești), poetul suprarealist Geo Bogza a devenit chiar primul caz de scriitor condamnat
Biblioteca roz a literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11761_a_13086]
-
că nu e bine/ ce fac că așa și pe dincolo mai bine m-aș duce acasă (...) pun sare pe marginea halbei ca pe o rană deschisă/ spune-mi mai spun dar ea e deja în metrou/ și ascultă cu nesaț poezia atenție se închid ușile/ care o duce acasă". E ca și cum ar întocmi paginile unui abecedar liric. Ori ca și cum ar ancora într-o descripție albă, resignat-subtilă, în care poezia ne oferă amăgitorul act al demisiei sale, precum în poesiile lui
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
dar eficace, de pe vremea cărților de citire ale lui Ion Creangă. Mi s-a părut, atunci, că am primit în dar o jucărie ingenioasă, iar în săptămânile care au urmat n-am făcut decât să mă joc cu ea cu nesaț, descompunând eu însumi diverse cuvinte în sunetele componente (nu le spuneam pe atunci foneme!) și recompunându-le plin de încântare. Acasă am fost sărbătorit ca un erou de mama și de tata (spre gelozia fraților mei mai mici, care nu
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
opt ore - și ofta din greu. "Cum, dumnezeule, să te descurci cu un păhăruț la o oră și jumătate?" Asta ar mai merge când bei de plăcere, mesteci castraveciori, stai singur la o măsuță din colțul bodegii și privești cu nesaț mujicii care nu știu cine ești tu și de ce îi privești cu atâta drag, Marfa Stanilova e departe, iar tu, ca un pervers mic, sorbi încet, cu înghițituri mici, dar mici de tot, votca. Dar cum să faci asta în timpul orelor de
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
furtișaguri, în cei nevoitori, slavă deșartă, în cei luptători, trândăvie. Și a semănat în toate Țarinile: în cea a inimii, mânie; pe buze, minciuni și grăiri de rău; în ochi, pizmă; în mâini, răpiri și luare de mită; în pântece, nesaț; în coapse, poftă; pe limbă, vorbire deșartă, osândire și altele asemenea acestora; în urechi, auzire de cele spurcate; în gâtlej, iubire de bunătăți cu îndulcire. În toate lucrurile a semănat neghină: în nașterea fecioriei, curvie; în vremea morții, deznădăjduire; în
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
scriitor să o recomande cercului cunoscuților săi pe d-na Hartwig, profesor de canto și cântăreață, care timp de 15 ani a făcut parte din rândul doamnelor de onoare la curtea reginei Elisabeta 24. De altfel, Mark Twain citea cu nesaț cărțile reginei, așa cum se poate observa și dintr-o piesă de colecție, datată 1901-1902, evaluată la suma de 20 000 dolari, prin care scriitorul solicită librarului Frederick A. Duneka să îi procure recenta carte a Reginei Carmen Sylva: ”Riverdale on
În jurul unei traduceri eminesciene din Samuel Langhorne Clemens [Corola-blog/BlogPost/93816_a_95108]
-
se teme permanent să nu se rateze, să nu se comodizeze, să nu se burghezească. Dornic să știe cât mai mult, preferă "diletantismul universal unei specializări universale". Cel care își acuză slăbiciunea și profesează inutilitatea efortului era totodată stăpânit de nesațul de a călători, călătoriile fiind pentru el "singurele momente de fericire", de a vedea, în Germania sau în Italia, muzee, catedrale, domuri, opere celebre. La stările depresive mărturisite mereu au contribuit, în mod cert, căsătoria nefericită cu Gina Manolescu-Strunga, campania
Restituiri by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/11974_a_13299]
-
potrivit să utilizez prezentul. în locul nostru, al celor de acum cîțiva ani, alți studenți iau astăzi cu asalt Amfiteatrul Odobescu, se înghesuie în bănci sau pe prichiciul ferestrelor, ascultă cu atenție și notează cu înfrigurare. Alți studenți se împărtășesc cu nesaț din tezaurul de erudiție al profesorului și sînt cuceriți de adînca umanitate ce însuflețește orice cuvînt al său. Mîine le va succeda o nouă generație de entuziaști. Profesorul o va primi la sine cu aceeași căldură inepuizabilă, ce nu-și
"Vivant professores!" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12327_a_13652]
-
cu piatră să vă fie Cetatea de Scaun curată? m-am pomenit că rostesc peste obrazul domnesc, unde m-am trezit aruncat, pînă-n măruntaie zdruncinat. - Vai... vai! a suspinat înălțimea Sa mîngîindu-și îndurerat barba, jucînd pe genunchi mătăniile, "prinzînd" cu nesaț mirodeniile, făcînd ochii mici tot mai mici, ca niște licurici, între stufoasele gene, gustînd alene șerbetul liliachiu dintr-o chisea, pe care i-o-ntindea îngenunchiată, la picioare, o fetișcană cu ochii de cicoare. - Nu vezi, mi-a arătat cu
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
doar de trecere, m-am rupt de această petrecere și-am plecat cu daruri încărcat. Era în faptul serii. Cu mare alai și cinste am fost dus pînă la porțile țării. Ah, Valahia! Fereastră deschisă spre Orient! Am trăit cu nesaț un fragment din acest amestec delicios de primitivitate și fastuos. Mărturisesc - fără pic de ipocrizie - ce tirană este ispita de a scrie despre uluitorul constrast. Dar nu vreau să fiu socotit un iconoclast. Nu, nu! Imaginea măriei sale, în broderii de
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
altul, am fi devenit mai apropiați și satul global" o, da, uitasem, iată mă aflu în satul global, vorbesc despre el. Beneficiind în ultimii ani de burse în Germania, am putut să mă mișc cu dezinvoltură și să inspir cu nesaț primele straturi de ozon ale satului global. Pentru mine satul global nu e un spațiu science fiction, cum ar putea să le pară celor care nu au ieșit niciodată din binecuvîntata noastră țară. Generozitatea Vestului - inițiativele și punerea lor în
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
salva. Și cum ignoranța e pașaportul perfect pentru fericire, iată-mă pe mine, cărturar denaturat, pus la adăpost în mijlocul năravului meu, compunîndu-mi partuzele și distilîndu-mi intimitățle, scutit forever de taxa pe fericeală. Sunt un curvar scelerat, avînd ca singură poftă nesațul, mereu într-o căutare ce nu-și află istov. Nu există fidelitate decît în contul propriei mele plăceri. Iar pentru asta există ele, cărțle..., tîrfele astea cuminț care umblă din mînă în mînă și-ntre paginile cărora ne expediem sămînța
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Nu pricep, domnule... - Dacă nu citiți ziaru' și nu urmăriți evenimentele... Mă auzeam vorbind și nu-mi venea a crede cât de logic și de adânc eram în stare să gândesc la acea oră. Și aș fi continuat privind cu nesaț la decolteul uriaș al doamnei, dacă ea nu m-ar fi interpelat: - Domnule, nu ți-e rușine? Te uiți la mine ca un bou... Prin jignire, a răscolit în mine orgoliul mediocrității, așa că i-am răspuns: - Adică, scumpă doamnă, cum
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]