281 matches
-
de 22.09: - ,Parlamentul îmi pare un sediu al dracilor..." Doamne, apără-ne, Sfinte Sisoie! Cine s-ar fi gândit? Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se... Mă rog, să nu intrăm, totuși, în panică... Fila a șasea. Ce oameni nesocotiți sunt bucureștenii! Păi, e frumos și necesar să le atragă atenția însăși doamna prefect Mantale să nu mai facă pipi la primele ore ale dimineții, că se inundă Capitala? E, într-adevăr, o concluzie logic-științifică perfectă, mai ales fiind spusă
File din jurnalul telespectatorului Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11291_a_12616]
-
din păcate, un moment în care, la nivel planetar, s-a căscat o vinovată prăpastie între moralitate și legiferarea moralității. Războiul anti-Saddam a arătat câteva fațete neplăcute ale lumii în care trăim. Rațiunea și civilizația s-au dovedit valori precare, nesocotite și batjocorite la drumul mare de orice huligan bun de gură. Există, din păcate, civilizații care nu sunt dispuse nici în ruptul capului să asculte glasul bunului-simț. Nu cred că doar sărăcia te poate coborî atât de mult încât să
Hoțul din Bagdad by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14000_a_15325]
-
unei intimități a artei cu entitățile vegetale înconjurătoare și cu respirația înțeleaptă a țărînii. Cultul pămîntului ancestral, al arhetipurilor ce s-au ivit din exercițiul imemorial al unei spiritualități folclorice, naturist impregnate, care a caracterizat concepția lui Brâncuși, e flagrant nesocotit. "Cumințenia pămîntului" e dată la o parte. îmi aduc aminte că la începutul deceniului cinci al veacului de curînd încheiat Parcul Amarului Tîrg n-avea nici o alee asfaltată, pășeam pe pămînt, pe nisip și puțin pietriș, iar băncile așezate pe
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
ca un uliu, a dojană, a înfruntare!... Dar cum era dat naibii și neluat, neînțărcat de nimeni, de suflet de om, dar^ mi-te de scâncelile de cotoi ale lui fiu-său. Năsturel nu luă în seamă cuvintele proaste și nesocotite ale "țârcovnicului", ale lui fiu-său care vroia ca taică-său să-i dea pământul de pe acum, să-l "înzestreze" ca pe o muiere. îl târnui când îndrăzni să-și repete a doua oară cererea și-l alungă din ogradă
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
și apele din stele Și-ați otrăvit izvoare de fântâni Vă închinați, o ce nesăbuință La venetici și trădători de țară V-ați depărtat de glie și știință Și-ați pângărit speranța milenară Omagiați filozofii nebune Amanetând schelete din morminte Nesocotiți perceptele străbune Nepăsători la port și jurăminte - Zadarnic invocați divinitatea Nu mai doiniți de dor printre străini Ați obosit să protejați dreptatea Și nu mai vreți să vă numiți români! Ați dat cu pietre și cu vorbe grele De-ați
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
cazul celor necăsătorite); altele evită nașterile pentru a-și păstra corpul suplu, provocator, senzual. Alte cauze invocate ar mai fi: nașterea unui copil cu handicap, violul, incestul, ironia prietenelor și cicălelile celor din jur, plăcerile vieții, urgia și injuriile bărbaților nesocotiți, programul de lucru stresant sau dorința de realizare profesională, legalizarea avortului etc. Multe femei recurg la avort pe motiv că sunt lăsate total singure în fața acestei decizii de către partenerii lor. În urma unui studiu întreprins de Institutul de Medicină al Universității
Avortul – rana de moarte a iubirii. In: Theologos by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/118_a_180]
-
descurcă cum poate. Însă - efect perfid al învățământului politic sau tentație a eternului omenesc? - nimeni nu se mulțumește cu propria alegere, încercând să-i alinieze pe alții. Așa se trezesc femeile astea între două vârste, dedicate și neglijate, folosite și nesocotite, cu găleata cu morală și fraze bune la toate răsturnată în cap. Tot ce nu le trebuie, dar parte obligatorie din supliciul cotidian. Fiecare le șmotruiește cum știe, de la mame și mătuși, la soți și superiori, încercând, în numele unui altruism
Exerciții de fericire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2505_a_3830]
-
acea anxietate a realității care-i distinge frecvent pe marii comici: "Mărturisește asta prin mijlocirea citatului din R. de Gourmont luat drept motto la "Iarna trei": "ceea ce este teribil cînd cauți adevărul, e că-l găsești"". Conștient de valoarea sa nesocotită (inclusiv de către unii din cei apropiați), scriitorul recurge la corectivul unor comparații cu alți nedreptățiți, precum și la vituperarea celor ce-au făcut carieră pe seama compromisurilor. Iată și o formă hazlie a tendinței lui I. D. Sîrbu de-a se compara
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
larma pe care cred unii că o pot numi artă și cultură! Unele din spectacolele de la „Tănase” au sigiliul proeminent al regizorului Nae Cosmescu. Valoarea dată lor de către acest profesionist al regiei de teatru, film și divertisment îngenunchiază definitiv preferința nesocotiților care nu gustă nectarul umorului ci se delectează cu acriturile expirate! Din acest punct de vedere, regizorul ar fi o doică ce alege pentru spectatorul cu suflet de copil sticluța cu esențe aromate de fructele artei. E greu de știut
NAE COSMESCU. LA VÂRSTA POMULUI GATA SĂ UMPLE COŞURILE CULEGĂTORILOR... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382716_a_384045]
-
rostul lor în timpurile de început, păstrate, la noi, pînă tocmai în perioada interbelică, de vreme ce, aici, 85-90% din populație locuia la sat și se ocupa exclusiv cu agricultura practicată ca în vechime, analfabetismul fiind încă o realitate incontestabilă, nu trebuie nesocotit. În bună măsură, toate aceste mituri și tradiții s-au conservat bine pînă, repet, chiar în interbelic, știința (inclusiv medicina) pătrunzînd aici tîrziu și ineficient la început. De aceea, tocmai, mai toate miturile citate neanalitic și fără suport teoretic de
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
ciudoase, altele învingătoare. Într-un chiot prelung se unesc și vocea de om, și vaietul ucigaș al păsărilor, și urletul căznitelor fiare... Trufași se arată acei ajutați de noroc, în preajmă-le cu bogate leșuri de lupi și de vulpi. Nesocotiții de soartă privesc la ei cu jind, căci n-au alături decât resturi de capră și câte-un amărât de vătui. Oricum, toți sunt prinși de zor. Întrecerea e pe sfârșite. Încheierea? Răsplata urmată de-o masă pe cinste când
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
dintr-o școală exclusiv pentru băieți; și, cu toate că progresele academice rezonabile din perioada școlii și a universității le datorez propriului meu creier, nu aveam nici cea mai vagă idee cum se întâmplă cu respectivul organ. Am ajuns la maturitate crezând nesocotit că nu e nevoie de înțelegerea biologiei umane ca să trăiești, după cum nu e nevoie de înțelegerea mecanicii auto ca să conduci mașina. Dacă lucrurile merg prost, există întotdeauna spitale și ateliere. Mi-aduc aminte ce surprins am fost când am aflat
Julian Barnes - Nimicul de temut by Mihai MOROIU () [Corola-journal/Journalistic/6937_a_8262]
-
important dar vizibil, un fel de vicerege din provincie la curtea reginei amazoane. Însă mie îmi era mai mult decât de ajuns, mi se părea uriaș. Curgea după bunul plac, cursul îl avea de multă vreme neregulat, predispus spre inundații, nesocotit. În unele locuri de lângă mal se lovea de unele obstacole subacvatice și atunci se nășteau în apă vârtejuri. Curgea, defila, preocupat de propriile scopuri ascunse după linia orizontului, undeva departe în nord. Era imposibil să- ți oprești privirea asupra lui
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
Nici mai târziu, nici astăzi, nu văd de ce m-aș abate de la această regulă. În România, cele mai multe gazete culturale fac politică. Nu ca să trec de original, stau deoparte, ci pentru că mi se pare că literatura are drepturile ei, prea des nesocotite, între care acela de a nu fi expusă toxicității vieții politice. Fac, cu alte cuvinte, la revistă, o cenzură rațională. Îmi asum gestul și cuvântul. De altfel, i-am răspuns unui ziarist care m-a întrebat dacă scoaterea din pagină
Despre (auto)cenzura necesară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4463_a_5788]
-
umilă încercare de a-și „salva” „eroul”. Rememorează ceea ce el însuși a trăit, în urmă cu decenii, când i s-au născut copiii din prima căsătorie. Nu a gândit (fiindcă nu a fost cazul) că întreruperea unei sarcini este ceva nesocotit, că înseamnă inconștiență, incapacitatea de a prețui cu adevărat viața. Acest act oribil începea să devină o modă în mediile „elevate”, iar el nu-și făcuse timp să mediteze serios pe această temă. O face la bătrânețe, analizând situația personajului
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
am auzit, dar am urmărit cu sufletul la gură modul în care vă duceți viața. Parcă ați fi niște copii care se joacă de-a casa. Mă mir că n-ați mai dat foc la nimic până acum, după cât de nesocotit trăiți. Vă rog să fiți foarte atentă de acum înainte. Dacă bătea un vânt puternic astă-noapte, lua foc tot satul. Doamna Nishiyama avea dreptate. De ce să-mi fie antipatică pentru că mi-a făcut observație? E adevărat că primarul și pompierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Nu există oameni de treabă printre ai noștri. Idioți, fantome, lefteri, câini turbați, fanfaroni, palavragii, terchea-berchea. „Moarte.“ De mi s-ar îngădui acest cuvânt și tot ar fi mai mult decât merit. (rând liberă Război. Războiul Japoniei este o faptă nesocotită, un act de disperare. Să mor din cauza unui act de disperare... nu, mulțumesc! Mai bine mor de mâna mea. (rând liberă Oamenii își compun o mină serioasă când spun o minciună. Vai de seriozitatea conducătorilor noștri de azi! Pfu! (rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
instituțiilor existente privește comportamente mai generale ale actorilor. Gherea intră și el în discuția foarte veche după care unul dintre factorii înapoierii societății românești s-ar datora unor trăsături negative ale țăranilor, „firii” acestora: țăranii români sunt leneși, indolenți, bețivi, nesocotiți, neștiutori etc. Rădăcinile unei explicații de acest fel pot fi căutate mult în urmă. Acum 300 de ani (în 1714), D. Cantemir scria în Descrierea Moldovei: Eu i-aș socoti, desigur, pe țăranii moldoveni că sunt cei mai nenorociți țărani
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
plângea pe ea că fusese o ușuratică, o naivă, o imbecilă. Cum să crezi într-un tânăr pe care îl cunoști doar de câteva zile și îți promite marea cu sarea, aruncă și-n câini cu banii, ca un bancher nesocotit!? Își dădea acum seama că alergase nu după un partener pentru o viață, ci după o himeră care se spulberase mai repede ca puful de păpădie. Nu se întrebase niciodată din ce surse își procura el veniturile. De altfel, acum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
lucruri, locuri și persoane deveneau ale lui, așa cum eu eram pe punctul de a deveni el, de a-i lua locul printre lucrurile și oamenii din viața lui. Fata aceea... - Cine e fata aceea? - am întrebat, și cu un gest nesocotit am întins mâna să apuc fotografia în rama ei de lemn sculptat Era o fată deosebită de cele de pe la noi, care au fața rotundă și cozile de culoarea tărâțelor. Abia atunci m-am gândit la Brigd, i-am văzut dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Între noi, Între țările noastre, ar fi putut exista. Am fi putut chiar să ținem unii la alții. Un timp poate chiar am crezut că așa era. Ne-am făcut reciproc multe daruri. Eram mult mai tineri și mult mai nesocotiți. Iar acum mă tem că vremea aceea a trecut. — Poate că nu era nesocotință, a Început Margaret să vorbească. A respirat adânc, Încercând să și păstreze calmul. Poate că nu era nesocotință, ci speranță. Președintele a privit-o, expresia lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
numai cap. Mă gîndesc la floarea cu cap de fată din bestiarele Evului Mediu: tijă și căpățînă. De la banchet am venit desculță, ba am și pierdut unul dintre pantofii escarpați ai mamei. Tălpile îmi luaseră foc din cauza lor. Nesăbuită, necugetată, nesocotită cum eram, voiam să mă sărute încă și încă. A dispărut foarte de dimineață. Gustul sîngelui, reizbucnit pe buza de jos, cînd, aflînd că plecase, mi-am înfipt caninul în ea. Hoțește. Plecase hoțește. "Întoarce-te să termini ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Ion Cristoiu, apelativul cel mai scump), pe mine m-ai întrebat dacă vreau să plec din buncărul meu? Cînd Șichy a oprit la benzinărie, s-a strecurat din Tico și a dispărut. Am bătut toate străzile din jur, strigîndu-l. Traversa, nesocotitul, intersecția din Tîrgu-Cucului. Dintr-o parte în alta. Mi-a făcut o concesie că s-a explicat: E un rit de trecere. Cum? Cîinilor le place să traverseze strada, n-ai remarcat? Fără alt motiv decît curajul. E probă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pot iubi. Tu trebuie să fii undeva deasupra mea. De exemplu, atunci când ești pe bârnă, Pulcheria, atunci ești cel mai aproape de sufletul meu... Și în același timp cel mai departe... P: Ai dreptate, Maurizio! Vai, cât sunt de proastă și nesocotită. Să știi că și acum, când sunt pe bârnă, sunt cu tine, deși numai atunci nu mă gândesc la tine. Mă auzi? Ești mereu lângă mine de câte ori mă sui pe bârnă. Deși nu mai e nimeni care să mă privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în conducerea principatului. Lucrul acesta l-a făcut Antoninus omorînd în mod josnic pe fratele acelui centurion, iar pe acesta cu toate că îl amenința în fiecare zi, îl păstra mai departe în corpul lui de gardă, ceea ce era desigur o purtare nesocotită și menită să-i aducă pieirea, așa cum s-a și întîmplat. Dar să trecem la Commodus, căruia îi era foarte ușor să guverneze imperiul, deoarece îl stăpînea prin drept de moștenire, fiind fiul lui Marcus Aurelius. Ar fi fost suficient
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]