4 matches
-
liniște - o barcă singură la plimbare * Ia cerul foc și flăcări curg zdrențe pe miriștea întinsă *Cine-a pictat copacii-n șofran și cerul în răni sângerânde? Printre frunzele roșii raze strecurate samavolnic *Dragonii din cer se răzbuna pe arborii nesinchisiți *O casă stinghera ia-n piept vitejește toate stihiile *Ceață pe lac flăcări lichide în aer - aștept vâlvă apei *De pe costișa năvălind în aval frunzele galbene *Beție de culori miresme de putred - toamnă-n pădure *Pădurea roșie oglindita fidel în
de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Toamna_n_filigran_17_poeme_in_17_silabe_.html [Corola-blog/BlogPost/355659_a_356988]
-
încoace și-ncolo - odată la 30 de secunde, semn că apropierea primejdiei nu-l va lua pe nepregătite și rânjetul și mirosul sunt armele care-l pun în gardă dar și cele care-l însoțesc la înfulecarea „prăzii”, deocamdată aflată nesinchisită la mese și ospătându-se, neștiind nici măcar de vreo ipotetică primejdie... Izvoare arteziene din loc în loc de la baza zidurilor din bolovani măricei și bine „sudați”, șlefuiți și teșiți la colțuri pentru a nu răni pe cei dornici să puie și
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 by http://confluente.ro/Hai_hui_cu_tramcarul_prin_frisco_.html [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
ce va avea să facă cu musafirii ei nepoftiți. I-a lăsat înainte să-și facă plimbarea lor și vorba, nutrind în inima ei, micuță cât boaba de muștar, vremuri mai bune și prielnice, spre a scoate din regatu-i gâzele nesinchisite. Nici până în ziua de azi musafirii nu s-au gândit să pornească, căci prietenii doar s-au unit în urmă tustrei, să treacă viforele și gerurile aspre ale iernii. Primăvara va avea să-i găsească tot prieteni, dar și cu
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
Multe legende cosmogonice românești prezintă astfel de elemente specifice (35). Într-o legendă din părțile Muscelului se spune că „după ce [Dumnezeu] a făcut și pe oameni, cerul era aproape de pământ. Dai cu mâna de el” (36, p. 4). „însă omul, nesinchisit din fire - după cum spun legendele culese în Dolj și Olt -, nu și-a dat seama de această bunătate dumnezeiască, de faptul că nu era puțin lucru pentru om să aibă pe Dumnezeu în preajma lui, să-i poată cere sfatul ca
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]