4,631 matches
-
și despre care nici măcar nu se știe dacă s-a petrecut cu adevărat sau dacă e doar o legendă, pentru că tocmai am terminat de citit o carte despre relația dintre om și simbol. Aș fi putut să încep altfel, păstrînd neschimbată ideea, cu un citat desprins din chiar cartea despre care vă vorbesc: ,Orice considerație generală asupra operei simbolice este obligată să pornească de la dubla întemeiere pe care opera simbolică o are în psihicul nostru: nevoia de a vizualiza abstractul și
Cele mai bune culori by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11274_a_12599]
-
pe care-l dezgropam, dar, în același timp, mă tot gândeam că nu mai e mult până la patru:) Când am auzit strigandu-se”după ce terminați rândul veniți în cort” am gândit “ce oameni buni”, pentru că în mintea mea planul rămăsese neschimbat, în ciuda tremuratului. Totuși, n-aș fi rezistat, oricât de mult îmi doream să ajungem cu copacii mici până la copacii mari. Mai rau a fost că a trebuit să mergem până la drumu’mare, dar si-aici a fost o lucrătura care
Eroii zilei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82797_a_84122]
-
de burghezia mai recentă ori de categorii cu totul modeste. Chiar dacă de nenumărate ori conținutul este foarte diferit la același tip de bunuri, diferența stînd în valoarea și în bogăția acestora, tipologia rămîne mereu aceeași, iar funcția este și ea neschimbată. Fie el bogat sau sărac, tînărul primește același pămînt, chiar dacă unul înseamnă moșii vaste, iar altul doar cîteva pogoane, după cum primește și aceeași haină, indiferent că una este de samur, iar alta din piele de oaie. Ceea ce diferă în aceste
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
spunea ceva despre vis, dar vorbele lui nu aveau nici un sens. Până la urmă, într-o noapte, l-am trezit. Nu voia să se dea jos din patul cald. L-am tras după mine și ne-am oprit în fața Dulapului. Era neschimbat, puternic și ispititor. Am atins cu degetele mânerul lunecos și Dulapul s-a deschis în fața noastră. Era suficient loc în el pentru tot universul. Oglinda interioară ne reflecta pe amândoi, extrăgându-ne siluetele din beznă. Respirațiile noastre, la început inegale
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
bine de la moartea lui Sebastian, Eliade visa că acesta nu murise și că-i putea explica atitudinea sa. La 1 august 1946, într-un alt pasaj inedit din "Jurnal", Eliade notează un vis în care apare Mihail Sebastian: "Mihail Sebastian, neschimbat, într-un costum gri. M-am repezit la el și l-am îmbrățișat: "Mihai, auzisem că ai murit". Eram foarte emoționat. El, rezervat, zîmbea: Se credea că murisem pentru că eram mai mult mort decît viu!" Eram fericit că-i puteam
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
rîndul torționarilor și a acoliților lor, alcătuiește, de facto, o pledoarie în favoarea lor. Grila luptei de clasă e înlocuită cu cea a disocierii naționale, ura proletară face loc xenofobiei, fără nici o pierdere de sumbră substanță umorală. Schimbîndu-și obrăzarul, Caliban rămîne neschimbat în fondul său dizolvant. Înscriindu-se benevol în rîndul "românilor verzi", adică al acelor concetățeni ai noștri în conștiința cărora naționalismul suferă o autodesfigurare caricaturală, neegalată de nici un blam ce i s-ar putea aplica din exterior, diriguitorul, de pînă
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15347_a_16672]
-
nu în litera originalului" cum ne avertizează autorul) iar uneori surprinde plăcut prin formulări de o frumusețe aparte, care marită reținute. Iată cum vorbește Varlaam despre Dumnezeu: "El este fără de început și fără de sfîrșit, veșnic și pururea. El este nezidit, neschimbat, fără trup, nevăzut, nescris, neștiut [...]" (p. 50). Moartea este "despărțirea sufletului de trup [...] iar sufletul nemuritor se duce unde îi va porunci ziditorul, după cum singur și-a pregătit locașul, fiind încă în trup..." (p. 63), iar rugăciunea "împreunarea omului cu
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
contemporaneitate, vîrsta eroică, prometeică și stihială a sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special de lemn și de piatră, asupra cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate de la începuturile lor, cum ar fi cioplirea directă, sculptorul nu a adăugat realului forme noi, nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce materia însăși ascunde misterios în sine, ceea ce este înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14387_a_15712]
-
cum în formele arcimboldești de astăzi el oferă o nouă variantă de lectură pentru propriile-i Grădini. Capacitatea sa de a pune în același plan analiza și sinteza, de a privi simultan de aproape și de departe, este nu numai neschimbată, ci și substanțial precizată. I. Arcimboldo, între hermeneutică și textualism Apropierea de pictura lui Ion Gheorghiu nu poate fi, însă, eficientă, fără o apropiere prealabilă de Arcimboldo, unul dintre pictorii cei mai discutați și disputați de către curentele artistice nonconformiste. Literaturizat
Alin Gheorghiu sau ezitările posterității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14415_a_15740]
-
păstrat-o. Și acest lucru pot să-l înțeleg acum. Dar dacă ar fi știut că ele și-au păstrat intactă frumusețea, mai ales Rășinarii, sunt convinsă că ar fi revenit. El nu a crezut că locurile au rămas totuși neschimbate... R.B.:Se spune să acolo unde ai fost odată foarte fericit, dar de unde ai plecat pentru totdeauna, să nu te mai întorci. La Rășinari Cioran pare a fi avut o copilărie fericită, Rășinarii au fost un paradis pentru el.V-
Cu Friedgard Thoma, dincolo de Ușa interzisă by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13992_a_15317]
-
dintr-o conjugare imprecisă ca aceasta: Fața caldă palmele-ți cuprinde", în care fața cuprinde palmele și nu invers) sau, mai grav, de ortografie ("hăini", "ghiață" ș.a.). Repetițiile sînt, nu numai din pricina stîngăciilor de limbaj, mecanice, diluînd sensul în reluări neschimbate ale unor versuri. Poate tocmai acest efect narcotic al repetării unor cuvinte pînă la epuizarea lor semantică este cauza unor versuri ca acestea: "Din timpan/ Prin cămașa transparentă/ Se zărește/ Azuriul frăgezind/ În zori". Dar atunci cînd poeta renunță la
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14134_a_15459]
-
factură postbizantină colaborează perfect, toate celelalte sînt guașe, pasteluri și uleiuri. Dar chiar dacă Silvia Radu mută acum accentul pe un alt gen și își deconspiră interesul constant pentru pictură, pînă acum oarecum o anexă a sculpturii, datele ei fundamentale rămîn neschimbate. Lumea sculpturii sale, aceea în care elenismul, paleocreștinismul și hieratica bizantină se îngînă spre a dezvălui o expresivitate plastică inconfundabilă, se transferă deplin în pasteluri. Figuri angelico-elenistice, portrete încremenite într-o atitudine monumentală și într-o expresie de multe ori
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
biserici de către greco-catolici, în timp ce ceilalți creștini ortodocși voiau să rămână ortodocși. Ierarhia religioasă însăși, Patriarhia ortodoxă, mitropoliții, fuseseră numiți sub control comunist. Și, așa cum se știe încă, mulți români s-au întrebat dacă era legitim ca ierarhia ortodoxă să rămână neschimbată și dacă, dimpotrivă, nu era nevoie ca o nouă ierarhie să fie instalată. Iată încă o sursă de conflict. Iar acest conflict, după câte știu, nu e rezolvat în chip fundamental. Adaug la acestea faptul că însăși mișcarea monastică a
Jean Cuisenier - "Nu putem proiecta în viitor integralitatea culturilor vechi" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15008_a_16333]
-
cronologie, orientările ulterioare ale Europei, pînă în secolul XX. Un paradox interesant, pe care Minois nu-l formulează direct, e sesizabil în orice capitol al acestei istorii: cu cît lucrurile se schimbă mai mult, cu atît ele continuă să rămînă neschimbate. Oricît de diferite ar fi fost de-a lungul timpului atitudinile față de sinucidere și explicațiile atribuite gestului, motivațiile sale au variat între aceleași limite - mizerie și sărăcie, rușine și dezonoare, nebunie și deznădejde... cu "noutatea" renascentistă a suicidului filosofic. Deși
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
literatură militantă”, „realism socialist”, „umanism socialist”, s-au conservat în ciuda proteismului nu o dată spectaculos de care au dat dovadă: ,,Modelul unic al literaturii importat la noi, ca și în celelalte «democrații populare», din URSS, a fost, în esența lui, păstrat neschimbat prin străduința a două generații de ideologi (cei de obediență moscovită - Mihai Novicov, Mihai Roller, Nicolae Moraru - și cei de coloratură naționalistă - Dumitru Popescu, Eugen Florescu, Mihai Ungheanu”. Odată ce a fost depășită etapa de consolidare a lui Ceaușescu, ne-am
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
nu s-a schimbat nimic..." Mă întreb azi, când am ajuns, ba am depășit chiar vârsta ei de-atunci, dacă era în cuvintele acestea din urmă uluirea bucuroasă a redescoperirii unui loc demult îndrăgit, unde lucrurile blânde au rămas aceleași, neschimbate, sau poate, dimpotrivă, constatarea statorniciei celor de odinioară trezea într-însa sentimentul acela dureros al lui "niciodată-nu-se-mai-întoarce", pe care tocmai reîntâlnirea târzie a unor locuri sau lucruri ce ne-au fost altădată dragi îl stârnește în noi. Nu o dată, în
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
contemporaneitate, vîrsta eroică, prometeică și stihilă a sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special de lemn și de piatră, asupra cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate de la începuturile lor, cum ar fi cioplirea directă, sculptorul nu a adăugat realului forme noi, nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce materia însăși ascunde misterios în sine, ceea ce este înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
este viața, însăși viața, și nici metafora n-o va putea descrie. Văzul ne este luna, am devenit poezia, vedere fidelă, orbitoare, gând inclus, lungimea unui braț în așteptare, mișcând din degete fără iluzii. De am putea rămâne bogați și neschimbați în timp, privind, fără dorințe,-atât: rotundul lunii, plin. PRAG Boală, prag pe care umbra trupului de speranță e aspru culcată, să cate-alinare pentru cea de tot ardere. Din ființă ce-a rămas? Chiar asta, umbra tăioasă, orbitoare, cum, dezbinat
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
ieșind pe ușa prăvăliei de peruci. Era tot el, ceva mai sigur și drept ca o sabie, dar cu-aceeași față. "Ți-am spus eu că ăștia doi sunt în legătură?" Mda, Rață avusese dreptate! Țenefațem ieșise din vizuina lupului neschimbat. Dar în clipa următoare se întâmplă ceva la care nici nu visaseră, nici ei și nici nimeni din București. Pe strada largă, printre oamenii înfășurați în blănuri și stofe colorate, coborî un glob uriaș. Nane și prietenul lui se lipiră
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
un soi de normalitate neostentativă, dacă dimpotrivă fusese o ședință cu prea multe prietenii literare afișate le mai ajusta din poignet. L-am reîntâlnit după foarte mulți ani de când cenaclul lui încetase să existe, undeva pe holurile de la Filologie, aproape neschimbat fizic și, cu aceeași eleganță academică, a acceptat să vină și să vorbească la lansarea mea de carte, deși nu mă mai văzuse de o veșnicie, doar pentru că și eu fusesem pe vremuri... la Martin. Când am început eu să
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
din Într-o după-amiază de vineri, publicat în 1997 (între care se interpune Eclipsa, apărut în 1993), nu sînt esențial diferite. Aceeași mînă sigură, același ochi neobosit și lucid care înregistrează avid tot ce vede, același umor negru și o neschimbată ironie, fin diluată în poantă lingvistică. Pe scurt, Răzvan Petrescu e un scriitor cu o puternică individualitate. Probabil așa se și explică succesul de critică cunoscut de proza sa încă de la debut. O frază a Adrianei Bittel, reprodusă pe coperta
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
din Parlament; eșecul electoral a fost determinat tocmai de faptul că partidul nu a reușit să se structureze în mod serios. Încercarea de structurare începută în 2001 a fost repede curmată în urma unor lovituri intestine. De atunci situația a rămas neschimbată. Azi asistăm la o acțiune hotărâtă de construire a unei structuri solide, moderne, gândite pe termen lung, capabile în viitor să înfrângă actualul partid de guvernământ și să distrugă definitiv sistemul și mentalitatea inoculată sistematic timp de peste cincizeci de ani
Asasinarea lui Iulius Caesar by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13182_a_14507]
-
le lăsase curate, albe, proaspete, occidentale. Spre a lua notă de starea unei societăți profund divizate în urma a ceea ce se numise Revoluție, dar putea să fi fost numai o lovitură de stat, dacă nu un hibrid. Diarista regăsește și locuri neschimbate, bunăoară Cișmigiul plimbărilor cu părintele său - dar nu va afla locul mormântului mamei, pierită în temniță. Momente de extremă tensiune sunt consemnate cu recea decizie a obiectivității stricte, cu lapidaritatea moștenită din Agendele tatălui, ambele, prin marea lor întindere în
Privind înapoi cu folos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13254_a_14579]
-
la altă scară, mai puțin mecanică și, în consecință, mai puțin previzibilă, visul totalizator al lui Arcimboldo. Numai că portretul iese acum din particular, din rigoarea lui antropomorfă, și se extinde pînă la aparenta disoluție. Însă strategia percepției rămîne, oarecum, neschimbată. Ochiul trăiește în aceeași fluctuație, în aceeași abisală indecizie, constrîns permanent să alerge între parte și întreg. Între un întreg infinit ca forță de proliferare, ce trece dincolo de constrîngerile fizice ale pînzei, și o parte ea însăși mărturie a întregului
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
exclamației "Avem un Chandler!"), ceea ce l-a determinat pe autor să se ia tot mai în serios. Și după schimbarea de regim din decembrie 1989 George Arion a continuat să scoată pe bandă rulantă romane polițiste (formula cvasi-parodică a rămas neschimbată), fiind considerat în prezent unul dintre maeștrii români ai genului. Necuratul din Conga nu face excepție de la regulă. Pe lângă referințele la romane și filme polițiste din cărțile mai vechi, autorul mai adaugă aici una: rubricile de fapt divers din presa
Înapoi la parodie! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12022_a_13347]